Peste 300 de studenţi, profesori, politicieni de felurite culori, magistraţi, oameni de cultură, artişti, activişti sociali, bloggeri şi, fireşte, jurnalişti au umplut joi seară sala mare a Primăriei Oradea, unde Emil Hurezeanu a fost invitat de Fundaţia Academia Civică să vorbească despre România şi crizele Europei.
După o poate prea lungă introducere (50 de minute), în care a povestit despre experienţele "europene" ale personajelor unui film de Lars von Trier ("Europa") şi ale unui roman ("Karpathia", de Mathias Menegoz), pe care le-a invocat pentru a prezenta parabole despre un univers european definit chiar prin contradicţii, Hurezeanu a trecut "la obiect" în momentul în care s-a referit la un interviu acordat nu de mult de disidentul polonez Adam Michnik publicaţiei germane Frankfurter Algemeine Zeitung, despre tendinţele recente ale Rusiei lui Putin de a modifica ordinea europeană de după al doilea război mondial.
Cu erudiţie, fineţe şi eleganţă, conferenţiarul a făcut şi largi paranteze (de pildă despre relaţia "hate-love" dintre România şi Ungaria, spunând că "la centenarul Marelui Război, noi suntem cei care dormitează pe laurii victoriei de atunci, maghiarii sunt cei care suspină pe cununa de spini a înfrângerii") şi s-a oprit la liderul de azi al Ungariei, Viktor Orban, cel tentat să contrazică tradiţionala antipatie a ungurilor faţă de ruşi doar pentru că are şansa revizionismului.
După ce a subliniat că Europa vestică tinde să se "întoarcă la statul naţional" ("Franţa francezilor", "Germania nemţilor"), Hurezeanu a radiografiat şi poziţiile fiecărui stat est-european faţă de Rusia de azi în tuşe scurte (ţările baltice, cu semnificative minorităţi ruse, sunt "cele mai ameninţate", Polonia e "rezistentă prin însăşi formarea ei în permanentă luptă cu Rusia" de-a lungul istoriei, Slovacia e "pravoslavnică", Cehia "mefientă", cu rezerve, în privinţa Germaniei, iar Ungaria "pare să deschidă Rusiei porţile Europei"), pentru a pune, în fine, întrebarea: Care sunt problemele Europei şi ce are România de făcut?
"Întrebarea e dacă prin 2019 vom marca un Versailles, un Trianon (n.r. – referire la Tratatul de Pace de după primul război mondial, care a permis România Mare) întors pe dos? Şi ce poate face România în această situaţie, o ţară unde grijile zilei absorb toate energiile?".
"Nouă ne lipseşte lectura contextualizată", a diagnosticat societatea românească Emil Hurezeanu, spunând că din acest motiv e greu să înţelegem atât lecţiile trecutului, cât şi ceea ce fac "ceilalţi".
După ce a opinat optimist că, totuşi, nu crede în pericolul unui război deschis între Rusia lui Putin (mai imprevizibilă decât URSS-ul lui Leonid Brejnev la începutul anilor ’80), pentru simplul motiv că, la fel ca în timpul războiului rece, atât Rusia cât şi SUA vor reintra în echilibru, Hurezeanu a sugerat şi soluţia pentru societatea românească, tocmai pentru a depăşi "grijile zilei": "răbdare, pluralism, dezbatere", deci democraţie.
"România este un stup dereglat, dar cu multe alveole sănătoase cu oameni educaţi, de bun-simţ. Alveolele acestea trebuie unite, ţara trebuie făcută prin unire", a încheiat Hurezeanu, apelând din nou la o pildă veche, a Regelui Carol I, care a "unit" România prin infrastructură, căi ferate, poduri, şosele. "Şi aici e o alveolă sănătoasă, precis!", s-a despărţit în final analistul de publicul care l-a aplaudat la fel ca la început, putându-i reproşa, cel mult, că nu i-a lăsat destul timp pentru a-i pune mai multe întrebări.