La 17 ani a fost luat în colimator pentru "atitudine ostilă împotriva statului", la 19 ani i s-a înscenat un furt pentru a putea fi compromis, la 22 ani Securitatea îi făcea Dosar de Urmărire Informativă, iar la 61 de ani încă îşi caută dreptatea.
"Regimul comunist mi-a ruinat destinul. Regimul actual nu e cu nimic mai bun. Nu face nimic să repare răul făcut", spune cu năduf bihoreanul Gheorghe Groze.
Metode securiste
Graţierea deţinuţilor politici, conform decretului din 1964, prin care comuniştii încercau să câştige bunăvoinţa Occidentului, a obligat Securitatea la folosirea unor metode mai subtile pentru a-i "cuminţi" pe români. Acţiunile directe şi brutale au fost înlocuite cu monitorizarea atentă a potenţialilor disidenţi şi compromiterea lor.
"Odată introdus în sistem ca element ostil, nu mai scăpai", explică istoricul orădean Cristina Liana Puşcaş (foto). Înconjurată de informatori ai Securităţii, victima era concediată pentru a rămâne fără mijloace de trai, era hărţuită cu convocări la Miliţie şi cu multe altele.
"Condamnările politice au fost înlocuite cu condamnări de drept comun pentru furturi înscenate, internări în spitale de psihiatrie, impunerea domiciliului forţat sau încorporarea în batalioane de muncă", povesteşte Puşcaş. Iar victimele cu greu pot beneficia de reparaţii, chiar şi astăzi...
Adevărul gol-goluţ...
Născut în Corniţel, comuna Borod, într-o familie neoprotestantă, Gheorghe Groze (61 ani) a avut soarta pecetluită din start. "Penticostalii erau supravegheaţi de Securitate pentru legăturile cu SUA", povesteşte bărbatul. Elev la Şcoala Profesională a Uzinei Mecanice Timişoara, bihoreanul şi-a marcat destinul încă din 1975. "Joia şi duminica plecam din internat la biserica neoprotestantă din strada Romulus. I-am spus sincer portarului unde merg, iar el m-a raportat".
A devenit deranjant când concepţiile sale mistice au fost dublate de spiritul critic. "Comentasem că lipsesc alimentele de bază, că România nu respectă drepturile omului, iar unii m-au pârât". Efectele au apărut imediat. "O să ai probleme", l-a ameninţat responsabilul cu propaganda, Doru Bărbulescu. Şi aşa a fost. La absolvire, conducerea şcolii a refuzat să-l lase la examenul final. "Să-ţi dea capitaliştii diplomă", i-au spus.
Înscenarea
Repartizat la finele anului ca simplu ucenic la Dacia Service în Oradea, Gheorghe a rezistat doar 4 luni. "În decembrie, cineva a forţat uşa magaziei şi a furat piese. Vina a picat pe mine şi pe doi colegi", povesteşte bărbatul. A ştiut de la ce i s-a tras: "Am dat jos de pe peretele halei câteva poze cu Ceauşescu. Cine m-a văzut, o fi spus".
Miliţienii l-au reţinut imediat şi i s-a făcut percheziţie la domiciliu, în speranţa că se va găsi ceva compromiţător. Trei zile a fost ţinut în beciurile Miliţiei Bihor şi terorizat să îşi recunoască vina. "M-au întrebat mai mult de afişele cu Ceauşescu decât de piesele dispărute", zice bărbatul.
Miliţienii au scotocit şi casa părintească din Corniţel, fără rezultat, dar cu toate astea, în februarie, tânărul a fost concediat. "Vidican, şeful secţiei, mi-a spus: «Îmi pare rău. Mi-au zis să te dau afară pentru că eşti duşmănos cu partidul»". Rămas pe drumuri, s-a întors în sat să trăiască din agricultură.
Condamnat la muncă
Procesul început în 25 mai 1979 a fost halucinant. "N-am primit niciun rechizitoriu. Procurorul m-a acuzat de furt şi că sunt împotriva partidului. Avocatul primit din oficiu n-a putut face nimic. Mi-a şi spus: «Securitatea te-a luat la ochi»".
După o lună, a fost condamnat la un an de muncă corecţională pentru "furt în paguba avutului obştesc". Pedeapsa şi-a ispăşit-o frecând mortar la Trustul de Construcţii Aleşd. "Trăiam din pensia părinţilor, pentru că nu primeam niciun leu".
Autorităţile l-au supravegheat continuu. "Căpitanul Feica de la Miliţia Aleşd şi locotenentul major Radu Liviu, de la Securitatea Oradea, mă chemau periodic la secţie să mă întrebe de sistemul comunist. Eu spuneam că nu-mi convine", spune bărbatul. Ceea ce avea să-l urmărească toată viaţa...
Singur printre turnători
La întoarcerea acasă, Gheorghe era deja urmărit. În noiembrie 1981, şeful Postului de Miliţie Borod, plutonierul Dan Petru, i-a propus şefului Securităţii Bihor, lt.col. Traian Sima, deschiderea unui Dosar de Urmărire Informativă pe numele său. "Este semnalat cu manifestări (n.r. - contra regimului) şi cu intenţia de a fugi din ţară în Austria", scria miliţianul.
