Nu cred că sunt partide în care nu există dictatură. E aproape imposibil să conduci o gaşcă de veleitari, care mai de care mai isteţi, unde toţi se visează parlamentari. Nici Ioan Mang nu poate lăsa la voia turbulenţilor primari alcătuirea listelor cu viitori parlamentari, nici Szabo Odon nu lasă alegerile interne la voia întâmplării, ba mai mult, are chiar drept de veto, iar Ilie Bolojan cu atât mai puţin.

Hazlie este reacţia Luciei Varga. Vreme de opt ani, domnia sa a fost cu primarul la nivel de "Ilie al meu". Brusc, când nu s-a mai văzut pe listele de candidaţi, Bolojan a devenit un dictator birtinez. Mă întreb ce realizări are doamna Varga de merită votul liberalilor? Faptul că, în dispreţ faţă de opinia publică, şi-a băgat soţul director la Hidroelectrica? Sau că, ministru bihorean fiind, n-a găsit 2 milioane de lei să amenajăm malul stâng al Crişului?

Din păcate, Bolojan nu duce până la capăt intransigenţa. După o viaţă de muncă, fostul preşedinte de Judeţ Cornel Popa, merita şi el o pensie liniştită. Dar nu înţeleg de ce trebuie să-şi petreacă pensia ca senator PNL.

E limpede că PNL-ul, la fel ca şi celelalte partide, este într-o profundă criză de cadre. Reciclarea aceloraşi figuri arată sărăcia filonului de liberali autentici. Aşa că nu întâmplător Ilie Bolojan a decis să importe bihoreni de origine care au performat la Bucureşti: un medic celebru şi ministrul Transporturilor. Că vorba aia, ca să fii dictator trebuie să ai şi supuşi pe care să-i împilezi...

Citiți pe această temă articolul Start la Ciolaniadă! Întocmirea listelor de candidaţi pentru alegerile parlamentare a pornit războaie în principalele partide bihorene