Elvira Rîmbu, managerul interimar al Teatrului Regina Maria: "Am acceptat funcţia pentru ca Teatrul să nu încapă pe mâna cuiva care nu e de meserie"

O tânără basarabeancă, absolventă a Institutului de Teatru şi Film din Moscova, unde s-a dus fiindcă îi plăcea "să imite oamenii" şi simţea că are "foarte multe de spus", ajungea în urmă cu 27 de ani la Festivalul de Teatru Scurt din Oradea.

Aici l-a cunoscut pe dirijorul Romeo Rîmbu şi aici a rămas, chiar dacă după mai bine de jumătate din viaţa de orădeancă încă spunea că nu-i place oraşul şi mai ales "starea lui de spirit".

De atunci, Elvira Rîmbu a jucat zeci de personaje imaginate de Shakespeare, Matei Vişniec, Caragiale, Euripide, Marin Sorescu, Moliere, Eliade, ba şi în filme, a regizat şi a tradus din dramaturgia rusă.

La aproape un deceniu de când a condus trupa Iosif Vulcan ca director artistic, după controversata demitere a lui Daniel Vulcu, a devenit noul manager al Teatrului Regina Maria. Ce vrea să facă din noua ipostază, alături de "adjuncţii" Andrian Locovei şi Sebastian Lupu, Elvira Rîmbu le explică cititorilor BIHOREANULUI.

- Aţi jucat drame, tragedii, comedii... Ce vă place mai mult?

- Din facultate mi se spunea că voi fi bună pe dramă, şi îmi place în continuare, doar că de-a lungul timpului am fost distribuită şi în comedii, faţă de care la început aveam reticenţe... Comedia mi se părea mult mai dificilă. Prostituatele, beţivele, pe genul comic, sunt cel mai greu de jucat credibil. Un prim astfel de rol mi l-a oferit Daniel Vulcu, beţiva din "Sărbători fericite". M-am băgat, a fost o provocare şi se pare că mi-a reuşit, iar acum joc cu aceeaşi plăcere şi dramele, şi comediile. Ba acum chiar m-aş duce mai mult pe comedie, pentru că am jucat parcă prea mult în drame, şi asta te uzează...

Când eram tânără şi seara aveam spectacol, în ziua aia, încă de dimineaţă, nu riscam să mă bucur. Eram concentrată să pot fi seara în starea care trebuia. Îmi imaginam tot felul de nenorociri, cu copiii, cu părinţii, mă încărcam emoţional. Mai târziu, când mama chiar a fost bolnavă, m-am gândit: oare nu cumva m-a bătut Dumnezeu pentru toate exerciţiile făcute în sinea mea, oare nu am atras mânia asupra mea?... Dar altfel nu poţi face meseria asta.

"Sunt o patrioată a acestui Teatru"

- Preluarea conducerii Teatrului vă ia, vrând-nevrând, din timpul actoriei. Simţiţi că aţi avansat în carieră sau că, dimpotrivă, oarecum v-aţi suspendat-o?

- Nu simt nimic de genul acesta. În ultima perioadă am jucat mai puţin pentru că am început să simt o oboseală interioară. Şi nici nu văd de ce acum aş juca mai mult. Nu voi face asta, în niciun caz ca manager. Spectatorii mă vor vedea exact ca până acum. Piese pentru mine nu voi pune.

- Îl înlocuiţi pe Daniel Vulcu din luna mai, printr-o dispoziţie a preşedintelui Pasztor Sandor. Ce aţi discutat cu acesta înainte să acceptaţi, aţi pus condiţii?

- Propunerea, pentru mine, a fost o surpriză. Nu sunt înregimentată politic, aşa că prefer să cred că m-au ales pentru nişte calităţi profesionale. Mi-am asumat acest interimat pentru că, deşi poate pare mult spus, sunt o patrioată a acestui Teatru. Sunt actriţă aici din 1991, s-au schimbat mulţi directori, nu am fost de acord cu multe, totdeauna am avut gură mare, dar pentru că n-am fost înregimentată mi-am permis totdeauna să spun ce gândesc, să laud, să critic... De multe ori m-am revoltat, am şi ieşit în stradă (n.r. - anul trecut, protestând împotriva conducerii CJ Bihor în problema salarizării actorilor).

