Familia s-a integrat rapid la Adăpostul de noapte. Aşezaţi pe o bancă, la umbră, Ildiko şi Tata povestesc cu vecinii: o femeie trecută de prima tinereţe şi un bătrân cu braţele tatuate. "Când ajungi să trăieşti afară, pe stradă, toată lumea zice că tu eşti de vină. Eşti oaia neagră", explică mama fetelor.
Tânăra Timea asistă la dialog privind în gol, tolănită pe o pătură, iar micuţa Denisa ceartă un câine lup care latră zgomotos. "Taci! Taci!", ordonă ea strângând animalul de bot fără să-i pese că se umple de bale. Dar câinele nu tace. Ca gura lumii...
Tristeţe de vacanţă
Relatată de BIHOREANUL săptămâna trecută, povestea familiei care a ajuns să doarmă sub Podul Prezan a stârnit valuri pe internet, dar şi în viaţa reală. Majoritatea cititorilor s-au arătat impresionaţi de situaţia lui Forisz Ildiko (49 ani), care de trei luni trăia pe străzi împreună cu fiica Timea (26 ani), bolnavă psihic, cu micuţa Denisa (11 ani), isteaţă, dar neşcolită, şi concubinul de 66 ani, Haias Szabo Iosif (foto). Cei patru supravieţuiau din pensia de 810 lei a bătrânului, căruia fetele îi spun Tata, şi au ajuns pe stradă după ce casa din Cetariu, care le fusese oferită de o fundaţie, a intrat în autodemolare. Iniţial s-au mutat la groapa de gunoi, de acolo la podul Bridge, iar în final sub cel de la Silvaş.
Drama lor a provocat reacţii diferite. Unii cititori au fost indignaţi. "Sunt şocat. Cum adică? Ai tu, stat, copii lipsiţi de apărare în stradă, oameni cu handicap sub cerul liber?", s-a mirat un comentator pe forumul BIHOREANULUI. Alţii au propus soluţii dure: "Copiii aceia ar trebui urgent să beneficieze de ajutor social şi, dacă părinţii se dovedesc incapabili de a-i ţine, instituţiile să îşi facă datoria. Din două rele, cel mai puţin rău!".
Cum era de aşteptat, au existat şi critici. "Păcat de cei doi copii, la cea mare cu handicap, abia acum, la 26 de ani, i-au făcut buletin, iar pe cea mică tatăl o ducea la cerşit şi la căutat prin gunoaie în Paleu în loc s-o lase la şcoală, deşi e foarte isteaţă. Nu cred că o locuinţă va rezolva problema lor", a transmis cineva.
La adăpost
Sesizaţi de BIHOREANUL, angajaţii Administraţiei Sociale Comunitare Oradea au intervenit în ajutorul celor patru. În primul rând, au fost mutaţi într-un container din curtea Adăpostului de noapte, asemănător celor folosite de şantierişti. "Nu e luxul de pe lume, dar au un adăpost temporar de care se pot folosi până se pun pe picioare", explică Dănuţ Cheregi (foto), angajat al ASCO. De asemenea, familia are acces la containere cu funcţiuni de bucătărie, ca să-şi poată găti, şi de baie, ca să se poată spăla. În plus, primeşte de la o fundaţie o masă caldă în fiecare zi.
Pentru început, Ildiko şi Tata au fost ajutaţi să-şi facă acte de identitate, chiar dacă pentru Cetariu, de unde au venit, dar tânăra Timea a primit buletin după ultimul domiciliu, din Oradea, precum şi un ajutor de urgenţă de la Primărie în valoare de 1.500 lei, bani ce vor fi folosiţi pentru închirierea unei locuinţe.
Până vinerea trecută, familia refuzase oferta proprietarului centrului de îngrijire a persoanelor de la Dumbrava, Viorel Paşca, dispus s-o găzduiască în două camere şi să înscrie micuţa la şcoală acolo. În Cetariu şi Paleu şi-a găsit doar chirii cu 150 euro pe lună, aşa încât caută în continuare un apartament în oraş. "Am vrea ca banii să ne ajungă cât mai multe luni, dar chiriile sunt scumpe şi de luna viitoare vor creşte şi mai tare, că începe şcoala", zice Tata.
Sărăcia, ca un scai...
Cei doi adulţi sunt convinşi că odată rezolvată problema unei locuinţe, soarta familiei s-ar schimba radical, iar Denisa ar putea fi înscrisă la şcoală în clasa a VI-a. "Pentru Denisa nu mă tem, că-i descurăreaţă, dar trebuie să înveţe carte ca să aibă o meserie", spune Ildiko (foto). La fel, sora mai mare ar putea intra în evidenţele unui medic de familie. "Cu Timea va fi tot timpul o problemă. Dacă ar avea un medic, ar putea face tratament, i-am aduna analizele şi i-am putea face dosar de handicap, să aibă o pensie", continuă mama.
Ildiko crede că un acoperiş deasupra capului i-ar scoate pe toţi din mizerie. "Dacă am avea o locuinţă aş putea să merg şi eu de lucru. Aia mică ar merge la şcoală, iar aia mare ar rămâne cu Tata", zice femeia. De altfel, Ildiko a primit nu mai puţin de trei joburi din partea unor binevoitori impresionaţi de povestea familiei: muncitor la salubritate, operator la o fabrică de componente electronice sau chiar cameristă la un hotel. Deocamdată n-a confirmat, însă, nicio ofertă. La sfârşitul săptămânii trecute era încă blocată în căutarea unui loc pentru ea, fete şi Tata, deşi cea mai potrivită soluţie pentru ieşirea din impas ar fi tot un loc de muncă...