Dr. Rafik Khal, medic endocrinolog sirian stabilit în Oradea: "Germanii au dat lovitura: au luat ce e mai bun din valul de refugiaţi"

Când pregăteşti un interviu cu un arab din Siria clişeele îţi aleargă prin minte. Te aştepţi să dai de un tip cu Coranul în mână şi eventual cu un rucsac în spate, care mai şi ticăie. Endocrinologul Rafik Khal, orădean din 1992, te întâmpină însă cu zâmbetul pe buze, aşa cum este mereu în micul său cabinet de pe strada Spitalului. Mândru de pacientura pe care şi-a format-o, totdeauna calm, vorbeşte frumos cu oamenii, îi ascultă, îi înţelege şi încearcă să-i ajute.

Pe birou are o poză cu cei doi băieţi. Cel mare a terminat Medicina la Cluj între primii 10 din promoţie, iar acum îşi face rezidenţiatul în ortopedie. Mezinul e boboc, acum a intrat la Medicină, al cincilea, tot la Cluj. Mama lor, Claudia, este femeia pentru care Rafik s-a şi stabilit în Oradea.

BIHOREANUL l-a iscodit pe doctorul sirian "refugiat" în Oradea pentru a încerca să afle o explicaţie, pe înţelesul tuturor, a dramei sutelor de mii de refugiaţi sirieni care ajung în inima Europei şi par să nu se mai termine...

- Cum aţi ajuns în România?

- Un văr făcuse Horticultura aici. Deşi, evident, avem universităţi în Siria, când studiezi în străinătate eşti mai bine privit. Eu mă trag dintr-o familie de medici şi speram că o să ajung aici bursier al statului sirian. De obicei stăteai un an pe banii tăi, în anul pregătitor, în care învăţai limba, după care deveneai bursier al statului sirian. Eu am avut ghinion, că s-a schimbat legislaţia, aşa că am făcut facultatea pe banii mei. Plăteam 220 de dolari pe lună, şcolarizare, cazare şi masă. Am ajuns în România în 1979, am făcut Medicina la Bucureşti şi apoi m-am specializat 4 ani în endocrinologie la Institutul Parhon.

- Şi cum de aţi rămas?

- În Capitală am cunoscut-o pe Claudia, studentă la ASE, orădeancă get-beget, cu care m-am căsătorit acum 25 de ani. Trebuia să mă întorc acasă, dar a venit Revoluţia şi am rămas aici, mai ales că a apărut primul copil. În plus, în Siria mă aşteptau 3 ani de armată. Aşa că din 1992 sunt orădean şi cetăţean român...

"Una din cele mai moderne ţări arabe"

- Ce religie aveţi? Şi care sunt principalele religii în Siria?

- Eu sunt creştin ortodox. Biserica creştină din Siria ţine de biserica greacă. Arabii din Siria sunt musulmani (suniţi, şiiţi, alawiţi, druzi) şi creştini (ortodocşi, catolici şi asirieni). Mai trăiesc în Siria kurzi, armeni şi evrei. Este - mai exact era - una din cele mai moderne ţări arabe. Numai la noi se poate vinde alcool la liber, carne de porc, existau baruri de noapte şi alte locuri de distracţie. Siria a fost prima ţară care a interzis femeilor să poarte vălul islamic în instituţiile publice. E o ţară cu un nivel bun de educaţie, profesorii noştri mergeau să predea în ţări din Golf. Indiferent de religie, sirienii trăiau în armonie, motiv pentru care în oraşe populaţia era amestecată, comunităţile religioase nu trăiau separat. Nu mai spun că nouă, creştinilor, ni s-a recunoscut dreptul ca femeia să fie considerată egala bărbatului. De exemplu, în cazul unei moşteniri, femeia primea aceeaşi parte ca un bărbat, pe când la musulmani nu poate primi decât jumătate din cât primeşte bărbatul.

- Se spune că războiul a fost provocat ba de Occident, ba de Rusia. Care sunt cauzele?

- Există două cauze principale, una de natură externă, celalaltă internă. Principala cauză externă e că ţările din Golf, mai exact Quatarul, a vrut să traverseze Siria cu un gazoduct care să alimenteze Europa, ceea ce ar fi făcut ca aliaţii noştri tradiţionali, Iranul şi Rusia, să piardă din punct de vedere economic. Am avut o relaţie bună cu Rusia încă de pe vremea războaielor cu Israelul, iar Rusia are şi acum o bază militară în Siria - singura lor bază la Marea Mediterană. Statele Unite, cu ajutorul ţărilor arabe prietene, au dorit să scoată Rusia din zonă, aşa că, brusc şi deloc întâmplător, au apărut mişcări de protest, după modelul "primăverii arabe". Interesant e că înainte de începerea tulburărilor, Turcia deja construise tabere, deşi încă nu exista niciun refugiat. Am avut, deci, ghinionul să fim amplasaţi în zona de confruntare a marilor puteri: de o parte SUA, cu ţările occidentale, cu Turcia şi câteva ţări arabe, de alta Siria, Iranul şi Rusia.

