Chelului, tichie de mărgăritar! Ministerul Educaţiei promite să dea elevilor tablete, se laudă că toate şcolile au internet şi fiecare ministru face propria lui "reformă" cam tot la un an-doi, dar uită ce e mai important: siguranţa şi sănătatea copiilor care trebuie educaţi.

După ce luna trecută un copil de 3 ani a murit înecat în haznaua unei grădiniţe din Moldova, BIHOREANUL a făcut o "inspecţie" prin comunele judeţului, unde o mulţime de unităţi şcolare au latrine în fundul curţii şi se încălzesc ca în urmă cu un secol, cu lemne în sobe metalice, periculoase.

Ce fac autorităţile? Direcţia de Sănătate Publică se mulţumeşte să nu le dea autorizaţii de funcţionare, Inspectoratul Şcolar ia act de situaţie, iar primăriile fac proiecte, sperând că vor avea şi posibilitatea să le pună în practică. Dar nu totdeauna lipsa banilor ţine şcolile în mizerie...

O zecime, neautorizate

Din 799 de unităţi şcolare în Bihor, 649 sunt la ţară, iar potrivit DSP 64 din acestea, deci o zecime, au probleme de siguranţă sanitară, funcţionarea lor nefiind autorizată. Motivele sunt diverse: orele se ţin în căminul cultural, şcolile şi grădiniţele au anexe sanitare tip latrină, clădirile necesită reabilitare, lucrările sunt nefinalizate ori neîncepute din lipsă de fonduri, grupurile sanitare sunt necorespunzătoare, încălzirea se face cu sobe metalice, nu există apă curentă ş.a.m.d. În ciuda jargonului birocratic, hârtiile spun multe despre condiţiile improprii în care sunt educaţi copiii. În teren, însă, situaţia duhneşte şi arde, de-a dreptul.

La Arpăşel (comuna Batăr), localul şcolii gimnaziale, dat în folosinţă în 1970, e mare, cum era odinioară şi numărul elevilor, iar clădirea îngrijită. Peste 120 de copii învaţă însă în săli încălzite cu sobe metalice. Orice neatenţie poate produce un accident cu urmări pentru tot restul vieţii, dacă un elev se împiedică şi cade cu mâinile ori cu faţa pe sobe atunci când sunt încinse.

Cât despre WC-uri, acestea sunt de fapt nişte haznale la vreo 30 de metri distanţă. Chiar dacă nu le-ai şti întrebuinţarea, ţi-o arată damful de fecale şi urină. Copiii au de ales între "boxe" amenajate din lemn, pe care se pot aşeza, cu riscul contractării unor boli, şi altele ce constă într-o simplă gaură făcută în cimentul sub care se află fosa septică. După ce îşi fac nevoile, elevii se pot spăla doar în incinta clădirii, unde e singura chiuvetă, doar cu apă rece!

Modernă şi degeaba

Lângă latrinele de o jumătate de secol a fost construită cu mai puţin de 10 ani în urmă şi o grădiniţă, cu WC propriu şi cu centrală termică pe lemne. Atât doar că nu funcţionează, aşa că încălzirea se face cu aparate de aer condiţionat. Motivul? Instalaţia e subdimensionată şi nu produce suficientă căldură.

coordonatoarea şcolii Arpășel, Bunău Iren"Spre deosebire de grădiniţă, noi facem focul când e nevoie şi avem căldură în fiecare clasă, ceea ce acolo nu se întâmplă", spune coordonatoarea şcolii, Bunău Iren (foto). "Şcoala a cerut să se facă investiţii, dar Primăria nu are bani", lămureşte învăţătoarea. Nici nu-i de mirare: comuna e săracă, fără firme care să asigure venituri la bugetul local, dependent de alocări de la Consiliul Judeţean...

Bani sunt, dar nu se poate

Problema nu este, însă, mereu doar lipsa banilor. În satul vecin, Talpoş, elevii Şcolii gimnaziale nr. 2 au tot latrine şi încălzire pe lemne, dar din cauza unui... proces: terenul şcolii este revendicat, culmea, chiar de o învăţătoare!

Sofia Pop, directoare Școala gimnazială Talpoș"Nouă ni s-au alocat bani de la Primărie pentru încălzirea centrală, şi pentru toalete trebuia să facem o cameră a cazanului şi să transformăm o sală de clasă în toaletă, trebuia doar să săpăm un şanţ pentru canalizare, dar nu am fost lăsaţi", spune directoarea Sofia Pop (foto). Cert e că Primăria şi învăţătoarea se judecă de aproape 20 de ani, iar procesul este încă la Judecătoria Salonta. Până când va da Tribunalul Bihor o sentinţă definitivă, cine ştie dacă va mai fi nevoie de toalete şi chiar de şcoală, având în vedere că numărul copiilor scade de la an la an.

