Dezastrul Naţional 76: Drumul Oradea-Deva e plin de gropi, dar fără utilaje şi muncitori (FOTO)

Abia l-au pus, pe câteva sute de metri, că s-a şi dus. Aşternut la ieşirea din oraş spre Sânmartin în urmă cu doar trei săptămâni de către una dintre firmele pe care Compania de Drumuri Naţionale le-a angajat să reabiliteze DN 76 Oradea-Deva, asfaltul a devenit deja un amestec de gropi şi denivelări care întăreşte şoferilor convingerea că autorităţile îşi bat joc de banii lor încă din momentul când au ales constructorii.

Autosesizată, Inspecţia de Stat în Construcţii a oprit asfaltarea, cerând refacerea lucrării, dar - după ce au tolerat ca doi ani să nu se facă nimic - şefii CNADNR au ajuns să acuze instituţia de sabotaj! Motivul? Deşi stopate pe nici măcar 300 metri, lucrările demarate în 2011 şi care trebuiau încheiate anul trecut vor fi întârziate, astfel, pe toată lungimea şantierului, care în Bihor se întinde pe 117 kilometri! Şi mai revoltător e, însă, că batjocura va mai dura: în timp ce politicienii se jură că au asigurat finanţarea astfel încât reabilitarea să fie finalizată până la anul, constructorii spun că "minunea" va avea loc abia peste trei sau patru ani, susţinând că nu-şi primesc banii nici pentru puţina treabă pe care o fac!

Ruta-pedeapsă

Dacă patronul unui transportator din Oradea vrea să-şi şicaneze un salariat, cea mai perversă metodă e să-l trimită în curse spre Deva. Dacă e caniculă, omul va năduşi cinci ore să parcurgă cei 192 kilometri care într-o ţară civilizată s-ar face într-o oră şi jumătate. În plus, se va bronza ca tractoristul, doar pe braţul stâng, iar dacă nu are provizii va răbda de sete şi foame. Dacă plouă, va trebui să fie cu ochii-n patru ca să nu derapeze nici măcar 10 centimetri, fiindcă drumul e mărginit în numeroase locuri de şanţuri adânci.
BIHOREANUL a făcut experimentul miercurea trecută, reuşind să facă în şase ore cei 117 kilometri de pe teritoriul judeţului, între Oradea şi Vârfurile, şi apoi retur. O medie de 40 km/oră, iar asta cu preţul ignorării, la risc, a unor restricţii de limitare a vitezei la 50 şi la 30 km/oră...

Primul hop - la ieşirea din oraş, unde constructorii pregătesc lărgirea drumului, acoperind cu asfalt nou, pe o lungime de câteva sute de metri, două din cele patru benzi de circulaţie. Se circulă însă pe câte una singură pe sens. Şi nu mai rapid, cum ar fi fost de aşteptat, ci dimpotrivă, fiindcă asfaltul proaspăt e deja ciuruit, cu gropi şi denivelări. Odată traversată fâşia, carosabilul e, în rest, la fel de vechi şi la fel de garnisit cu petice ca totdeauna. Atâta doar că, din loc în loc, plombele sunt şi ele găurite.

Până la ieşirea din Ceica, după 34 de kilometri pe care nu poţi vedea nici măcar un singur muncitor sau un utilaj, apare din senin o altă fâşie de asfalt nou, pe o singură bandă din cele două ale drumului, pe o lungime de vreo 150 metri. Apoi, la fel de brusc, se termină cu pietriş. Mai departe, kilometri întregi, ba în dreapta, ba în stânga, acostamentul lipseşte cu totul. Pe margini fie se defrişează vegetaţia, fie au fost decupate şi acoperite cu pietriş parcele late de câte 2-3 metri, pe care urmează ca şoseaua să fie lărgită. Deci, atenţie: cum diferenţa de nivel e uneori şi de 60 cm, dacă depăşeşti marginea e inevitabil să te răstorni!

Semafoare râd în soare...

Dacă până acolo sunt zeci şi zeci de indicatoare care informează "Atenţie, lucrări!", la ieşirea din Copăceni spre Brăteşti apare un semafor care, pe roşu fiind, opreşte întreaga coloană de maşini, formată din simplul motiv că şoferii nu se pot depăşi. E primul şi bănuieşti că, până la punctul de unde se pun în mişcare cei ce vin din sens opus, se lucrează. Greşit! Nu-i nimeni. Următorul semafor - la ieşirea din Brăteşti spre Răbăgani, dar şi acolo-i la fel. Şi aşa se întâmplă şi mai departe, la următoarele trei semafoare. La 50 kilometri de Oradea încă nu poţi întreba niciun meseriaş când va fi gata drumul...