- Există, însă, şi cauze interne...

- Deşi avem un guvern ales şi un preşedinte ales, mulţi îi reproşează lui Bashad al Assad că nu permite înfiinţarea de partide. A fost acuzat şi că ţara e condusă de o dinastie, el luând conducerea de la tatăl său, Hafez al Assad. Opozanţii îl acuză de dictatură şi de corupţie, un fenomen de care nici ţările occidentale nu sunt scutite.

"Arabii sunt obişnuiţi să aibă un tată pe care să-l urmeze"

- Arabilor li se potriveşte mai bine dictatura decât democraţia?

- Într-un fel, da. Conform tradiţiilor şi educaţiei, noi avem un şef de care ascultăm. Aşa e şi în familie, toţi ascultăm de tata. Chiar dacă nu ne convine, îl ascultăm şi îl urmăm. Când moare, locul lui e luat de fratele său mai mare. Aşa e şi la nivel naţional, arabii sunt obişnuiţi să aibă un "tată" pe care să-l urmeze, chiar dacă are porniri dictatoriale.

- Aveţi rude care au suferit de pe urma Statului Islamic?

- Întâi ar trebui să definim ce este Statul Islamic. Deşi acţionează pe teritoriul Siriei, doar 20% din membrii SI sunt sirieni. Ceilalţi vin din alte state arabe, din Europa şi Asia. De obicei, luptătorii ajung în Siria prin Turcia. Primesc bani de la ţări arabe, şi mai vând şi petrol pentru a cumpăra armament.

Să vă povestesc de rudele mele. Am patru fraţi şi trei surori, şi toţi locuiau împreună cu familiile lor în oraşul Idleb, aproape de mai cunoscutul Alep. Armata SI a intrat în localitate într-o zi de vineri şi primul lucru a fost să caute casele creştinilor. Li s-a spus că au trei variante: să lase totul şi să plece, să se convertească sau să rămână, dar să le plătească impozit. Le-au dat 3 zile să se decidă, dar a doua zi doi dintre verişorii mei, care comercializau alcool - pentru că numai creştinii vând alcool în Siria - au fost executaţi, iar băutura le-a fost turnată peste cadavre. Preotul fugise, aşa că rudele i-au îngropat în curtea casei. În plus, teroriştii le-au confiscat şi averea. Duminică, toţi creştinii au plecat cu autobuzele într-o zonă controlată de guvernul Siriei, luând cu ei cam cât încăpea într-o valiză. Niciunul n-a rămas în zona controlată de SI.

"În guvernul sirian sunt oameni care au făcut facultatea în România"

- Doar creştinii erau ţinte?

- Ţintele  principale ale extremiştilor erau creştinii, dar şi musulmanii care lucraseră pentru statul sirian. Biserica noastră a fost vopsită în negru pe dinăuntru şi transformată în şcoală pentru studiul Coranului. După creştini şi musulmanii acuzaţi de colaborare cu guvernul, au început să fugă şi musulmanii care aveau ceva avere. Au rămas doar oamenii săraci, cei care nu aveau unde să meargă.

- Familia dvs. a rămas în ţară sau a fugit?

- Acum este într-o zonă controlată de guvern. Am reuşit s-o aduc la Oradea pe o soră, profesoară de istorie, care stă la mine. Am avut noroc că România e singura ţară UE care mai are ambasadă deschisă la Damasc, am obţinut repede viza şi a ieşit din Siria prin Liban, iar de la Beirut a luat avionul până la Bucureşti.

- De ce şi-a păstrat România ambasada? Există relaţii speciale cu Siria?

- Aceste relaţii speciale au fost făcute pe vremea lui Ceauşescu. Sunt interese economice, dar şi de altă natură. Românii au construit rafinării în Siria, mii de sirieni au venit la studii în România şi s-au căsătorit aici, deci mi se pare normal să fie o relaţie specială. Chiar şi în actualul guvern sirian sunt oameni care au făcut facultatea în România.

"Sirienii o numesc pe Angela Merkel «mama noastră»"

- De ce are loc abia acum această migraţie uriaşă? Totuşi, războiul durează de 4 ani...