Singurul lucru pe care l-am accentuat, când mi s-a făcut propunerea, e că nu se poate face un interimat de 3-4 luni. Trebuie să ai o stagiune, pentru că aşa se face planul, pe o stagiune. Vom vedea cum va fi. Este în primul rând pentru mine o probă, pentru că nu mai sunt foarte tânără şi energia îţi mai scade de la o vârstă. Dacă se schimbă valorile analizelor, prefer să aleg sănătatea, pentru că vreau să fiu cât mai mult lângă copiii mei. Nu e visul meu să fiu director, visurile mele sunt altele, ţin de familie. E cea mai mare satisfacţie. Dar am acceptat funcţia pentru ca teatrul să nu încapă pe mâna cuiva care nu e de meserie şi să facă vraişte ceva la care am muncit toţi în teatru.

- Exista pericolul să vină un intrus?

- Pericolul ăsta există oricând şi oriunde, doar trăim în România. Se pun manageri la instituţii oameni care nu au nicio treabă cu instituţiile respective... Asta m-a enervat mereu. Eu, şi dacă aş fi într-un partid, n-aş avea obrazul să candidez, de exemplu, la conducerea unui spital. Sunt pentru oamenii de specialitate. În teatrul pe care îl slujeşte, un artist va şti totdeauna ce e bine şi ce nu e bine. Pentru asta am acceptat funcţia, din patriotism, chiar dacă sună umflat. Ţin la acest teatru pentru că aici mi-am mâncat sănătatea, nervii, timpul. Dacă nu s-a găsit un alt om care s-o preia, din domeniul cultural, am preluat-o eu.

"Nu vreau să rad, în stil comunist"

- Cum v-aţi ales colaboratorii, pe actorii Andrian Locovei, director artistic la trupa Iosif Vulcan, şi Sebastian Lupu, la Arcadia? Ce aşteptaţi de la ei, ce vor face?

- A fost o recrutare anunţată la avizier, pentru ca oricine să depună proiecte. La Iosif Vulcan a avut proiect doar Andi, la Arcadia fostul director Florian Silaghi şi Sebi. Directorul de trupă se va ocupa de partea artistică, de altfel am făcut şi Consiliu Artistic foarte repede după numire, ca să ne consultăm. Eu nu vreau să-i critic pe cei dinainte, să rad tot, în stil comunist, nici vorbă... S-au făcut lucruri foarte bune, iar ce nu e bine încercăm să corectăm. Greşeli facem toţi, şi eu voi face, sunt sigură, dar director de teatru care să nu vrea binele teatrului nu există. Că joci tu în spectacole, că nu joci, ca manager îţi doreşti totdeauna spectacole bune. Eu mereu fac comparaţia cu facerea unei prăjituri, treabă pentru care nu am deloc talent, deşi tot învăţ de când m-am măritat. O gospodină talentată pune ingrediente cumpărate din acelaşi loc ca mine, le frământă, le pune într-o tavă ca a mea, într-un cuptor ca al meu, ei îi creşte, mie-mi eşuează. Dacă nu ai mână pentru aşa ceva, nu-ţi iese! Aşa-i şi la teatru, chemi un regizor bun, ai actori buni, totul e să conlucreze şi la sfârşit poţi constata că... n-a crescut ce-i în cuptor. De ce? Misterul teatrului! Nu există o reţetă pe care s-o înveţi într-o şcoală... E pe făcute, pe încercate. Şi îţi trebuie şi o stea norocoasă, care uneori se arată, alteori nu...

- V-aţi ciocnit cu colegii, din noua ipostază?

- Până acum nu, pentru că schimbarea s-a făcut spre final de stagiune. Trupa se odihneşte, colegii sunt în concediu, noi nu, pentru că trebuie să facem planul de stagiune, să stabilim repertoriul, regizorii, festivalul (n.r. - de Teatru Scurt). Deci e de lucru, mai ales că am început pregătirile abia în iunie, iar mie îmi place rânduiala. În teatru ar trebui să fie ca acasă: dacă nu ai greblă, mergi şi cumperi, dacă i s-a rupt coada, pui alta. Faci economie, la fel ca acasă, să nu dai banii aiurea, să nici nu te zgârceşti, pentru că, vorba aia, suntem prea săraci ca să ne luăm o haină ieftină. Dar să nici nu risipeşti, pentru că sunt bani publici şi ei trebuie să se întoarcă, prin produsul finit, tot la public.