Abia pe Dealul Bitiilor, după al şaselea semafor, se vede un bărbat în salopetă. Se odihneşte lângă un "ghinghilău" tras pe dreapta. E de la SCT Bucureşti (Societatea de Construcţii în Transporturi), firma care a cumpărat CCCF (Compania de Construcţii Căi Ferate, Drumuri şi Poduri din Timişoara), care la rându-i a fost contractată de CNADNR să reabiliteze tronsonul de 50,73 km dintre Oradea şi Beiuş. Bucureştean el însuşi, adus în Bihor împreună cu alţi colegi, omul spune că deşi şantierul a fost deschis încă din 2012, lucrările au început abia în primăvară, cu plombarea gropilor. Şi asta numai pentru că "şoferii au făcut proteste". De atunci s-a mai muncit doar la pregătirea supra-lărgirilor. "S-a decupat terenul pe margini, s-au făcut drenaje, s-a pus piatră concasată, iar peste asta o să punem asfalt", explică muncitorul. Când anume? "Întrebaţi şefii!". Care şefi? "Îi găsiţi la baza din Ceica". Adică acolo unde nu se văzuse nicio mişcare.

Modernizare cu roaba

De la Dealul Bitiilor şi până la Ştei pot fi numărate încă fix zece semafoare: la intrarea în Beiuş, în Sudrigiu, în Rieni şi înainte de Ştei. Singura diferenţă e că pe acest tronson, lung de 31 kilometri, şantierul e în "grija" firmei spaniole AZVI. Cum îţi dai seama? După plăcuţele de la baza semafoarelor şi după faptul că, într-un loc la intrarea în Binş, doi bărbaţi purtând veste cu numele firmei scot apa dintr-un şanţ, cu o motopompă, iar un al treilea mută cu un excavator un morman de pământ.

Abia dincolo de Criştior, la peste 98 kilometri de Oradea, apar şi primele locuri care seamănă a şantier. De tronsonul Ştei-Vârfuri, lung de 33,31 km, se ocupă Construct Mod. De fapt, alte câteva firme, mai mici, cărora compania orădeană patronată de PDL-istul Ovidiu Moldovan le-a încredinţat subantrepriza. Că-s mici se vede şi după dotări. Într-un loc, un muncitor împinge o roabă, un altul se odihneşte pe un parapet, iar al treilea îşi mănâncă ujina. Mai încolo, pe o coamă, se odihnesc patru excavatoare, iar după Lazuri, la 103 kilometri de Oradea, se vede singura scenă de "acţiune": şase muncitori lucrând la un podeţ, în timp ce o autospecială toarnă beton.

Aşa a arătat, pe scurt, o zi în care la reabilitarea a 117 kilometri de drum au lucrat cel mult 12 oameni şi trei utilaje, de la tot atâtea firme.

Întrebări fără răspuns

Înainte de experiment, marţea trecută, BIHOREANUL l-a abordat pe şeful Secţiei Judeţene a Drumurilor Naţionale, Ioan Piţurcă, dar acesta a refuzat orice informaţie despre mersul lucrărilor. "Întrebaţi la Bucureşti!", s-a eschivat el. Ceea ce reporterul a şi făcut, în aceeaşi zi, dar cu acelaşi rezultat. Cunoaşte conducerea CNADNR ritmul lent al lucrărilor? Cum e motivat acesta? De ce asfaltarea pe porţiunea de la ieşirea din Oradea este de proastă calitate? Ce măsuri au fost luate pentru remediere? Când va fi încheiată reabilitarea? Niciun răspuns, timp de o săptămână!

Tăcerea nu înseamnă, totuşi, că există vreo şansă ca reabilitarea ce va costa peste 437 milioane lei plus TVA, deci peste 100 milioane euro, să se finalizeze la termen. Indiciile în acest sens se află chiar pe site-ul companiei de stat, unde în secţiunea despre modernizarea drumurilor naţionale se arată ce constructor, de când, cu cât e plătit şi până când trebuie să termine lucrările.

Conform datelor oficiale, pentru tronsonul Ştei-Beiuş (31 km), asocierea AZVI-AZCALE are promişi 99,58 milioane lei (fără TVA) pentru a începe lucrările pe 16 septembrie 2013 şi a le încheia pe 16 septembrie 2015, dar stadiul lucrărilor era pe 31 martie 2014 de numai 2,39%! Pe tronsonul Vârfurile-Ştei (33,31 km), început în 3 ianuarie 2011, Construct Mod primeşte 170,868 milioane lei (fără TVA), pentru a-l finaliza până la 3 ianuarie 2013, termenul fiind prelungit însă, printr-un act adiţional, până anul acesta la aceeaşi dată. Tot degeaba, întrucât stadiul actual al lucrărilor abia ajunsese în 31 martie la 27,61%. În fine, asocierea CCCF Timişoara-Co.Ge.Fa SpA-Sim.Co primeşte 161,037 milioane lei (fără TVA), pentru tronsonul Beiuş-Oradea (50,73 km), început în 4 aprilie 2012 şi pe care trebuie să-l dea gata până la 1 martie 2015. Stadiul lucrărilor executate până acum e, însă, de numai 5,54%!

