Specialist în pediatrie, oncologie şi sănătate publică, orădeanul Ritli Ladislau a ajuns ministru la 63 de ani, vârstă la care mulţi aşteaptă doar pensionarea. Puţini ştiu însă că funcţia i-a mai fost propusă şi la mijlocul anilor '90.

Dacă atunci a refuzat, iar apoi i-a părut rău, de data asta a acceptat. Şi nu doar ca să continue misiunea predecesorului său, Cseke Attila, şi el tot bihorean, ci mai ales pentru că are obiective la care a reflectat de-a lungul anilor. Trecerea Direcţiilor de Sănătate Publică în subordinea Consiliilor Judeţene, desfiinţarea gratuităţii pentru unele servicii decontate în prezent de CAS, iniţierea unor noi programe de sănătate publică, destinate în special depistării bolilor pediatrice şi cancerelor sunt doar câteva dintre ţintele fixate.

- Cum s-a ajuns în UDMR la nominalizarea dvs.? Cine sunt colegii care au mai "concurat" la şefia Ministerului?

- Apropiaţii ştiu că am mai primit o ofertă în 1996, când mi s-a propus funcţia înaintea lui Hajdu Gabor (n.r. - ministru al Sănătăţii în Guvernul Ciorbea). Atunci n-am acceptat, din motive personale, dar ulterior am regretat, fiindcă de multe ori, de-a lungul anilor, aş fi luat alte măsuri şi poate mai repede decât alţi miniştri. Pe de altă parte, deşi sunt membru UDMR, nu sunt prea implicat politic, aşa încât nu cunosc numele celorlalţi candidaţi...

- De ce aţi acceptat acum?

- Nu prea se întâmplă să ţi se ofere de două ori în viaţă o funcţie de ministru, dar eu am avut această şansă. Mi s-a părut că acum trebuie să accept provocarea, pentru că este foarte atractiv pentru un specialist în sănătate publică să conducă un sistem pe care îl cunoaşte de jos până sus.

- Cât a contat dorinţa UDMR Bihor de a continua politica de sprijinire a spitalelor din judeţ începută de Cseke Attila?

- Această dorinţă a contat, dar nu cred că a fost factorul decisiv. Vă mărturisesc că, de fapt, eu nici nu ştiu ce criterii au contat din punct de vedere politic. Sigur este doar că s-a dorit un medic.

- La depunerea jurământului, preşedintele a refuzat să ofere o şampanie motivând că e criză. Nu v-aţi simţit jignit?

- Nu, în acea seară eram foarte obosit şi emoţionat. Nu m-am gândit la asta, ulterior am aflat că unii miniştri primesc şampanie şi alţii nu. Dar jignit nu am fost. De altfel domnul preşedinte m-a primit înainte de ceremonie şi a fost foarte comunicativ.

- Ce v-a spus?

- Mi-a comunicat că trebuie să respectăm angajamentul semnat în 2009 cu FMI şi că în rest lasă la aprecierea mea ce doresc să fac în sistem.

A renunţat la firmă

- Nici n-aţi ajuns la Bucureşti că vi s-a şi imputat moartea a 20 de nou-născuţi din Maternitatea Oradea în 2002. Ce rol aţi avut în acele evenimente?

- Ei, asta m-a jignit. În 2002 eram şeful DSP Bihor şi, cum se ştie, eu am fost cel care a început demersurile pentru a afla cauzele deceselor. Eu mi-am făcut datoria de a sesiza situaţia inclusiv Ministerului, iar ulterior mi-am dat demisia pentru că nu am vrut să particip la nişte măsuri luate înainte de finalizarea cercetărilor. Dealtfel, după câteva luni acelaşi Guvern m-a numit din nou şef al DSP.

- Puteţi compara sistemul sanitar judeţean din trecut cu cel actual?

- Evident că în cei doi ani de mandat al lui Cseke s-a făcut foarte mult, în primul rând în infrastructură, pentru dotare. Au venit sume foarte mari pentru investiţii, mai mari decât oricând. Asta e diferenţa majoră. Dar, deşi nu ştiu dacă din punct de vedere politic e bine să spun asta, căci eu sunt absolut analfabet politic, trebuie să recunosc că foarte mult ne-a ajutat şi domnul Eugen Nicolăescu (n.r. - ministru al Sănătăţii în Guvernul Tăriceanu).

- Aţi fost acuzat, de asemenea, că deţineţi firme de comerţ cu medicamente.

- Am avut acţiuni la o firmă profilată pe suplimente nutritive pentru creşterea imunităţii copiilor, dar am renunţat pentru că nu a funcţionat.

- Fiul dvs., care i-a fost consilier lui Cseke Attila, a rămas în Minister?

