Sistemul de protecţie a persoanelor cu handicap e inuman, risipeşte resursele şi nesocoteşte legile, denunţă un angajat al Consiliului Judeţean. Psihopedagog la Centrul Şcolar de Educaţie Incluzivă nr. 1 din Oradea, creat de CJ pentru recuperarea tinerilor cu handicap, Oana Tuduce a refuzat să-i fie complice, denunţând abuzurile cărora le-a căzut victimă o tânără de care se ocupă încă de când îi era elevă în clasa I.
"Bella avea şanse la o viaţă apropiată de normalitate dacă nu ar fi fost maltratată de angajaţii DGASPC şi dacă birocraţii Direcţiei nu ar fi încercat s-o «îngroape» la Neuropsihiatrie", acuză psihopedagogul care, pentru a o salva, a luat fata la ea acasă.
Ursitoare bete
Bella a fost părăsită încă de la naştere, în 1991, în Maternitate, împreună cu sora sa geamănă. Primii opt ani i-a trăit în Leagănul de Copii, în 2000 fiind mutată într-un centru de plasament de tip familial, Casa Noastră, amenajat de DGASPC în zona Gutenberg.
"Din cauza fondului genetic, alcoolismului, malnutriţiei mamei în timpul sarcinii, dar şi carenţei afective, Bella suferă de deficienţă mintală severă, instabilitate emoţională şi sindrom hiperchinetic cu deficit de atenţie", spune psihopedagogul Oana Tuduce. Pe înţelesul tuturor, "Bella e un copil cuminte, dar cu retard mintal. Dacă e lăsată, învârte ore întregi un beţişor între degete, şi nu se poate concentra într-o activitate mai mult de 15 minute. Totuşi, în general e voioasă, a învăţat să comunice şi chiar să scrie, şi răspunde la ce i se cere, mai ales dacă activitatea îi face plăcere".
Copil sau câine?
După ce în primii patru ani de şcoală a făcut progrese promiţătoare, la începutul clasei a V-a copilul parcă se sălbăticise: lovea alţi copii şi educatoarele. Vocabularul îi era tot mai sărac, iar tonul răstit. Oana avea să afle motivul ulterior: "La Casa Noastră era supusă unui tratament incredibil, iar comportamentul ei era consecinţa bătăilor aplicate de părinţii sociali, Ionică şi Adriana Şorca, şefii centrului.
Ceilalţi copii i-au spus că "acasă" bătaia era la ordinea zilei. "Într-o vară, de pildă, Bella a fost îmbrăcată cu pulovăr, palton şi cizme, scoasă în curte, legată în lanţ cu mâinile la spate, iar câinele a fost asmuţit asupra ei. Nimeni n-a avut voie să se apropie, s-o ajute. Era pusă la colţ, bătută, obligată să doarmă în baie, ţinută nemâncată sau hrănită cu bucăţi de pâine aruncate pe jos, ca la animale".
"Permisii" tăiate
În februarie 2006, Oana a sesizat conducerea DGASPC, dar inspectorii Direcţiei au concluzionat că Bella era agresivă doar la şcoală, iar în Casă era "cuminte". Efectul? Au fost pedepsite: s-au redus vizitele pe care fata i le putea face. "În week-end-uri, o luam la mine, ne plimbam, mergeam la cofetărie şi în vizită la părinţii mei. Îi plăcea să mă ajute în bucătărie, să se joace la calculator, să asculte muzică, să deseneze. Când îi ieşea ceva bine, insista să o laud «lui tati». Dar când se apropia momentul s-o duc înapoi devenea tăcută şi tristă".
Starea fetei s-a înrăutăţit în toamna lui 2008, când a fost înscrisă la Şcoala de Arte şi Meserii Ion Bococi, pentru ca după o lună să fie retrasă, pe motiv de agresivitate. Deşi psihopedagogul a cerut "respectarea dreptului minorei la educaţie", singura consecinţă a fost reducerea şi mai strictă a vizitelor, pe care Bella i le mai putea face doar duminica. "Îi era greu să înţeleagă de ce nu are voie mai mult", spune Oana.
În flagrant
O investigaţie serioasă la Casa Noastră a avut loc abia după trei ani, în iulie 2009, când o comisie a DGASPC a şi găsit-o pe Bella bătută, ascunsă sub o păturică, pentru că nu mai suporta nici lumina zilei. Cei doi părinţi sociali au fost în sfârşit daţi afară şi Parchetul a fost sesizat. Ceilalţi angajaţi, deşi au asistat la bătăi fără să intervină, au scăpat de concediere dând toată vina pe soţii Şorca.
Tot atunci, Comisia pentru Protecţia Copilului din cadrul CJ, alcătuită din specialişti, a decis încetarea măsurii de plasament a Bellei în centrul de tip familial, hotărând ca tânăra, care împlinise 18 ani, "să fie asistată în continuare într-un centru de reabilitare pentru adulţi".
"La nebuni"
"Hotărârile Comisiei sunt executorii şi pot fi anulate doar prin hotărâre judecătorească", spune preşedintele Comisiei, Carmen Soltănel (foto). Totuşi, decizia în cazul Bella n-a fost niciodată pusă în aplicare de DGASPC, care a ţinut-o tot la Casa Noastră! În februarie 2010, i s-a făcut o carte de identitate pe adresa din Cherechiu a părinţilor naturali, deşi aceştia nu ţinuseră legătura cu fata, "probabil ca să se arate că s-a încercat inserţia în familie", crede Oana.