Finanţare alba-neagra

Pentru toate cele trei tronsoane, sursa de finanţare este "Fondul European de Dezvoltare Regională şi Guvernul României", dar nicăieri nu se specifica proporţia contribuţiilor. Cu fiecare prilej, politicienii au dat asigurări că banii necesari există şi, aşa cum s-au exprimat vicepremierul Liviu Dragnea şi Dan Şova (acesta în primăvară, când încă era ministrul Transporturilor), "nu sunt o problemă".

Şi, totuşi, sunt. Contactaţi de BIHOREANUL, reprezentanţii a două dintre cele trei firme angajate de CNADNR dau vina pe lipsa finanţării. "Lucrările înaintează greu în primul rând din cauză că alocarea a fost până acum de numai 20 milioane lei, astfel că suntem în stand-by. Lucrăm mai lent, nu la capacitate. Ca să terminăm ar trebui 120 milioane, dar finanţarea e asigurată doar în proporţie de 15%", a declarat inginerul Horia Pop, manager de lucrări la Construct Mod.

La fel spune şi Virgil Icleanu, directorul general al SCT Bucureşti, firma care a înghiţit CCCF Timişoara. "Ultima factură ne-a fost plătită de CNADNR pe 31 ianuarie. De-atunci am mai făcut lucrări de 3,4 milioane lei pe care Compania nu ni le-a achitat. Degeaba zic politicienii că sunt bani, că nu sunt. Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!". Mai îngrijorător e că, potrivit estimărilor lui Icleanu, dacă lucrurile continuă în acelaşi ritm, nici vorbă ca reabilitarea să fie încheiată "decât în trei sau patru ani!".

Ba sunt bani, calitate nu-i!

Lentoarea e dublată şi de calitatea slabă a lucrărilor. La sesizarea BIHOREANULUI, deşi nu se afla pe ordinea de zi a reuniunii, acest aspect a fost discutat şi în cadrul Colegiului Prefectural de miercurea trecută. Motivul? La ieşirea din Oradea spre Sânmartin, asfaltul pus în urmă cu doar trei săptămâni de CCCF pe o porţiune de 253 metri a şi cedat, fiind deja plin de gropi şi de denivelări.

"Atunci când am văzut că asfaltul s-a burduşit, nu vă spun ce senzaţie am avut. Am convocat reprezentanţii constructorului şi ai consultantului (n.r. - asocierea AECOM INOCSA şi Tehnic Tecniche e Consulenze nell' Ingegneria Civile - Consulting Engineers SpA), am anunţat Regionala de la Cluj şi am solicitat deplasarea laboratorului nostru mobil pentru a lua probe şi a vedea motivele pentru ceea ce s-a întâmplat", a spus în şedinţă şeful Secţiei Judeţene a Drumurilor Naţionale, Ioan Piţurcă, adăugând că executantul nu are scuza lipsei banilor. "Din păcate, CCCF nu lucrează sau lucrează foarte puţin, deşi finanţare există. Problema e la Bucureşti, la conducerea SCT, care nu finanţează lucrarea, deşi CCCF a luat bani în avans".

Scandal la vârf

Cu toate că asta nu s-a mai spus la Colegiul Prefectural, asfaltarea de mântuială "reuşită" la ieşirea din Oradea a stârnit un adevărat scandal şi la Bucureşti. Constatând că muncitorii CCCF puseseră, pur şi simplu, piatră peste vechea îmbrăcăminte de asfalt, acoperind-o apoi cu un strat de asfalt nou, chit că cel vechi nici măcar nu fusese frezat, ca să ancoreze balastrul, Inspecţia Teritorială de Stat în Construcţii a dispus pe 18 iulie oprirea lucrărilor, expertizarea tehnică şi remedierea degradărilor.

Numai că şefii CNADNR au văzut în această măsură nici mai mult, nici mai puţin decât un abuz şi un sabotaj asupra eforturilor Companiei de a grăbi reabilitarea şoselei. "Oprirea lucrărilor pe sectorul menţionat (n.r. - adică pe cei 253 metri) este o măsură radicală şi abuzivă. Prin această dispoziţie orice acţiune a antreprenorului pe acest sector se suspendă, ceea ce duce la acumularea de întârzieri în programul de execuţie al lucrărilor şi implicit la pierderi financiare însemnate din partea beneficiarului", arăta pe 25 iulie directorul general al Companiei, Narcis Neaga, somând practic ITSC să-şi revoce decizia.

