La o spălătorie auto din Oradea, banii rătăciţi se întorc la cei care i-au crezut pierduţi pentru totdeauna. „Vinovat” e un angajat al firmei, Stelian Chirică. În decurs de o lună, de când lucrează aici, Steli, cum îl alintă patronul, a găsit în două rânduri sume importante de bani în maşinile pe care a fost pus să le spele, dar le-a returnat de fiecare dată, chit că ultima oară a dat peste o sumă uriaşă, pe care n-ar strânge-o din salariu nici în cinci ani – nu mai puţin de 13.000 de euro!
BIHOREANUL vă prezintă povestea unui tânăr de 22 de ani care, deşi a avut o copilărie plină de lipsuri, provenind dintr-o familie cu 16 copii, nu s-a gândit nicio clipă să-şi însuşească ce nu-i aparţinea. „N-am muncit eu pentru banii ăştia”, explică, simplu, Stelică...
Unde-s mulţi...
Stelian Chirică lucrează la spălătoria auto de pe strada Ion Bogdan din 7 iunie. Ştie data pentru că înainte cu câteva zile plecase de la o altă firmă, unde fusese tâmplar. Învăţase meseria la şcoala profesională şi-i plăcea, dar fostul patron nu l-a plătit.
Administratorul spălătoriei, Constantin Călăcean (foto), a mers acasă la părinţii tânărului ca să-l „peţească”. „Familia locuieşte în apropiere şi m-am dus la mama băiatului, o femeie foarte de treabă, s-o întreb dacă e serios şi ar veni la lucru. Mi-a zis că dacă am probleme cu el să o caut. L-am luat şi pe Stelică, şi pe un frate de-al lui, pe Gabriel”, a povestit Călăcean BIHOREANULUI.
Cei doi au nu mai puţin de 14 fraţi şi surori, toţi „dulci”, din singura căsătorie a părinţilor, tatăl român şi mama unguroaică. Cei mai mici au 16 şi 17 ani, iar cel mai în vârstă 38 ani. Adulţii, oameni muncitori, stau pe la casele lor, iar cei mai tineri învaţă la liceu şi unii la facultate.
„Miki, Erzsi, Gabi, Imi, Sanyi, Feri, Dávid, Móni, Tündi, Andrea, Linda, Cristina, Laczi, Öcsi, Iuli”, îşi înşiră Stelian fraţii, cu care spune că se înţelege de minune, la fel ca şi cu părinţii, cu care încă locuieşte. „Mama a lucrat la Spitalul Judeţean. Când trebuia să meargă la muncă şi nu avea cu cine să ne lase, ne alinia pe toţi şi mergeam cu ea”, îşi aminteşte Steli.
„Ne-a zis să nu o facem de ruşine”
Pentru că au avut o copilărie cu multe lipsuri, tânărul spune că toţi au învăţat să se mulţumească cu puţin. „Părinţii lucrau ziua în oraş, iar după-masa la ţară, unde avem grădină. Dar când era ziua cuiva sărbătoream, ne luau cadouri. La fel facem şi acum, când ne strângem toţi, cu soţi, soţii, copii... În total suntem peste 80. Mergem şi acum în excursii împreună. Pentru cei care nu îşi permit, punem noi, ceilalţi”.
Meritul este al părinţilor, zice Stelian, fiindcă i-au educat să fie „oameni buni, cinstiţi şi muncitori”. „Tata era mai milităros pe vremuri. Acum, la 67 ani, s-a mai îmbunat. Mama e mai tânără şi la fel de aprigă. Şi acuma, cât suntem de mari, ne mai trage câte o palmă dacă facem ceva ce nu-i place. Ne-a zis că pe ea să n-o facem de ruşine. Adevăru-i că nu i-a fost uşor şi nici noi n-am menajat-o”.
Acesta este, dealtfel, motivul pentru care, după o discuţie între fraţi, aceştia au decis să nu o mai lase să muncească, oferindu-se s-o ajute. De aceea, pe lângă jobul de la spălătorie, Stelică face echipă cu câţiva fraţi şi renovează apartamente. „Trebuie să reparăm acoperişul, să renovăm casa, sunt multe de făcut...”, explică el de ce munceşte şi „peste program”.