- Situaţia e foarte gravă acum pentru că Statul Islamic cucereşte teritorii tot mai mari, iar refugiaţii aglomerează oraşele. Mai mult de jumătate din populaţia Siriei este în refugiu: 2 milioane în Turcia, 1,4 milioane în Liban şi 1,2 milioane în Iordania. Sirienii nu sunt primiţi în ţările din Golf sau în Arabia Saudită, care preferă să aducă muncitori din Filipine şi Pakistan decât arabi.

Practic, migraţia a început de 3 ani, dar n-a fost aşa vizibilă. Ţinta a fost de la bun început Germania, e singura ţară care nu l-a condamnat pe Bashar al Assad şi a acceptat sirieni. Eu cred că germanii au dat lovitura, pentru că au luat ce e mai bun din acest val de refugiaţi: medici, profesori, ingineri... Au nevoie de ceva timp să înveţe germana şi apoi pot să lucreze. Lumea nu prea ştie, dar prin anii ’60 nemţii au vrut muncitori sirieni, nu turci. Pe vremea aceea Siria erau unită cu Egiptul, în aşa numita Republica Arabă Unită, iar preşedintele Nasser, egiptean, a cerut ca jumătate din muncitorii care plecă în Germania să fie sirieni, jumătate egipteni. Germania n-a vrut şi a adus turci. De 3 ani sirienii merg tot în Germania. Au văzut că e locul ideal pentru ei, li se dau locuinţe, bani şi mâncare, pot cere reîntregirea familiilor. Acum, practic, se aduc unii pe alţii. Nu degeaba o numesc pe Angela Merkel "mama noastră".

- Unii spun că între refugiaţi ar putea fi terorişti. Din ce fel de persoane este format acest val de refugiaţi?

- În majoritatea covârşitoare sunt oameni educaţi şi oameni cu bani, care în Siria nu mai pot face afaceri din cauza războiului, oameni care s-au săturat să stea sub bombardamente, fără electricitate, fără apă, alimente şi medicamente. În mod cert s-au strecurat printre ei şi terorişti, dar nu cred că sunt 4.000 de terorişti, cum se lăuda SI.

"România acţionează corect"

- Cum se pot rezolva  problemele din Siria?

- Primul şi cel mai important pas este lichidarea SI. Ar fi bine şi pentru Siria, şi pentru Europa. Dacă Occidentul ar fi colaborat cu armata lui Bashar, SI ar fi fost lichidat de mult, dar europenii nu au dorit aşa ceva. Lucrurile s-au schimbat radical în ultimul timp. Preşedintele francez a declarat de curând că principala cauză a numărului uriaş de refugiaţi este SI, iar ministrul britanic de Externe a spus că acceptă să coopereze cu regimul Bashar. După lichidarea SI trebuie făcut un guvern de uniune naţională, care să organizeze inclusiv alegeri prezidenţiale.

- Dar refugiaţii care au inundat Europa se vor întoarce în Siria după rezolvarea crizei?

- Sirienii sunt patrioţi. Cred că foarte mulţi se vor întoarce, acolo sunt casele lor şi familiile lor.

- S-ar putea adapta ei în România, o ţară creştin-ortodoxă conservatoare?

- Creştinii nu ar avea nicio problemă. Eu m-am adaptat foarte uşor, gândiţi-vă că avem aceleaşi tradiţii, nunţi, botezuri, înmormântări. Dar cred că 80% din cei ajunşi aici vor pleca în Germania. Poate ar trebui să folosească perioada cât stau aici să înveţe limba germană.

- V-aţi gândit să-i ajutaţi, personal, pe conaţionalii refugiaţi?

- Eu mi-am ajutat familia cu tot ce am putut. Mi-am adus sora, i-am ajutat pe cei de acolo cu bani.

- Spuneţi-mi câteva motive pentru care ar fi bine ca refugiaţii sirieni să rămână în România.

- Când vorbim de refugiaţi nu trebuie neapărat să ne gândim la oameni care cer milă, la oameni săraci. Sunt mulţi cu bani, care ar putea face afaceri frumoase aici.

- Ce părere aveţi despre modul în care acţionează România în această situaţie?

- Cred că acţionează corect. Cea mai bună dovadă este că ambasada României a rămas deschisă.

- Vă e dor de ţara natală?

- Da. E ţara în care m-am născut. De 6 ani n-am mai fost în Siria. Obişnuiam să mă duc cu toată familia, dar până nu se termină războiul nu mă duc.