Poţi fi tu Beligan, Ciulei şi Bulandra la un loc, 3 în 1, că tot nu poţi conduce Teatrul din Oradea dacă nu eşti în graţiile cuplului Pásztor Sándor - Ioan Mang şi nu te numeşti Elvira Rîmbu! Cei doi politicieni au tras pentru asta toate sforile până le-au rupt.
Faptele: la preluarea şefiei CJ, în 2016, Pásztor-Mang au găsit director la Teatru un PNL-ist, pe actorul Daniel Vulcu, căruia i-au înscenat o evaluare ca să-l scoată diletant, iar în locul lui au pus o interimară până când a trebuit s-o şi legitimeze printr-un concurs. Spre ghinionul lor, înainte să-l fi terminat de ticluit, Vulcu a câştigat un proces, aşa că CJ a fost obligat să-i refacă evaluarea, permiţându-i implicit un nou mandat, admiţându-i în plus şi despăgubiri.
Cu tupeu de scamatori la drumul mare, cei doi l-au repus în funcţie câteva zile, pretinzând însă că nu „se ştie” cine-i va plăti daunele (ca şi cum circuitul documentelor nu-i indică pe ei înşişi). Concomitent, au grăbit „concursul” chiar şi după ce prefectul le-a cerut anularea dispoziţiei semnate în acest scop de Mang cu mâna lui Pásztor, iar apoi, fiindcă nu s-au conformat, a deschis un contencios la Tribunal, pentru anularea actului nelegal. Ceea ce nu i-a oprit să-şi ducă la sfârşit planul, numindu-şi favorita câştigătoare.
Săptămâna trecută, Mang a jucat o conferinţă de presă în care l-a pictat pe prefect ca pe-un papagal, un novice cu caş la gură, care habar nu are de legi şi o decizie a CCR care, chipurile, le-ar interzice prefecţilor să conteste dispoziţiile preşedinţilor de CJ. Ei, bine, deşi a vrut să dea o lecţie de măiestrie juridică, doar a blufat.
Respectiva Decizie CCR (447/2015) nu-i scuteşte nici pe departe pe şefii CJ-urilor de cenzura de legalitate a prefecţilor, iar Legea administraţiei publice locale e şi ea limpede: dispoziţiile preşedinţilor CJ, la fel ca ale primarilor, sunt acte administrative supuse controlului de legalitate, simpla lor atacare de către prefecţi în contencios suspendându-le de drept aplicarea.
Mang a pretins contrariul mizând pe superficialitatea jurnaliştilor şi pe păsăreasca CCR, dar adevărul simplu e că a ignorat legea. Şi nici măcar nu trebuie să fii jurist ca să realizezi că prea a vopsit cioara. O spune şi bunul-simţ juridic (dacă prefectul poate ataca Hotărârile CJ, care sunt acte administrative cu forţă juridică superioară dispoziţiilor preşedintelui CJ, de ce n-ar putea ataca şi dispoziţiile?), şi bunul simţ comun (dacă dispoziţia preşedintelui CJ n-ar fi atacabilă de prefect, şeful CJ ar fi liber să dispună contrar Hotărârilor CJ, deci ar fi deasupra tuturor aleşilor).
Problema este dacă prefectul se dă dus după fentele cuplului Mang-Pásztor sau rezolvă problema la rădăcină. Dacă nu va sesiza Parchetul pentru abuzul în funcţie al celor doi, care şi-au pus în aplicare propria dispoziţie, chiar atacată în contencios şi suspendată de drept prin efectul legii, înseamnă că Ţiplea e cum spune Mang, un papagal fără autoritate.