- Evident că nu, a plecat odată cu domnul Cseke, am anunţat public acest lucru.

Goana după bani

- Care sunt obiectivele mandatului dvs.?

- Sunt multe de făcut. Eu m-am gândit la trei mari direcţii de acţiune. Prima e eficientizarea managementului financiar, ceea ce înseamnă creşterea veniturilor şi eliminarea scurgerilor. A doua vizează îmbunătăţirea activităţilor de îngrijiri, de diagnostic şi tratament, domeniu în care am constatat că toată lumea se adresaeză spitalelor, deşi acestea ar putea fi decongestionate prin dezvoltarea asistenţei primare. O a treia direcţie este ca programele naţionale de sănătate, cum sunt cele pentru depistarea şi tratarea cancerului sau diabetului, să fie mai bine administrate.  

 - Să le luăm pe rând. Cum v-aţi gândit să creşteţi veniturile sistemului?

- Vrem să introducem pentru producătorii de medicamente aşa-numita taxă clawback, practicată şi în alte state UE. Prin acest mecanism, toţi producătorii, în funcţie de cota de piaţă, vor contribui la finanţarea sistemului public de sănătate cu o parte din veniturile realizate din creşterea vânzărilor, astfel încât efortul public să scadă proporţional cu creşterea vânzărilor de medicamente. În primul an, se estimează o creştere a veniturilor cu circa 200 milioane de lei, iar anii viitori cu câte 600 de milioane de lei pe an.

Tot pentru creşterea veniturilor avem în vedere introducerea coplăţii, e vorba de o sumă modică, concomitent cu modificarea pachetului de servicii de bază asigurate persoanelor care contribuie la CAS. Acum toată lumea are impresia că poate beneficia de orice serviciu medical în baza asigurării, deşi este evident că sumele cu care contribuie nu pot acoperi toate serviciile. Ne gândim să facem o listă negativă, în care să definim serviciile care nu vor mai fi decontate. Ca de pildă operaţii de înfrumuseţare...

Stop la scurgeri

- Cum v-aţi gândit să stopaţi risipa şi frauda, când atâţia predecesori nu au reuşit?

- Vom introduce cardul de sănătate, fişa electronică a pacientului şi prescripţia electronică. Aşa cum poate se ştie, asiguratul va avea un card cu datele personale şi cele de natură medicală, de la diagnosticele care i s-au pus, grupa sanguină şi Rh, până la acceptul, dacă e cazul, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule după deces, precum şi datele de contact ale medicului de familie. Toate informaţiile din fişa pacientului vor fi disponibile într-un sistem informatic pe care îl va putea accesa orice medic, renunţându-se astfel la dosarele pe hârtii şi putându-se controla orice informaţie atât medical, cât şi financiar, astfel încât să se deconteze numai investigaţiile efectiv realizate. Reţeta electronică va permite ca orice prescripţie să fie verificată oricând, întrucât ceea ce va prescrie medicul şi va lua pacientul va apărea în evidenţele tuturor farmaciilor şi mai ales în sistemul CAS, care va depista automat orice neregulă. S-a estimat că în fiecare an am face o economie de câte 1,2 miliarde de lei. O sumă uriaşă...

- În ce stadiu e implementarea sistemului?

- S-a făcut deja o licitaţie, dar a fost contestată. Noi vrem să fie operaţional de la începutul anului viitor.

Degajarea spitalelor

- A doua preocupare, spuneaţi, e decongestionarea spitalelor prin stimularea asistenţei primare. Ce înseamnă acest lucru?

- La noi lumea s-a obişnuit să meargă la medic numai când are probleme, direct la spital, ceea ce înseamnă cheltuieli uriaşe cu spitalele. Eu vreau să încurajăm asistenţa primară, acordată de medicii de familie mai ales, prin suplimentarea cotei de 7% care li se acordă în prezent din bugetul CAS. De asemenea, vreau să dezvoltăm centrele de permanenţă şi centrele de permanenţă multifuncţionale din zonele unde s-au desfiinţat spitalele. Îmi pare rău, dar trebuie să spunem cinstit că spitalele desfiinţate nu ofereau decât iluzia unor servicii spitaliceşti.

