Sala de repetiţii a Teatrului de păpuşi Arcadia s-a dovedit neîncăpătoare, miercuri seara, la lansarea cărţii "Tiberiu Ciorba - Capitol dintr-o carte pierdută". Şi nu doar fiindcă cei care l-au apreciat pe personajul principal al volumului e foarte mare, ci şi din cauza inabilităţii gazdelor, care şi-au "amintit" târziu că au un spectacol în sala mare, cea care ar fi trebuit de fapt să găzduiască evenimentul.
Cartea, îngrijită de universitarul Dan Horaţiu Popescu şi de actorul şi regizorul Emil Sauciuc, reuneşte scrieri ale regretatului Tiberiu Ciorba, fost tehnoredactor al Revistei Familia, publicist şi colaborator al Teatrului de Stat, publicate în diverse reviste şi ziare, precum şi amintiri evocate de prietenii săi din mediul cultural, menite să-l portretizeze postum.
Un intelectual fin, autodidact, nonconformist, pasionat de filozofie şi obişnuit al Cenaclului Iosif Vulcan înainte de 1989, Tiberiu Ciorba s-a remarcat, după 1990, într-o arie largă de activităţi din sferta culturii şi a artelor, pe care le făcea cu pasiune şi har. A fost publicist, redactor, tehnoredactor, grafician, a făcut legătorie de cărţi, a scris poezie, a cântat la chitară, se pricepea până şi la tâmplărie - a fost, deci, un om complet şi complex, care a stârnit aprecierea, dar şi dorinţa de imitaţie a multora.
Dovadă a talentului şi migalei sale stau sute de coperţi ale Revistei Familia - Tiberiu Ciorba fiind chiar iniţiatorul formatului actual de tip "carte" al publicaţiei înfiinţate de Iosif Vulcan -, precum şi numeroase coperţi de cărţi realizate de el. Ba chiar şi titluri de volume inspirate de el, căci, aşa cum spuneau autori prezenţi la lansare, tehnoredactorul Tibi le citea cărţile cuvânt cu cuvânt şi le oferea idei originale.
În 2001, la numai 39 de ani, Tiberiu Ciorba s-a stins, răpus de o boală, fără a fi apucat să-şi ducă la capăt multe din proiecte, unul fiind, pare-se, chiar şi o carte de esenţă filozofică, la care lucra. Un apropiat al său a păstrat câteva fragmente ale unui capitol oferit spre lectură, şi de aici şi numele volumului apărut acum - "capitol dintr-o carte pierdută".
Cel mai emoţionat moment al serii, care de altfel a şi evidenţiat tragedia morţii premature a unui om valoros, l-a constituit discursul fiului celui dispărut, Tiberiu Alexandru Ciorba (foto), în vârstă de 8 ani la moartea tatălui său, azi absolvent de Istorie şi masterand la Cluj. El a ajuns la inimile asistenţei povestind regretul faptului că nu l-a cunoscut destul pe tatăl său şi e nevoit, acum, să-i reconstituie personalitatea din scrieri, decupaje de presă şi referiri ale altora la el. "Sunt într-o continuă căutare a lui Tiberiu Ciorba", a spus fiul despre tată, mulţumind celor care au sprijinit această căutare prin tipărirea acestui volum, primul fiind episcopul greco-catolic Virgil Bercea, de faţă la lansare, şi continuând cu editorii şi foştii colegi de redacţie ai lui Tibi.
Ei înşişi surprinşi de reîntâlnirea atât de numeroasă în jurul amintirii fostului amic, la atât timp după dispariţia sa, cei prezenţi au evocat figura lui Tiberiu Ciorba, depănând amintiri despre el, într-o atmosferă caldă, inspirat completată muzical de Florian şi Alexandrina Chelu, şi poetic de Ioan Moldovan şi Lucian Scurtu
"Unul din oamenii rari care ştia a dărui, dăruindu-se" (Ioan Moldovan), "un om unic în felul lui, prin efervescenţă, un om care ardea şi voia să fie prezent în toate, generos şi bun" (Liana Cozea), "un om cu care eram într-o continuă polemică ce ne stimula şi pe care nu mi l-am putut imagina niciodată bătrân" (Ioan F. Pop), "un om în care Dumnezeu a pus foarte multă inteligenţă analitică şi foarte mult har, care ieşea în evidenţă de la sine, impunând respect şi o mică invidie" (Florin Ardelean), "omul alături de care am ales să sărbătoresc clipa de graţie a vieţii mele: atunci când am divorţat" (acelaşi Florin Ardelean) şi, nu în ultimul rând, "omul care, când i s-a furat motoreta Jawa, a dat un anunţ la Crişana prin care îi amintea hoţului să nu uite să o greseze din când în când" (Traian Ştef)...
Totuşi, au fost alte două ziceri ale celor prezenţi care au tras, împletite, concluzia serii. "În literatura română, ca să fii preţuit trebuie să mori la timp. Ar trebui să începem preţuirea din timpul vieţii", a remarcat poetul Ioan F. Pop, completat de Lucian Scurtu: "Un om moare definitiv când nimeni nu şi mai aminteşte de el". Înconjurat şi azi de prieteni şi admiratori, Tiberiu Ciorba e departe, deci, de a fi murit...
Fotografii de: Andrei Posmoşanu