Doi soți din Bihor au fost condamnați la câte trei ani de închisoare cu suspendare, după ce instanţa a stabilit că, timp de 13 ani, au exploatat prin muncă forțată un bărbat cu dizabilitate intelectuală. Avocaţii cuplului au pretins că, de fapt, „victima nu era înfometată”, iar „condițiile reflectă realitatea satului românesc”.
Cei doi soți, Ioan și Ilona Furău, au fost trimiși în fața instanței de procurorii DIICOT Oradea, în vara anului 2024, fiind acuzați că, începând din 2011, au exploatat un bărbat cu intelect limitat, lipsit de familie, venituri și de capacitatea de a-și gestiona singur viața, forțându-l să muncească în folosul lor.
Sclav la fermă
Potrivit anchetatorilor, bărbatul a ajuns la ferma celor doi împreună cu tatăl său, după ce locuința în care trăiau s-a prăbușit.
Ulterior, după moartea părintelui, acesta a rămas singur și a continuat să muncească pentru familia care îi asigura adăpostul, relație care, în timp, s-a transformat într-una de exploatare. Victima îngrijea porcii, vițeii și păsările, făcea curățenie și lucra pământul, fără să fie plătită vreodată. Mai mult, susțin anchetatorii, cei doi soți i-ar fi luat documentele de identitate și îi încasau ajutorul social de care beneficia, lăsându-l complet lipsit de orice resursă financiară și, implicit, de posibilitatea reală de a pleca.
Iar atunci când nu „dădea randamentul” cerut sau greșea în îngrijirea animalelor, victima era supusă unor violențe fizice extreme. Era lovită cu pumnii sau cu bucăți de scândură, iar medicii legiști au constatat pe corpul său urmele repetate ale bătăilor, inclusiv tăieturi provocate cu un cuțit.
În urma perchezițiilor din 2024, anchetatorii au descoperit că bărbatul, care avea atunci 43 de ani, dormea pe un pat stricat, amplasat direct într-o cocină de porci (foto), în mirosul persistent al animalelor, fiind obligat să supravegheze scroafele pentru a împiedica uciderea purceilor nou-născuți.
„Realitatea satului”
Procesul celor doi a fost judecat la Tribunalul Bihor, unde, marți, 20 ianuarie, instanța a pronunțat verdictul. Potrivit hotărârii judecătorești consultate de BIHOREANUL, apărătorii cuplului au susținut în fața judecătorului că bărbatul „nu era înfometat”, că situația în care se afla acesta reflecta „realitatea satului românesc” și că era îngrijit, dus la medic, avea acces la mâncare și chiar la obiecte personale.
Avocații au mai afirmat că victima s-ar fi dus frecvent la fermă, inclusiv după declanșarea anchetei și a procesului penal, și că le-ar fi spus inculpaților că dorește să se întoarcă la ei.
Instanța a respins această apărare, arătând că nicio persoană aflată în deplină libertate nu ar fi acceptat de bunăvoie o asemenea situație și apreciind că modul de viață impus victimei reprezintă „o atingere gravă adusă demnității umane”.
În motivarea hotărârii, judecătorii au reținut că cei doi au profitat de un bărbat cu dizabilitate intelectuală, cu un IQ de 64, lipsit de familie, resurse materiale și de o locuință proprie – și au menținut controlul asupra acestuia prin violență și agresiuni repetate, pe parcursul a peste 13 ani, într-un comportament calificat drept „lipsit de empatie”.
Ioan și Ilona Furău au fost condamnați la pedepse de câte 3 ani de închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de supraveghere de 4 ani, şi obligați la câte 100 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.
Pe latura civilă, cei doi soţi au fost obligați să plătească, în solidar, 100.000 de lei despăgubiri – jumătate cu titlu de daune materiale pentru munca prestată, jumătate daune morale.
Sentința nu este definitivă și poate fi atacată cu apel.