Comoara de sub scaun
Bănetul pe care l-a găsit sub scaunul unei maşini aduse la spălat i-ar fi fost de mare ajutor. În urmă cu trei săptămâni curăţa un Audi, pe care a proprietarul l-a golit în prealabil, lăsându-şi lucrurile în biroul patronului spălătoriei şi plecând apoi cu treburi prin zonă.
Stelian s-a pus să cureţe interiorul maşinii şi, când a ajuns la scaunul şoferului, a dat peste un teanc de bancnote căzute sub acesta. „Sub scaun era un compartiment de depozitare şi probabil că banii au căzut de acolo”, povesteşte tânărul. A numărat bancnotele, de faţă cu fratele său, Gabi, şi fără să stea deloc pe gânduri i-a dus imediat la patron, să-i predea.
De la acesta i-a preluat, apoi, proprietarul maşinii. „Când clientul a venit după maşină, era foarte supărat. Mi-a povestit că a pierdut 13.000 euro şi nu ştie unde sau cum. I-am zis să se liniştească, fiindcă banii i-a găsit angajatul meu. A rămas fără cuvinte. Ne-a mulţumit, a spus că nu se aştepta să-i mai găsească vreodată. Credea că îi pierduse înainte, în altă parte”, povesteşte proprietarul spălătoriei.
Pentru gestul său, Stelian a primit ca recompensă 100 lei. Nu sunt 13.000 euro, dar, zice el, sunt bani primiţi, nu furaţi. Ca orice om, nu s-a putut stăpâni să nu se viseze cât de multe putea face cu ei, dacă ar fi păstrat banii găsiţi. „Terminam acoperişul, reparam casa, multe se puteau face. Dar nu pot eu să iau ce nu-i al meu. Omul ăla a muncit pentru banii aceia, cum să-i iau eu?”, spune băiatul cu modestie sinceră.
Stelică, norocul altora
Stelian nu este la singura faptă bună de acest fel. Chiar în prima săptămână de muncă la spălătoria din strada Ion Bogdan, într-o altă maşină găsise, rătăciţi printre scaune, 300 euro. La fel ca acum, şi atunci i-a predat patronului, care apoi i-a returnat clientului.
„Eu nu vreau probleme. De ce să nu dorm liniştit? De ce să-mi fac de râs familia, părinţii fraţii?”, zice Stelică, senin şi cu înţelepciune, gândindu-se, poate, şi la scatoalcele mamei şi la supărarea pe care i-ar provoca-o dacă ar „şterpeli” ceva, fie şi găsit.
Aşa că banii pentru reparaţiile la casa părintească îi vor strânge Steli, Gabi şi fraţii lor aşa cum ştiu ei: muncind, la fel cum au făcut-o şi părinţii lor...
EXEMPLE DE ALTRUISM
Ce-i găsit se returnează!
Gestul de bun simţ al tânărului Stelian Chirică nu este, din fericire, chiar singular în rândul orădenilor. Anul trecut, pe 3 noiembrie, Nicolae Hendre, un angajat al societăţii de salubrizare RER Ecologic Service, a găsit într-un coş de gunoi amplasat pe strada Muzeului un portofel, ce-i drept doar cu acte, pe care l-a predat proprietarului.
La fel au procedat în martie 2016 doi tineri orădeni, Alexandra Meşter şi soţul ei, Alexandru, care găsiseră un portofel, cu o sumă mare de bani, pe strada Louis Pasteur: 3.600 euro şi 8.600 lei (în total circa 5.500 euro), plus carduri şi acte de identitate. Predat Poliţiei, portofelul a ajuns în aceeaşi seară la păgubaşă, o femeie dintr-o comună bihoreană.
La sfârşitul lunii ianuarie 2016, studentul Crystian Florian Indrieş a predat şi el Poliţiei un portofel cu 3.300 euro şi 700 lei pe care îl găsise într-un centru comercial.
„Poliţiştii bihoreni au întâlnit tot mai des gesturi de altruism, generozitate şi moralitate, atitudini etice ale semenilor noştri, care nu fac decât să ne întărească convingerea că majoritatea cetăţenilor acestui judeţ pot fi oricând exemple de integritate”, a declarat pentru BIHOREANUL purtătorul de cuvânt al Poliţiei Bihor, comisarul Alina Dinu.
Este bine de ştiut, însă, că bunurile găsite trebuie predate în termen de 10 zile autorităţilor sau păgubaşilor, în caz contrar însuşirea lor fiind considerată faptă penală, pedepsită cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.