În data de 27 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie foarte importantă cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența stupefiantelor. Decizia a fost motivată și publicată în Monitorul Oficial, pe 28 ianuarie.
Potrivit deciziei, care este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşate elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
Practic, Înalta Curte a stabilit cu caracter obligatoriu că, pentru ca o persoană să poată fi condamnată pentru conducere sub influența stupefiantelor, nu este suficient ca substanțele respective să fie depistate în corpul persoanei, ci trebuie să se dovedească că acestea au influențat sau au putut să influențeze comportamentul persoanei la volan.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea face o analiză aprofundată cu privire la efectele substanțelor stupefiante și ajunge la concluzia că, în multe situații, aceste substanțe sunt detectabile încă în organismul unei persoane la un interval lung de timp de la consum și mult după ce acestea nu mai pot influența capacitățile specifice condusului pe drumurile publice.
Adeseori, deși substanțele interzise sunt metabolizate de organism, acestea sunt detectate de aparate la mult timp după ce nu mai au nicio influență cu privire la capacitatea de a conduce - uneori chiar luni de zile. Spre exemplu, putem avea situația în care o persoană consumă canabis într-o țară în care acest consum este legal, iar ulterior iese „pozitiv” la testele antidrog din România, deși efectele halucinogene se consumaseră de mult.
Chiar dacă rațiunea Înaltei Curți este corectă, aplicarea în practică a acestei decizii nu va fi deloc ușoară. Practic, în fiecare situație va trebui să se stabilească, pe baza unei expertize, dacă substanțele detectate în corpul unei persoane aveau sau nu, în concret, aptitudinea de a influența capacitatea de a conduce.
Mai mult, în cazul dosarelor aflate pe rol, s-ar putea să asistăm și la un val de achitări datorate faptului că astăzi este imposibil practic sau procedural să se mai efectueze expertiza respectivă.
Rămâne ca practica să ne arate, sau nu, beneficiile acestei decizii.