Dr. Ciprian Brisc: "Nu trece zi în care să nu depistăm cancere"

Cotat ca unul din medicii de top din Oradea, conf.univ.dr. Ciprian Brisc, şeful secţiei clinice de Gastroenterologie a Spitalului Judeţean, şi-a ales profesia cu 29 de ani în urmă, când gastroenterologia era privită chiorâş din cauza lozincilor despre "alimentaţia raţională", folosite de regimul comunist ca alibi pentru a justifica penuria alimentară din ţară.

Opţiunea era motivată de faptul că gastroenterologia e partea medicinei interne care se apropie cel mai mult de ramurile chirurgicale. BIHOREANUL l-a intervievat după recentul Congres Naţional de Gastroenterologie, Hepatologie şi Endoscopie Digestivă, pe care l-a coordonat la Oradea şi la care au participat peste 1.000 de medici şi asistente, pentru a afla ce înseamnă această specialitate în Spitalul Judeţean, ce progrese s-au făcut în urma modernizării, dar şi ce boli pândesc omul modern, afectat de un stil de viaţă şi o alimentaţie tot mai dăunătoare.

- Ce înseamnă organizarea unui asemenea congres de specialitate pentru Oradea?

- Pentru lumea medicală e un lucru benefic, întrucât participanţii au ocazia să asculte prezentări despre noutăţile din domeniu. Pe de altă parte, cele peste 1.000 de persoane care au venit la Oradea reprezintă aproximativ 0,5% din populaţia oraşului, ceea ce înseamnă încasări considerabile la hoteluri, transport şi servicii, deci bani mulţi intraţi în oraş. Dar înseamnă şi prestigiu, căci este o recunoaştere pentru centrul universitar care o găzduieşte.

- Se pot aplica noutăţile prezentate la congres în spitalele orădene? Avem medicii, pregătirea şi aparatura necesare?

- Manifestarea a inclus două cursuri pre-congres, unul de hepatologie, celălalt de gastroenterologie şi endoscopie digestivă, ambele cu cele mai noi tematici. A doua parte, congresul propriu-zis, a fost structurat pe 34 de mese rotunde, astfel încât acoperirea tematică a fost foarte largă. Au fost abordate teme din hepatologie, pancreatologie, tehnici noi de endoscopie care se realizează în nu multe centre din Europa, tehnici importante în hipertensiunea portală, cum este montarea, intrahepatic, pentru o perioadă de timp, înaintea unui transplant, a unor structuri metalice tubulare ce fac legătura între circulaţia portală şi cea sanguină generală, ca un fel de stentare a ficatului. Au fost prezentate şi concepte noi, care ajută la înţelegerea a foarte multor afecţiuni. De altfel, gastroenterologia priveşte foarte multe organe, de la stomac, esofag, intestin gros, intestin subţire, pancreas, ficat, colecist, căi biliare. Tehnicile despre care v-am spus sunt de înalt nivel, Oradea nu a beneficiat până acum de ele, dar a progresat mult în specialitatea noastră. Cel puţin în ce priveşte Spitalul Judeţean, laboratorul de endoscopie şi cel de ecografie intervenţională sunt de bun nivel. Bineînţeles, se pot aduce permanent îmbunătăţiri, şi sper că în viitor vom reuşi proiecte care să aducă aparatura şi beneficiile aferente pentru pacienţi.

- Gastroenterologia e legată mult de alimentaţie, de stilul de viaţă...

- Specialitatea noastră se leagă foarte mult de dietă, de consumul de alcool, ca şi de o patologie imunologică şi infecţioasă. Gastroenterologia mai înseamnă şi destul de multă patologie organică, pentru că include şi afecţiunile oncologice. Şi nu este zi în care să nu depistăm, din păcate, neoplasme de stomac, de esofag, ficat, colon, pancreas.

- Este incidenţa acestor boli mai mare decât în trecut?

