Fraţii Doru şi Adi Maghiar se luptă cu Primăria. Ei cer 200.000 de euro, la valoarea lor un fleac, pentru nişte terenuri pe care în 2005 oraşul a făcut şoseaua de centură. Ce mă enervează pe mine nu este că proprietarii sunt răsplătiţi regeşte, ci că eu şi alţi încă 200.000 de orădeni nu am avut norocul odraslelor răposatului Unchiu’...
Terenul cu pricina, şi e vorba de aproape patru hectare, a fost dobândit de fiii ctitorului Sorbonicii prin donaţie. Numiţii Paisz şi Sallerbec au donat prin ’95 fraţilor Maghiar patru hectare la doar două zile după ce îl dobândiseră de la Primărie. Mai mult, terenul a şi fost "translatat", că doar hârtia suportă orice, într-o zonă mult mai valoroasă, ceea ce în timp s-a şi demonstrat.
Cum de tocmai pentru săraca familie a rectorului s-au gândit respectivii să facă pomana a rămas un mister. Dar parcă văd scena în faţa ochilor: Unchiu’ chemându-i la ordine, într-un birou, pe primar, viceprimar, arhitect şef, pe şeful de la cadastru şi, evident, pe inubliabilul topograf Marin Stelian.
"Hai mă, Paisz, semnează donaţia. Pruncu’ tău are facultate? Să vină la mine! Topografule, nu-mi place amplasarea, mută terenul mai cătă Felix". "Nu se poate domnu’ rector!". "Nu se poate la dracu’ şi te ducă! Muierea ta nu vrea să predea la noi? Trimite-o mâine la mine. Dacă nu-s io acolo, îi una Adriana, care face cafele. Ştie ea ce are de făcut!".
Ce rentabil e să fii odrasla unuia care nu mai poate fi întrebat cum a făcut primul milion de euro...