Apoi, vreau să creăm mai ales în mediul rural o reţea de asistenţi comunitari, echivalentul agenţilor sanitari de altădată, care să se ocupe de educaţia sanitară a populaţiei, fiindcă aceasta nu e treaba medicilor. Mai ales în cazul mamelor din mediul rural, cineva trebuie să le înveţe cum să alăpteze, cum să recunoască bolile copilului, ş.a.m.d. Asistenţa medicală a şcolarului trebuie şi ea repusă în drepturi, după ce a fost marginalizată pe nedrept. Medicii de familie au interesul adesea să nici nu vadă copilul şcolar, iar eu nu-i pot condamna în condiţiile de azi. Voi încerca să avem sprijinul comunităţilor locale, dacă nu pentru dezvoltarea imediată a sistemului, măcar pentru folosirea la maxim a ceea ce avem acum. Zilele astea, de pildă, începe şcoala şi nu este cine să facă un control medical şi analize elevilor...

La asistenţă secundară, adică în spitale, vom continua nu politica de desfiinţare a acestora, ci de diminuare a numărului de paturi, pentru că avem multe şi nu sunt folosite eficient. Internăm prea mult pacienţi care pot fi îngrijiţi şi acasă, cu bani mai puţini. Reducerea o vom face, să zic aşa, în mod natural, pentru că vom avea grijă să se respecte criteriile de clasificare a spitalelor. Cele care nu se vor conforma vor fi degradate şi chiar desfiinţate dacă va fi cazul.

Mai devreme egal mai ieftin

- Ce intenţionaţi în legătură cu programele de prevenire?

- În domeniul bolilor transmisibile este obligatorie acoperirea constantă cu vaccinuri, iar în ce priveşte bolile netransmisibile vreau să intensificăm programele de screening, pentru descoperirea precoce a unor boli cum sunt, de exemplu, cele oncologice. Vreau să extindem screeningul pentru cancerul de col uterin, care acum se face într-un judeţ pentru câteva sute de femei, dar care ar trebui făcut la nivelul întregii ţări şi pentru toate femeile cu risc, adică la 6-8 milioane de persoane. Altfel n-o să putem scădea mortalitatea, ceea ce înseamnă în timp uriaşe costuri sociale şi financiare. Nu ştiu dacă vom putea face aşa ceva într-un an, dar trebuie să începem. Vom începe cu programul  pentru cancerul de col uterin, inclusiv cu sprijin de la Banca Mondială, pentru că anual la noi se descoperă 3.000 de noi cazuri, iar 2.000 de bolnave mor anual. Pe lângă acest program, vreau să extindem şi screeningul neonatal, să includem mai multe teste pentru nou-născuţi. Voi da, vă asigur, foarte multă importanţă asistenţei pentru copii.

Ministerul cu răspunderea, CAS cu banii

- În ce fel veţi continua descentralizarea începută de Cseke Attila?

- Avem în vedere să ducem descentralizarea şi la nivelul Direcţiilor de Sănătate Publică, deoarece după ce majoritatea spitalelor au fost transferate la autorităţile locale ele nu mai au prea multe atribuţii. În viitor, partea de inspecţie va merge la Consiliile Judeţene sau, dacă se va face regionalizarea, la regiuni.

- Ce efect are trecerea CAS în coordonarea Ministerului?

- Vedeţi, aici e o problemă, pentru că într-adevăr Ministerul răspunde de sistemul sanitar, dar banii sunt la CAS. La nivel politic, între partidele de guvernare, s-a ajuns la formula cu coordonarea, dar CAS în continuare are personalitate juridică, nu ne este subordonată. Diferenţa, de când a apărut această coordonare, e că ministrul este cel care dă avizul pentru cheltuielile CAS. Dar nici acest aviz nu este în toate cazurile unul conform, adică decisiv, pentru că în unele domenii avizul ministrului rămâne doar consultativ.

- Deci PDL a păcălit UDMR doar ca Uniunea să-şi pună repede un ministru după demisia domnului Cseke...

- Nu, eu n-aş zice că a fost o păcăleală, dar este aşa, un mod interesant de rezolvare.

- Va exista măcar o transparenţă în cheltuirea banilor de la CAS, despre care acum nu se ştie unde merg?

- Da, asta pot spune.

- Ca membru al UDMR, cu cine credeţi că ar trebui să vă aliaţi după alegerile din 2012: tot cu PDL sau cu USL?

- E treaba politicienilor, v-am spus că eu nu mă pricep la politică.


CINE ŞI CUM
Caracterizări în trei cuvinte

Daniela Bartoş, ministru al Sănătăţii în Guvernul Năstase - Are meritul că a înfiinţat centrele medico-sociale, care au fost un câştig pentru sistem

Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătăţii în Guvernul Tăriceanu - A adus rigurozitate în sistem şi a pornit programe mari de investiţii şi dotări

Traian Băsescu, preşedintele României - Nu-mi permit să-l caracterizez

Marilena Crişan, fost director al Spitalului Municipal - O persoană care nu-i apreciază pe cei care i-au fost apropiaţi atunci când i-a fost greu