Demografie "salvatoare"

 Şcoala Gimnazială nr. 1 din Cefa, Alexandra RomanO dovadă că doar trecerea timpului "rezolvă" problemele e şi Şcoala Gimnazială nr. 1 din Cefa. Grădiniţa din subordinea acesteia nu a fost autorizată de DSP fiindcă "necesită renovări din anul 2008, dar nu s-au mai găsit fonduri". În realitate, clădirea nici măcar nu mai e folosită. An de an, copiii s-au împuţinat până au mai rămas doar 13 de vârstă preşcolară. Pentru că şi elevii din clasele I-VIII sunt mai puţini, toţi învaţă în clădirea şcolii. Cei din urmă aveau o latrină în fundul curţii, spune directoarea Alexandra Roman (foto), dar Primăria a construit o toaletă pentru aceştia, lipită de clădire. Preşcolarii, însă, împart acelaşi WC cu cadrele didactice, aşa că pe unele toalete au fost puşi colaci mai mici pentru ei, să nu alunece.

În Bulz situaţia e şi mai proastă. Şcoala primară din satul Tomnatic mai are doar cinci copii, care învaţă în aceeaşi sală, deşi au vârste diferite. "Până anul viitor va mai fi şcoala. Apoi se va închide natural. Atunci vor termina clasa a IV-a patru elevi şi mai rămâne unul singur, care va trebui dus de părinţi mai la vale, de unde îl va duce microbuzul la şcoala din Remeţi. Şi învăţătoarea va ieşi la pensie", spune Dan Lazăr, director în Bulz.

În aceeaşi comună mai funcţionează, tot fără autorizaţie, şi o grădiniţă în satul Poiana, unde copiii sunt la fel de puţini. "Am concentrat toţi copiii la grădiniţa din Remeţi, unde sunt alte condiţii. Nu cred că mai are viabilitate cea din Poiana, chiar dacă părinţii au cerut să mai rămână", spune Augustin Sărăcuţ, primarul comunei Bulz.

Birocraţie cu aproximare

Deşi anual centralizează informaţii despre unităţile şcolare neautorizate, DSP şi IŞJ nu cunosc numărul real al celor cu latrine în curţi şi sobe în sălile de clasă. Pe lista DSP figurează 36 de unităţi fără grupuri sanitare, iar pe cea a IŞJ 44, dar nici una nu reflectă realitatea.

Grădiniţa din satul Căuaşd, comuna Tulca, de exemplu, nu apare pe listele IŞJ cu nicio problemă, în timp ce pe cea a DSP figurează cu "anexe sanitare tip latrină". În realitate, grădiniţa, subordonată şcolii gimnaziale din Tulca, are un grup sanitar în interiorul clădirii, latrina fiind dezafectată de un deceniu, dar nu are instalaţie de încălzire, aşa că se încălzeşte cu o sobă metalică. "Bineînţeles, trebuie atenţie, pentru ca atunci când aleargă ori ies în pauză să nu atingă soba, care e lângă uşă", explică educatoarea.  

"Şi la şcoală aveam tot sobe metalice, recent am rezolvat problema şi bineînţeles că am vrut s-o rezolvăm şi la grădiniţă. Am făcut demersuri la Primărie, la Inspectorat şi la Consiliul Judeţean, dar am primit acelaşi răspuns: nu sunt bani", spune directoarea Laura Herdean.

Încurcaţi de... Minister

Copiii de la ţară învaţă de mici că pentru ei nu sunt condiţii şi nici nu vor fi degrabă, iar vina aparţine în unele cazuri chiar maimarilor Educaţiei. Pentru grădiniţa din Bălaia, de pildă, Primăria Tileagd a câştigat în urmă cu 7 ani un proiect de modernizare cu fonduri de la Banca Mondială, dar programul, derulat de Ministerul Educaţiei, a fost pur şi simplu blocat.

"Proiectul a fost acceptat şi am crezut în el, dar anii au trecut şi banii tot nu au venit, nici nu s-a spus de ce. Am comunicat la Inspectoratul Şcolar că mai bine făceam noi lucrările, din bugetul local. Până să primim banii, cred că grădiniţa din Bălaia se va şi închide, pentru că nu mai sunt copii", spune primarul Adrian Codrean.

Aşa că şi aici rezolvarea va fi aceeaşi ca peste tot: autorităţile vor fi scutite de efort din lipsă de copii. Adică de viitor...


DE LA MINISTER, PROMISIUNI
Consiliul Judeţean, doar pentru oraşe

În luna aprilie, un copil de 3 ani a murit înecat în latrina unei grădiniţe din judeţul Iaşi, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, informând atunci că în România sunt 1.460 unităţi de învăţământ fără WC-uri şi promiţând că va aloca 65 de milioane lei către primării pentru amenajarea unor toalete de tip container, "lipite" de clădirile şcolilor şi grădiniţelor. La această alocare, ar însemna ca un container să fie achiziţionat şi instalat la un preţ maxim de 44.520 lei.

În timp ce Ministerul promite, fără însă a şi da banii, Consiliul Judeţean Bihor se arată şi el dezinteresat de soluţionarea problemelor din şcolile rurale. După ce la începutul lunii mai a alocat 45 milioane lei Agenţiei de Dezvoltare Durabilă, săptămâna trecută ADD a anunţat că va aloca fiecărei primării de oraş câte 450.000 lei pentru reabilitarea şcolilor. Pentru şcolile de la ţară, însă, CJ nu are niciun program, deşi acestea stau cel mai prost la capitolul igiena şi siguranţa a elevilor.