"Mă gândesc să propun o despărţire"

- Aţi mai făcut parte din conducerea Teatrului până în 2010, când CJ Bihor a decis "spargerea" instituţiei, o jumătate pentru români, cealaltă pentru maghiari. Atunci v-aţi opus segregării, azi cum o vedeţi?

- Nu mai are niciun rost să comentez acum ce-a fost atunci. Ce s-a făcut e bun făcut. Nu m-am mai gândit la asta. Dar unirea trupelor (n.r. - actorii de la Iosif Vulcan cu cei de la Arcadia şi cu folcloriştii de la Ansamblul Crişana) a fost cam forţată. Eu consider că Teatrul Regina Maria nu are nimic comun cu Ansamblul Crişana. Nu mi se pare că a fost o idee strălucită.

- Veţi propune, aşadar, o schimbare în organigrame?

- Mă gândesc să propun o despărţire, dar trebuie să văd dacă se va dori şi în ce fel.

- Ce a fost bun în mandatul predecesorului dvs. şi ce a fost mai puţin bun?

- Sigur că aş putea spune cu ce n-am fost de acord când era Daniel Vulcu director, mai ales că spuneam şi atunci, dar mi-aş dori să rămân discretă şi să nu fac publice aceste lucruri. Aşa mi se pare de bun simţ. Toate succesele pe care le-a avut ca manager le-a văzut şi publicul, care a văzut şi ce a fost mai puţin bun. Ce cred eu sau ce crede trupa ţine de bucătăria noastră, şi nu îmi place să-mi dau poalele peste cap.

- Ce veţi păstra, ce veţi schimba?

- Tot ce mi se pare bun rămâne. Avem o trupă foarte bună, în repertoriu vor rămâne toate spectacolele pe care publicul le validează, nu vom casa niciun spectacol care are public.

- Una dintre problemele Teatrului orădean este "echilibristica" împărţirii sălii între trupa română şi cea maghiară. Cum vă înţelegeţi cu colegii de la Szigligeti?

- Eu, cât am fost director artistic, nu am avut probleme cu omologul Meleg Vilmos. Acuma împărţeala e făcută până în decembrie şi nu am avut nicio problemă din acest punct de vedere.

"E o nedreptate"

- Numirea dvs. a surprins, pentru că anul trecut aţi protestat împotriva conducerii CJ Bihor, după refuzul de a majora salariile actorilor. Cum e să treci de la sindicalism la administrare?

- Actorii şi acum sunt în procese. Între timp, şi eu am intrat mai mult în legi şi m-am lămurit că la actori e o problemă, pentru că sunt două grile de salarizare: Teatrele Naţionale au o salarizare, cele din provincie alta. Eu zic că noi, Teatrul din Oradea, suntem de importanţă naţională, dacă pui la socoteală palmaresul, festivalurile, turneele... Totuşi, din punct de vedere al legii suntem de importanţă judeţeană.

- Păi, ministrul Culturii e actor. Vă gândiţi să-i propuneţi schimbarea legii, dacă e proastă?

- Da, mă gândesc să ne adunăm mai mulţi directori din provincie şi să solicităm o modificare, pentru că nu văd nicio diferenţă între actorul I A de la Teatrul Regina Maria din Oradea şi actorul I A de la Teatrul Naţional din Craiova. Şi acesta e tot în provincie, doar că e finanţat de Ministerul Culturii, iar noi de Consiliul Judeţean.

- Cum vă înţelegeţi cu fostul director artistic Victoria Balint? Ce poziţie are acum?

- Victoria a revenit pe postul ei, de şef Birou Proiecte culturale, şi colaborăm în continuare.

- Din ce motive au fost majorate, în iunie, preţurile biletelor şi abonamentelor la Teatrul Regina Maria, pe când Szigligeti nu a făcut acelaşi lucru?

- E o propunere de majorare mică, o indexare cu rata inflaţiei.

"Să ne gândim să mutăm Festivalul de Teatru Scurt"

- Cum va arăta viitoarea stagiune?

