Înaintea alegerilor de duminica aceasta, prin Oradea au trecut patru dintre cei cinci aspiranţi relevanţi la Preşedinţie. Klaus Iohannis, deţinătorul funcţiei, n-a venit pentru că, probabil, oricum stă bine în preferinţele bihorenilor, dar au fost (în ordine alfabetică) Dan Barna, Viorica Dăncilă, Mircea Diaconu şi Theodor Paleologu.

Pe ceilalţi, deşi din când în când fac spectacol la TV, cetăţenii, dacă ar fi să dăm crezare sondajelor de opinie, de fapt îi ignoră. Cu excepţia lui Kelemen Hunor, reprezentantul unui partid care totuşi contează în politica românească (din păcate mai mult şi mai nefast decât trebuie), personaje precum Alexandru Cumpănaşu ori Ramona Bruynseels n-au reuşit să capteze mare interes.

Personal, dintre candidaţii perindaţi pe aici, am avut ocazia să-l urmăresc fix pe cel pe care, mărturisesc fără ipocrizie, oricum nu l-aş fi votat- Viorica Dăncilă. Nu neapărat pentru că la la Beiuş a minţit fără să-i cadă machiajul (zicând că "niciun jurnalist n-a fost împiedicat" la adunarea electorală), nu neapărat pentru că a vădit o superficialitate de necrezut (peste tot doar a "bifat", a pupat şi s-a pozat cu fanii), ba nici măcar pentru că a repetat acelaşi refren obositor şi otrăvitor, cum că fără PSD România ar pieri şi că toţi "duşmanii" abia aşteaptă să taie salarii, pensii şi vouchere, să închidă spitale, să ne vândă străinilor.

Problema nu e, aşadar, neapărat persoana Dăncilă Vasilica Viorica în sine, cât sistemul care a făcut-o posibilă, cel care, cu mâna "naşului" politic Liviu Dragnea, a transformat-o dintr-o submediocră incapabilă să câştige Primăria din Videle într-un europarlamentar cu două mandate care în 10 ani petrecuţi la Bruxelles n-a izbutit să deprindă nici atâta engleză încât să iasă din he-he şi meic ă foto. O creatură al cărei creator, mai recent, după ce şi-a demis doi premieri insuficient de obedienţi, a găsit-o tot pe ea s-o pună şefă peste Guvern. Funcţie din care a încurcat capitale şi ţări, a făcut turism minţind că umblă pentru a face din Bucureşti port la Dunăre, a mutat ambasade precum schimbă broşele, a semnat funesta OUG 114 care ne-a scumpit energia, creditele şi comunicaţiile, a protejat gazarea la grămadă cu opozanţii a femeilor, copiilor şi bătrânilor, s-a oţărât cu mâinile-n şolduri ţipând în Parlamentul Europei că nu dă socoteală nimănui şi câte şi mai câte...

Pe scurt, un personaj care ilustrează - la o perfecţie pe cât de grotescă, pe tot atât de malefică - un sistem care premiază impostura, hoţia, violenţa. Care blochează modernizarea României de deja prea multă vreme şi cu consecinţe pe prea multe generaţii.

Duminica aceasta, aşadar, ne vom alege Preşedintele, dar spre deosebire de toate celelalte duminici electorale din 1990 încoace, pentru prima oară avem mai mult decât opţiunea pentru "răul cel mai mic", fiindcă avem, cu adevărat, din ce alege. Dacă o vom şi face înţelept, la fel ca astă-primăvară, am mai înainta cu un pas spre Europa în care ne merităm locul, în rând cu lumea.