Potrivit documentelor obţinute de victimă de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, o sursă botezată "Liliacul" dăduse trei note informative despre el. Aceasta informa Securitatea că Gheorghe "încercase în urmă cu circa 2 ani să treacă fraudulos frontiera în Republica Populară Ungară", că "era în căutarea unui partener" cu care să fugă, iar dacă nu îşi va găsi tovarăş, "va cere să fie încorporat în armată".
Securiştii l-au instruit pe informatorul "Liliacul" şi pe încă unul, numit "Văzduhul", să afle dacă "obiectivul" vrea să meargă în armată pentru a forţa frontiera cu arma în mână. "Este un descreierat, aventurist, neserios etc.", îl creionase şeful de post.
Deşi a cerut CNSAS deconspirarea turnătorilor, Gheorghe Groze nu a primit până acum numele lor. "Nu ştiu cine sunt".
Fuga de Securitate
Autorităţile i-au făcut viaţa grea. Era chemat periodic la Postul de Miliţie Borod pentru a fi interogat, hărţuit, securiştii imputându-i "propagandă de idei cu caracter ostil".
Chemat pe 3 februarie 1983 la o nouă "audiere" şi pus să aştepte o oră pe la uşi, Groze a plecat acasă, sfidându-şi anchetatorii. Urmarea? "Pe 7 februarie, la ora 6:30, în timp ce dormeam, au intrat în casă să mă aresteze. M-au călcat cu bocancii, mi-au rupt cămaşa... M-am luptat cu ei şi am fugit pe un deal. Au încercat să mă prindă, dar unul a zis: «Lăsaţi-l, că n-are unde merge». Au făcut percheziţie, m-au aşteptat 3 ore să vadă dacă mă întorc împins de frig, pe urmă au plecat".
Lucru rar pe vremea comunismului, Gheorghe a depus plângere împotriva şefului de Post, Dan Petru, şi a sergentului major Alexandru Bote, care intraseră peste el, pentru "purtare abuzivă". Pe 24 martie Procuratura Militară Oradea i-a "spălat" pe miliţieni. Aceştia au susţinut că Gheorghe intrase într-o cameră să se îmbrace şi a fugit, fără să-l fi agresat. Mai mult, nici martorii propuşi de reclamant n-au confirmat faptele miliţienilor.
Lupta continuă
În aceeaşi lună, bărbatul a fost convocat la Comisariatul Militar Bihor pentru lămurirea situaţiei cazone. "Ofiţerul căruia i-am dat hârtia de convocare mi-a zis: «Asta nu e de la noi». Verificările au dovedit că m-a convocat, de fapt, Securitatea", povesteşte Gheorghe. Ca să nu pună mâna pe armă, conform credinţei sale, bărbatul şi-a petrecut stagiul militar lucrând la calea ferată în Braşov. "Ofiţerul de contrainformaţii mă vizita frecvent, să mă tragă de limbă".
După liberarea din armată a lucrat, până în prezent, mai bine de trei decenii, doar în propria ogradă şi prin gospodăriile consătenilor. "Nu m-am angajat şi nu m-am căsătorit niciodată. Cine să mă ia, cu problemele mele? Şi apoi, de ce să fac răul ăsta cuiva?", spune, simplu.
În ciuda vieţii zbuciumate şi a prigoanei suferite, Gheorghe Groze n-a obţinut niciodată drepturi băneşti ca fost deţinut politic. Autorităţile post-comuniste i-au cerut să demonstreze cu acte că a fost închis din motive politice, de parcă torţionarii ar fi fost zeloşi în a lăsa urme. La trei decenii după Revoluţia din 1989, Gheorghe încă luptă cu "sistemul" pentru drepturile sale...
PRIGOANĂ FĂRĂ SFÂRŞIT
Groze versus Statul Român
Toate încercările lui Gheorghe Groze de a obţine o reparaţie financiară pentru anii de prigoană au eşuat. Deoarece, potrivit documentelor eliberate de autorităţile comuniste, fusese condamnat penal, nu se încadrează în prevederile Legii 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, normativul recunoscând doar arestările, internările în spitalele de psihiatrie, domiciliile obligatorii şi deportările motivate politic.
Încă din 2008, bărbatul a cerut predecesorului actualei Agenţii Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Bihor să-i acorde drepturi de deţinut politic. În locul unei rezoluţii pozitive sau a uneia negative, pe care s-o poată ataca în instanţă, a primit un răspuns cu citate din lege. Procesele care au urmat au fost degeaba, aşa că le-a făcut plângere penală angajaţilor Agenţiei, pentru abuz în serviciu. "Noi vrem să îl ajutăm. Dacă are orice document că a fost privat de libertate din motive politice îl luăm în considerare, dar nu putem altfel", spune unul dintre juriştii care au lucrat la dosar.
Toate demersurile făcute de Groze, pe lângă Preşedinţia României, Avocatul Poporului, Casa de Pensii, Prefectură şi alte instituţii, n-au dus nicăieri. Comunismul continuă să-şi tortureze victimele şi la trei decenii după căderea regimului...