În mod cert, Paprika n-a dorit să omoare pe cineva. Dar atunci când s-a urcat beat la volan şi a condus cu peste 100 km/h prin oraş, devenise o maşină perfectă de ucis. Iar pentru asta trebuie să plătească. Dar oare e singurul vinovat?
Dacă poliţiştii ar judeca şoferii după infracţiunile din trafic, şi nu după marca maşinii, poate n-ar mai fi atâţia morţi pe şosele. Dacă procurorii, într-un caz similar cu al lui Paprika, ar fi cerut arestarea autorului, poate că demenţii s-ar gândi de două ori înainte de a apăsa acceleraţia.
Dacă magistraţii ar judeca nu 10 ani pentru a da o condamnare de trei luni, ci trei luni pentru o condamnare de 10 ani, poate că Paprika şi alţii ca el ar şti de frica legii. Dacă flăcăul care ameninţa martorii cu "împachetarea" ar fi fost săltat de mascaţi pentru a i se extrage gelul din cap şi steroizii din oase, n-am mai asista la etalări de muşchi la locul accidentului. Dacă justiţia n-ar fi dat doar pedeapsă cu supendare lui Vuşcan junior pentru trei morţi la activ, poate că cei care circulă regulamentar cu
Tico sau cu Loganul ar fi avut mai multe şanse la viaţă.
Avocatul lui Paprika spune că presa i-a linşat mediatic clientul. Are dreptate. Opinia publică a pus o presiune uriaşă. Dar oare întâmplător blândul orădean a devenit brusc însetat de sânge? Omul de rând a ajuns la capătul răbdării şi simte nevoia să-şi facă singur dreptate fiindcă instituţiile statului nu o mai fac.
Dacă am fi cu adevărat un stat de drept, azi Paprika şi-ar fi văzut liniştit de viaţă, iar cele două gemene nevinovate ar fi avut un viitor frumos.