Crime contra naturii. Aşa consideră ecologiştii microhidrocentralele construite în ultimii ani în toată ţara, inclusiv în Bihor, până şi în ariile naturale protejate. "Energia pe care o produc nu e chiar aşa verde cum se crede", afirmă Mihai Togor, preşedintele Asociaţiei Aqua Crisius, organizaţie care a blocat un proiect pentru construirea a trei asemenea amenajări hidrotehnice.

Cât de dăunătoare pot fi ele o arată un caz încă necunoscut marelui public întâmplat acum doi ani la Pădurea Neagră, unde o firmă din Cluj a construit o microhidrocentrală care a devenit primul obiectiv de acest tip amendat de Garda Naţională de Mediu. Numai că, deşi a deviat cursul unui râu, ea funcţionează în continuare, ba chiar are dreptul de a utiliza şi mai multă apă decât atunci când a fost pusă în funcţiune.

Bătaie pe ape

Binecuvântat de mama natură cu puzderie de râuri şi pârâuri, Bihorul e tot mai poluat de "băieţii deştepţi" care le exploatează până la stoarcere prin microhidrocentrale, capacităţi hidroenergetice cu putere instalată de până la 1.000 kilowaţi/oră. Atraşi de faptul că prin investiţii relativ mici pot obţine "din nimic" profituri mari, vânzând producţia în Sistemul Energetic Naţional şi, în plus, primind şi beneficii sub formă de certificate verzi, investitorii preferă locurile izolate, unde stricăciunile provocate mediului nu se văd. Chiar dacă aceste locuri sunt în arii naturale protejate!

Din 19 microhidrocentrale existente în judeţ, 10 au fost construite în patru decenii, între 1954-1990 (în prezent fiind gestionate fie de Hidroelectrica, fie privatizate), iar aproape tot atâtea, mai exact 9, au răsărit în ultimii 5 ani. Investitorii sunt firme care au acţionat discret, fără tam-tam: Alesis SRL Cluj Napoca a realizat în 2012 o amenajare hidroenergetică pe râul Bistra, la Pădurea Neagră-Budoi, în plină arie naturală protejată ROSCI 0322 Muntele Şes, Global Alternative Consulting SRL Oradea are din 2012 şi 2013 două amenajări pe Crişul Negru, la Poiana, în aria naturală ROSCI 0324 Munţii Bihorului, din 2013 Set Energy Cluj deţine două microhidrocentrale pe Sebeşel (Budureasa), tot în 2013 GV Energy SRL Cluj a construit o amenajare pe Crişul Negru tot la Poiana, în Munţii Bihorului, Hidroart Aleşd are din acelaşi an două amenajări pe Drăgan în aria naturală ROSPA Munţii Apuseni, în 2014 Smart Biz Management SRL Oradea a construit o centrală pe Izvorul Borz (Şoimi) în aria ROSCI 0061 Defileul Crişului Negru, iar anul acesta Hydrovest Energy SRL Oradea a pus în funcţiune o centrală pe Dedeş (Criştioru de Jos), în Munţii Bihorului.

Verde şi nu prea

Deşi s-ar crede că produc energie verde doar pentru că nu scot fum, microhidrocentralele, mai ales atunci când sunt construite în locuri nepotrivite, pot cauza o mulţime de probleme de mediu. "Bilanţul lor de mediu e negativ când daunele ecologice depăşesc beneficiile economice", spune preşedintele Aqua Crisius, Mihai Togor.

Ceea ce se întâmplă frecvent, pentru că întrerup conectivitatea longitudinală a cursurilor de apă, simpla lor existenţă îngreunând migraţia peştilor în aval ori chiar stopând-o în amonte. "Pe termen lung efectul e devastator, peştii dispar. Nefiind însă vizibil, fenomenul nu atrage atenţia". Pe de altă parte, întrucât cursurile de apă sunt deviate pe porţiuni lungi, astfel încât apa curge prin ţevi spre turbine şi e afectată toată fauna. În Bihor vorbim despre amfibieni, triton, rac, zglăvoacă, boiştean, grindel, păstrăv, lipan - unele specii fiind protejate conform regulilor siturilor Natura 2000.

Microhidrocentralele au o durată de funcţionare de circa 100 ani, daunele fiind aşadar de lungă durată. Conform legislaţiei, după această perioadă locul în care au fost construite trebuie readus la starea iniţială, dar costurile le va suporta cel mai probabil statul, eventualitatea ca firmele să-şi îndeplinească asemenea obligaţie fiind aproape nulă.

Singurele situaţii în care microhidrocentralele nu dăunează mediului sunt, potrivit lui Togor, cele construite pe cursuri de apă secundare şi scurte, de cel mult 1 kilometru lungime, cu debite mari, în intravilan, unde anterior au existat mori de apă, deci oricum ecosistemul era perturbat, şi pe cursurile unde nu există aşa-numitele specii endemice, adică specifice unui loc anume, ori de interes comunitar, protejate prin legislaţia europeană.

S-a furat râul

În Bihor, în ultimii 5 ani Administraţia Bazinală de Ape Crişuri a acordat avize de gospodărire a apelor, iar Agenţia pentru Protecţia Mediului a eliberat avize de mediu pentru microhidrocentrale în arii naturale protejate, unde daunele produse mediului sunt grave, iar autorităţile află despre ele cu totul întâmplător.