- Sunt în creştere neîncetată, mai ales neoplasmele de ficat. La congres am avut inclusiv o prezentare despre urmărirea pacientului cirotic pentru descoperirea la timp a neoplasmului hepatic. Dacă în urmă cu 10 ani acesta era pe locul 6 ca prevalenţă, acum e pe locul 5. Şi continuă să apară, din păcate, la vârste tot mai tinere. De altfel, hepatocarcinomul apare în 80% din cazuri la bolnavul cirotic. Or, noi, având foarte multe hepatite virale la finele anilor 80, acei pacienţi au ajuns acum la ciroză, care e terenul cel mai propice pentru hepatocarcinom.

Lucrurile bune nu aduc audienţă

- Ce transformări a suferit gastroenterologia din Oradea în ultimii ani?

- Avem una din cele mai dotate secţii din spital şi aproape 20 de specialişti, ceea ce nu există în multe oraşe din ţară. Sunt chiar oraşe universitare care au doar 4-5 gastroenterologi. În ultima perioadă, gastroenterologia din Oradea a făcut progrese importante, iar tehnicile moderne pe care le practicăm aici înseamnă că pacientul nu mai trebuie să facă drumuri, aşa cum era vorba aceea cu "trenul spre Cluj".

- De obicei pacienţii ajung la spital prin urgenţă sau se prezintă la medic în faze incipiente ale bolii, când şansele de vindecare sunt mai mari?

- Mulţi se internează de urgenţă, cu hemoragii digestive, care necesită internare, echilibrare, diagnostic şi intervenţie. Există urgenţe mai ales la pacienţii cirotici, dar şi patologii care pot fi monitorizate şi ţinute sub control dacă pacientul e conştient de importanţa controlului, în acest caz intervenţiile făcându-se cu programare.

- Care este natura relaţiei dintre medicii din spitale şi cei de la Facultatea de Medicină? În trecut exista percepţia că universitarii, cei de la catedră, se simţeau superiori medicilor clinicieni, celor de la căpătâiul bolnavului.

- Cred că percepţia era greşită, universitarii sunt tot medici şi stau şi ei la căpătâiul pacientului, doar că mai avem şi o muncă didactică sau, cum e aceasta, de organizare a unor congrese, care ajută inclusiv medicul din spitale. Deci impresia nu era corectă. Şi cel puţin la noi în secţie nu am avut astfel de probleme. Contează foarte mult şi tipologia omului cu care lucrezi, interrelaţionarea. Dar loc este pentru toată lumea.

- Activitatea la nivel de excelenţă a unor medici orădeni începe să fie recunoscută public. Ce a dus la acest rezultat şi de ce nu li se face, să zicem aşa, publicitate de către conducerea spitalului ori a facultăţii?

- Cred că profesioniştii ies în evidenţă prin munca lor, nu ştiu dacă spitalul sau facultatea pot face ceva pentru a-i evidenţia. Chiar şi la congres am constatat că presa nu e interesată de asemenea subiecte, pozitive, deşi a fost cel mai mare eveniment de acest fel care a avut loc în ultimul timp în oraş. Probabil pentru că aşa ceva nu aduce audienţă.

Avem zone neacoperite cu medici

- Ce credeţi că a oprit medicii de vârf din Oradea să emigreze, cum fac mulţi confraţi din ţară?

- Cei mai atraşi de plecare au fost medicii tineri, care nu găseau perspective pe măsura dorinţelor lor, absolut fireşti de altfel. Cei care au ajuns la un anume standard erau fie prea în vârstă pentru a pleca, fie satisfăcuţi de nivelul atins. Pe de altă parte, şcoala din România, aşa cum este, e mai serioasă. Am stat de vorbă cu colegi care au fost în străinătate şi şi-au dus cu ei copiii de şcoală primară, dar după 6 luni i-au adus înapoi, pentru că nu le-a convenit şcoala de acolo.

- Totuşi, unde va duce exodul medicilor tineri?

- E o problemă, pentru că deja avem zone din ţară neacoperite din cauza plecării nu doar a medicilor, ci şi a asistentelor. Cred, totuşi, că exodul a mai încetinit. Nu pentru că nu mai există dorinţa de plecare, dar nu mai există o cerere chiar atât de mare.