Evident, la fel ca omologul său de la Drumuri, nici şeful ITSC, Lucian Chindlea, nu a vrut să facă vreun comentariu. Un lucru, însă, e totuşi limpede: în timp ce politicienii se laudă că "banii nu sunt o problemă", constructorii sunt plătiţi cu ţârâita, lucrările pe care le fac sunt întârziate şi de proastă calitate, iar CNADNR e dispusă să le treacă cu vederea, pentru a bifa "progrese". Doar e an electoral şi n-o să-şi rişte nimeni funcţiile pentru a impune lucrări de calitate, când singura deviză pare să fie "după alegeri potopul!"...

O ISTORIE A NEPUTINŢEI
Bani pierduţi, plombări după proteste

Reabilitarea DN 76 Oradea-Deva a fost decisă în 2007, pe când ministru al Transporturilor era Ludovic Orban, un an mai târziu, în 2008, Guvernul Tăriceanu obţinând în acest scop un împrumut din partea Băncii Europene de Investiţii. Prima licitaţie pentru desemnarea executantului a avut loc în 2009, câştigătoare fiind o asociere de firme din Spania, însă ulterior licitaţia a fost anulată, iar lucrarea "spartă" în cinci tronsoane (din care trei pe teritoriul judeţului Bihor, împărţite aproape "frăţeşte" asocierilor conduse de Construct Mod, CCCF Timişoara şi AZVI).

Până să se aranjeze lucrurile în acest fel, banii de la BEI nu au mai putut fi folosiţi, pentru că Guvernul Boc s-a angajat să respecte un anumit nivel de deficit bugetar, în care erau incluse şi creditele. Abia anul trecut, când la Ministerul Transporturilor era secretar de stat orădeanul Marcel Boloş, finanţarea a fost mutată pe Fondul European de Dezvoltare Regională.

Anterior, guvernanţii USL-işti au încercat să convingă firmele să lucreze în sistem "credit furnizor", pe propriii bani, urmând să fie plătite ulterior, dar niciuna nu avea asemenea capacitate. Sătui de promisiunile făcute mai ales de ministrul Dan Şova şi de vicepremierul Liviu Dragnea, circa 200 de şoferi au desfăşurat anul trecut, pe 10 aprilie, un protest motorizat între Pocola şi Beiuş, plantând panseluţe în gropi, pentru a atrage atenţia asupra neglijării acestui drum.

Un protest similar se anunţă şi luna aceasta, pe 29 august, în aceeaşi zonă, participanţii fiind aşteptaţi să pornească într-un nou marş din parcarea de la intrarea în Pocola.

ÎN ERA AUTOSTRĂZILOR
"Ne-am obişnuit cu slănina"

De peste trei ani starea DN 76 s-a degradat dramatic, iar viteza de deplasare a scăzut invers proporţional cu numărul accidentelor cauzate de gropi şi denivelări. Ce-i drept, în statistici, precizează comisarul-şef Dorin Sava, şeful Poliţiei Rutiere Bihor, toate sunt puse pe seama "neadaptării vitezei la condiţiile de drum", întrucât "constructorii au avut grijă să amplaseze indicatoare care semnalizează lucrările şi care impun restricţii de viteză până la 30 km/oră".

Ofiţerul recunoaşte că până şi poliţiştii aflaţi în misiune, Ambulanţa şi SMURD-ul au probleme în deplasarea promptă la intervenţii, pentru că, circulându-se kilometri întregi pe o singură bandă de mers, cei ce pornesc la culoarea verde a semafoarelor nu au de unde şti că din direcţia opusă vin pe roşu, cu sirene şi girofaruri, maşini de intervenţie. Aşa că, dacă se întâlnesc, cineva trebuie să dea cu spatele. "Nu-i normal, dar ne-am obişnuit cu situaţia. Aşa suntem noi. În timp ce alţii mănâncă homar sau somon, noi mâncăm slănină cu ceapă", spune, plastic, ofiţerul.

Riscul de accidente este sporit şi de faptul că, sătui să aştepte minute bune la semafoare, unii şoferi pornesc pe roşu. Numai în cursul lunii iulie, poliţiştii au depistat între Oradea şi Beiuş 41 asemenea cazuri, suspendând permisele a toţi atâţia şoferi. Inclusiv BIHOREANUL a surprins miercurea trecută un şofer care a procedat în acest fel (foto), riscându-şi viaţa lui şi a celorlalţi.