Între numeroșii dușmani ai proaspătului președinte de țară Ilie Bolojan sunt și din Oradea, și Bihor. Și nici nu-i de mirare, căci în 20 de ani de activitate în administrație e imposibil să nu-ți fi supărat concetățenii.
Unora le-a demolat garajele, altora le-a plantat o centură prin grădină, mulți au pierdut afaceri mănoase și oneroase, ca să nu mai vorbim de colegii de partid cărora nu le-a angajat nevestele sau odraslele la stat. Ba mai sunt și tovarăși de drum care au pornit promițător, dar n-au confirmat, drept urmare au fost aruncați peste bord.
Apoi, mai există o categorie de dușmani, de la distanță: creatoare digitale cu patru clase sau daco-sociopați a căror singură circumvoluțiune este urma de la chipiu, care iau de bun tot ce vomită internetul. Cum să-i lămurești pe ăștia că Bolojan nu a furat camioane și nici n-a distrus statui, dacă ei votează necondiționat un psihopat care scurmă după nano-cipuri în Pepsi și vorbește cu extratereștri?
O altă specie de vrăjmași sunt înșiși colegii de partid. Ramura ardelenească condusă de alde dr. Bode și cea regățenească se unesc împotriva lui. Ei se tem că vor fi puși în situația de a nu putea fura cot la cot cu pesediștii, cum o făceau de decenii.
Dar probabil cel mai mare dușman al lui Ilie Bolojan este timpul. El nu are 100 de zile să demonstreze că e vrednic de președinte, ci doar trei săptămâni. Adică până se pot depune candidaturile la alegerile prezidențiale.
Dacă nu va candida el însuși și nu va reuși să ajungă la înalta demnitate, toți dușmanii lui se vor coaliza și-l vor elimina dintr-un sistem care la noi funcționează cu „bune rezultate” încă din vremea fanarioților.