- Ca universitar, ce ne puteţi spune despre ce vine din urmă? Există îngrijorări cu privire la calitatea profesională a tinerilor doctori, chestiune legată şi de calitatea învăţământului medical.

- În România se pot face comparaţii între nivelurile de pregătire din diferitele centre universitare, dar rabat de la calitatea pregătirii nu se face. Standardul bun se reflectă şi în felul în care medicii români sunt percepuţi în străinătate. Cunosc pacienţi din străinătate care preferă medici români, pentru că sunt mai pregătiţi şi mai conştiincioşi.

Banii Sănătăţii, risipiţi

- Care este cheia echilibrului în viaţa unui medic, între activitatea din spitalul public şi cea din cabinetul privat?

- Există o percepţie că medicul care lucrează în ambele sisteme ar neglija activitatea din spital. Din punctul meu de vedere, circuitul pacientului înseamnă că aduc bolnavul de la cabinet la spital şi nu duc pacienţi din spital în privat. Cu alte cuvinte, în policlinică sau în cabinetul privat vine pacientul pentru consult şi, dacă necesită fie o tehnică de diagnosticare, fie un tratament care nu se poate face ambulator, atunci vine în sistemul public. Deci cred că e posibil un echilibru din acest punct de vedere, cu atât mai mult cu cât veniturile în sistemul public sunt cele care sunt. Vă dau un exemplu: un asistent universitar, care are o jumătate de normă în spital, dar lucrează practic o normă întreagă, are salariu 1.300-1.400 lei. Mi se pare normal, în aceste condiţii, ca în timpul lui liber să-l laşi să muncească şi în privat pentru a-şi satisface nevoile materiale.

- Care sunt veniturile medicilor? Şi care ar fi sistemul de cointeresare materială pe care îl vedeţi viabil, aşa încât nici medicul să nu câştige prea puţin, nici pacientul să nu plătească prea mult?

- Veniturile majorităţii medicilor nu ar satisface multe alte categorii de profesionişti. Un asistent universitar, cum spuneam, care poate fi medic primar, pe la 40 de ani, care lucrează o normă întreagă în spital şi lucrează şi la facultate, are 2.000-2.500 lei, un venit pe care în IT un profesionist îl atinge încă din primul an. Totuşi, în condiţiile date, trebuie să privim situaţia cu realism. În medicină se spune că trebuie să ceri, când ai nevoie de un nou aparat, şi să nu te intereseze de unde fac rost economiştii de bani. Dar cutia cu bani e limitată, şi faci faţă nevoilor doar în măsura în care împarţi mai bine ceea ce ai. Durerea e că unii fac gospodărire, alţii nu. Banii Sănătăţii sunt scăpaţi printre degete, voit sau nevoit. Asta este!

- În ultimii ani Spitalul Judeţean a suferit modernizări importante. Ce îi mai lipseşte? Şi ce reacţii aveţi de la bolnavi, de la pacienţi?

- Colegii din ţară care au vizitat spitalul au fost foarte impresionaţi de modificările făcute. Pe lângă reabilitări şi dotări, s-au făcut progrese mari şi în activitatea medicală în multe secţii, iar pacienţii sigur că observă schimbările, de la cele de cazare şi hrană până la posibilităţile de diagnostic, de analize sofisticate şi de tratament. Toate sunt, în primul rând, în folosul lor şi le uşurează situaţia.

Caracterizări în trei cuvinte

Ilie Bolojan, primarul Oradiei - foarte bun administrator şi om de cuvânt

Gheorghe Carp, managerul Spitalului Judeţean - excelent organizator în domeniul sanitar

Gavril Grebenişan, fost manager - n-am apucat să-l cunosc atât de bine încât să mă pronunţ

Florian Bodog, fost manager - un coleg şi un conducător bun al Facultăţii la ora actuală

Aurel Babeş, fost manager - întemeietorul secţiei de diabetologie a spitalului

Mircea Ifrim - un fost decan al Facultăţii