Aşa s-a întâmplat şi în cazul microhidrocentralei cu o putere instalată de 759 kw/h realizată de firma clujeană Alesis la Pădurea Neagră, în aria naturală protejată Muntele Şes. Pentru închirierea albiei minore a Bistrei, firma achită ABA o redevenţă de 56.542 lei fără TVA/an şi un abonament de apă uzinată de 9.354 lei/an. Dar, după ce în 2012 a fost amendată de comisarii Gărzii de Mediu Bihor cu 3.000 lei şi apoi cu 5.000 lei, în 2013 a devenit prima microhidrocentrală din România amendată de Garda Naţională de Mediu, cu 100.000 lei.

Motivul? "Nerespectarea debitului de servitute", adică a obligaţiei de a lăsa în aval o cantitate de apă suficientă pentru a nu afecta speciile acvatice. Conform avizului de gospodărire a apelor, administratorul era obligat "să menţină un debit minim de 0,140 metri cubi de apă pe secundă în avalul pragului de captare", dar râul a fost pur şi simplu "deturnat", astfel că pe un sector de 4 km în aval debitul era inexistent. 

Pe lângă sancţiunea financiară, site-urile specializate propark.ro, green-report.ro şi econmagazin.ro notau că autorităţile, care acţionaseră în urma unor reclamaţii, au suspendat avizul de mediu şi pe cel de gospodărire a apelor, obligând totodată firma să prezinte un studiu de impact asupra habitatului acvatic şi speciilor de peşti protejate.

Tot înainte

La 2 ani după "incident", BIHOREANUL a aflat, însă, că singura pagubă suferită de firma clujeană e că a achitat jumătate din amendă, contestând însă în justiţie sancţiunea şi având, deci, cel puţin teoretic, posibilitatea de a scăpa complet de ea. În rest, nimic. Actualul director executiv al ABA, Dorel Dume, afirmă că GNM nici nu putea anula avizul de gospodărire a apelor, iar şeful Gărzii de Mediu Bihor, Viorel Ţepele, afirmă că în realitate deţinătorul microhidrocentralei nu a fost obligat să prezinte studiul de impact care să releve pagubele produse mediului.

În schimb, firma a beneficiat între timp de un studiu întocmit de Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor care i-a permis să utilizeze un debit mai mare decât cel autorizat iniţial. "În anul 2012 acest debit a fost iniţial stabilit la 0,140 m3/s, dar în urma revizuirii studiului hidrologic el a fost diminuat la 0,107 m3/sec în anul 2013", a precizat purtătorul de cuvânt al ABA, Anca Mihociu.

Mai pe româneşte, deţinătorul microhidrocentralei poate utiliza un debit cu 49% mai mare chiar dacă a "confiscat" râul, nici acum nu se ştie pentru cât timp până să fie prins, şi nici cu ce consecinţe, de vreme ce studiul de impact nu a fost făcut! Ce-i drept, a fost montată o aşa-numită "scară de peşti", care să faciliteze migraţia acestora, şi o miră hidrometrică, pentru măsurarea nivelului apei, dar la debitul sporit.

Opoziţie fermă

Cum a fost posibil ca într-o arie naturală protejată prin legislaţia europeană să se întâmple o asemenea hoţie? În primul rând pentru că Pădurea Neagră nu are un custode, iar administrarea zonei o asigură, de la distanţă, Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului de la Cluj Napoca. Din fericire, nu acelaşi lucru s-a repetat într-o altă arie protejată din Bihor, în Valea Iadei, unde custode este Aqua Crisius. Mihai Togor s-a opus acum 2 ani unui proiect prin care o firmă din Aleşd intenţiona să realizeze alte trei microhidrocentrale în amonte şi în aval de Cascada Iadolina, pe teritoriul comunei Budureasa.

"Proiectul avea toate avizele, inclusiv de mediu, dat în perioada 2009, deşi deja din 2007 zona fusese declarată arie protejată", spune Togor. "Avizul era hilar, spunea că investitorul să încerce să nu distrugă liliacul carpatin, care este specie endemică şi trăieşte doar acolo", arată preşedintele Aqua Crisius, adăugând că la fel de uşor fusese obţinut şi avizul de gospodărire a apelor, dar şi că "niciodată n-am văzut vreun aviz negativ de la Ape".

Cum a reuşit ONG-ul să stopeze proiectul? "Pur şi simplu am notificat Agenţia de Mediu că ne opunem, şi n-a mai avut încotro. Construcţiile nu s-au mai făcut", spune custodele. Numai că, neavând "paznic", Pădurea Neagră n-a avut acelaşi noroc, iar pagubele se vor vedea în ani şi ani de-acum înainte...

AVERTISMENT UE
Un nou infringement

Fost ministru al Apelor şi Pădurilor, bihoreanca Lucia Varga (foto) a interzis în 2012 construirea de microhidrocentrale în ariile protejate Natura 2000 şi a încheiat cu unul din cele mai prestigioase ONG-uri de mediu, World Wide Fund România, un protocol atât pentru monitorizarea acestor capacităţi, cât şi pentru identificarea locurilor unde ele nu pot fi făcute. "Din păcate, dna Doina Pană (n.r. - succesoarea la Minister) l-a abandonat", afirmă Varga.

Tot WWF România a anunţat săptămâna trecută că a primit o scrisoare prin care Comisia Europeană notifică demararea procedurii de infringement contra României din cauza microhidrocentralelor din Munţii Făgăraş, unde organizaţia a dovedit "o serie de încălcări sistemice ale legislaţiei europene şi naţionale privind diversitatea în autorizarea microhidrocentralelor şi amplasarea lor în arii protejate de interes european (Natura 2000)". Conform WWF, autorităţile europene consideră că România risipeşte banii UE investiţi pentru conservarea ariilor protejate, permiţând ca pe teritoriul acestora să fie construite capacităţi care, dimpotrivă, distrug biodiversitatea şi habitatele naturale.