- O vom prezenta la începutul lunii august, când vom avea definitivat proiectul. Atunci vom şti numele regizorilor, pe alocuri şi titlurile spectacolelor. Sigur vom avea dramaturgie contemporană, o piesă clasică, o comedie, un text românesc. Cu siguranţă vor fi patru premiere la sala mare şi două tip studio la Arcadia.

- Sebastian Lupu va conduce Arcadia şi va continua să joace la Iosif Vulcan?

- Da. Pentru Arcadia a propus un proiect foarte bun, vine cu o mare experienţă de teatru privat şi vreau să văd cum o va folosi. La Arcadia se vor juca şi spectacole pentru adulţi, de tip studio, se va juca şi pentru copii, dar şi teatru de tineret, ceea ce după părerea mea n-a fost până acum, în ciuda denumirii. Adolescenţii sunt un segment de public care mai vine din când în când la teatru, dar nu avem un program dedicat lor. Asta vrea Sebi să facă. Nu-i uşor, pentru că acum copiii au multe opţiuni - internet, tabletă, smartphone - cu care concurezi.

- Ce puteţi dezvălui despre Festivalul de Teatru Scurt?

- Va avea loc între 23-30 septembrie. Fiind şi Centenarul, am invitat Teatrul Eugen Ionesco de la Chişinău, cu un spectacol de Petru Vutcărău, şi suntem în discuţii cu teatrele din Bucureşti. Problema e că în aceeaşi perioadă vor fi multe festivaluri în ţară. Poate chiar ar fi bine să ne gândim să mutăm Festivalul, ca pe vremuri, la final de stagiune, în primăvară.

- Consiliul Judeţean vă impune să jucaţi cât mai des "la ţară". Cât de frecvent o faceţi? Ce amintiri aveţi din aceste spectacole?

- Jucăm şi în judeţ pentru că suntem ai judeţului, şi ar fi nedrept faţă de oamenii de acolo să nu aibă spectacole. Acum e mai uşor, pentru că sălile au fost reabilitate... Pe vremuri jucam într-un frig de-ţi venea rău, şi la Marghita, şi la Salonta.

- Ce e interesant acolo, ingenuitatea publicului?

- Pentru oamenii din alte locuri, când vin actorii e sărbătoare. Uneori râd şi când n-ar trebui, pentru că sunt bucuroşi, şi asta cum să nu te bucure şi pe tine? Ah, că e mai obositor, că pleci dimineaţa şi te întorci noaptea, că nu primeşti diurnă dacă nu stai 24 de ore, iar dacă stai primeşti 17 lei şi trebuie să-ţi iei un meniul zilei din banii tăi, asta e altceva. Dar actorii nu se vor plânge niciodată că lucrează prea mult.

"Am devenit mândră de Oradea"

- Pe site-ul dvs spuneţi că aţi rămas în Oradea "numai pentru că m-am căsătorit şi mi-am făcut o familie aici", deoarece oraşul "n-a fost şi nu este pe placul meu", iar "starea de spirit" vă displace. Ce v-a făcut, totuşi, să rămâneţi, în afară de familie?

- Ar trebui să-l actualizez, pentru că mi-am schimbat părerea. De câţiva ani, am devenit mândră de Oradea. Pe bune! Nu-mi plăcea provincialismul, nu-mi plăcea nici cum arată, era şi mizerie. Acum e aerisit, curat, luminos, colorat. Seamănă tot mai mult cu un oraş occidental. Ce ne mai lipseşte e să-l animăm cu o stare de spirit potrivită, să simţim că avem şi o Universitate, că avem studenţi, să se simtă o emulaţie.

- Ce aţi spune publicului, cu mâna pe suflet, în afara scenei?

- Că voi încerca să fac aşa încât să fiu mândră mereu de Teatrul acesta. Îmi doresc ca, aşa cum am devenit mândră de exteriorul acestui oraş, să fiu mândră şi de evenimentele din interiorul oraşului. Acum zece ani nu aş fi spus asta, dar acum povestesc peste tot pe unde merg ce oraş frumos avem. Totul e ca noi, fiecare la locul nostru, să contribuim la schimbările în bine. A critica de pe margine e cel mai uşor, dar bine şi corect e să te şi implici, să şi participi...