Cert e că o comisie a Consiliului Local Cherechiu a constatat că mama fetei nu avea condiţii s-o îngrijească şi a propus internarea fetei la Centrul Medico-Social din Nucet, ceea ce DGASPC a şi făcut, punând această "recomandare" mai presus de hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului. Aşa că, în baza unui document nedatat, fără număr de înregistrare şi fără semnătura şefului Direcţiei, Bella a fost dusă la Nucet, întâi la Centrul Medico-Social, apoi la Spitalul de Neuropsihiatrie.
Ping-pong
Internarea contravenea nu doar hotărârii Comisiei, ci şi recomandării psihologului DGASPC, care atesta că fata era "sociabilă şi prietenoasă" şi avea nevoie de "terapie cognitiv-comportamentală şi suport socio-afectiv". "Pacientul primeşte la Neuropsihiatrie doar medicamente, dar Bella avea nevoie de terapie şi îndrumarea unui psiholog", explică Oana.
Nevrând ca fata să devină o "legumă", psihopedagogul a obţinut curatela ei, încercând apoi să facă ea treaba celor de la DGASPC. I-a căutat un loc într-unul din cele cinci centre de reabilitare pentru adulţi din judeţ dar, fără colaborarea Direcţiei, a reuşit s-o plaseze doar într-un centru din Suceava. Cât a stat acolo, Bella a făcut din nou progrese. În decembrie 2011, însă, centrul sucevean a fost desfiinţat, iar fata adusă la Oradea şi, în ianuarie 2012, internată din nou la Nucet. După o lună, Oana a scos-o, pe proprie răspundere, şi a luat-o acasă. Până toamna trecută, a mai făcut câteva încercări de integrare a fetei într-un centru pentru adulţi cu handicap, dar fără rezultat.
Fiat Justitia!
Ajunsă la capătul răbdării, în decembrie 2013, împreună cu reprezentanţii Centrului de Resurse Juridice (ONG-ul care a dezvăluit bătăile din Centrul pentru Copii cu Probleme Psihosociale), Oana a depus la Parchetul Oradea o plângere împotriva celor pe care îi consideră vinovaţi pentru situaţia Bellei.
Primii indicaţi sunt foştii părinţi sociali Ionică şi Adriana Şorca, nici acum traşi la răspundere penală, deşi trimiterea lor în judecată "ar fi un gest de minimă dreptate pentru un om, e adevărat, cu handicap, dar totuşi om, care a suferit nouă ani cele mai oribile tratamente". Reclamate sunt şi conducerile DGASPC (asigurate succesiv de patru directori - Ioan Groza, Koncsek Zita, Szarka Arpad şi Călin Puia), care nu au pus în aplicare hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului, neasigurându-i Bellei asistenţa într-un centru specializat unde "trebuia şi putea fi ajutată".
Silenzio stampa
Deşi încă de luna trecută a cerut actualei conduceri a DGASPC să motiveze de ce şi-a încălcat vreme atât de îndelungată obligaţiile faţă de tânăra cu handicap, încercarea BIHOREANULUI a rămas în zadar. Sub semnătura directorului Călin Puia, adjunctului Szarka Arpad, şefelor de serviciu Mirela Abrudan şi Adina Tamaş şi juristei Marieta Stanciu, răspunsul remis redacţiei susţine că informaţia n-ar fi de interes public, fiind sub incidenţa Legii privind protecţia datelor cu caracter personal!
"În acest context, datele solicitate cu privire la un fost beneficiar de servicii sociale nu le putem furniza. În cazul în care există plângeri penale împotriva DGASPC vom răspunde organelor de anchetă", zic semnatarii. Ce altceva puteau spune dacă nici până acum n-au răspuns, de fapt, pentru nimic?!
RECHIZITORIU
Un sistem bolnav
Psihopedagogul Oana Tuduce consideră că modul în care DGASPC a gestionat cazul Bella relevă incompetenţa, lipsa de omenie şi ineficienţa instituţiei. "Care e eficienţa unui sistem care a cheltuit cu Bella circa 500.000 lei pentru ca apoi s-o arunce la gunoi, la psihiatrie? Câte miliarde se cheltuie pentru servicii sociale şi cât de protejaţi sunt de fapt copiii crescuţi în sistem care sfârşesc într-un centru medico-social sau pe stradă, fără niciun efort de a fi inseraţi social?", se întreabă Oana. "Sunt interesaţi doar de hârtii, nu de soarta fiinţei umane. Cazul Bella e tipic pentru acest sistem închis şi fără transparenţă. Bella e condamnată tocmai de sistemul care a crescut-o. Ar fi normal ca acesta să-i ofere o protecţie reală chiar şi acum, ca reparaţie morală, să-i dea o şansă într-un centru de recuperare pentru adulţi. Dacă trimiterea ei la Nucet a fost «corectă», cum se explică faptul că în ultimii patru ani i-a fost bine, fără să fie internată la psihiatrie?".