Acalmia din campusul Universităţii din Oradea s-a spart, zilele trecute, după ce unul dintre şefii instituţiei a încasat o condamnare penală pentru corupţie. Ioan Hathazi, decan al Facultăţii de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei, a fraudat bugetul UE cu peste jumătate de milion de lei, falsificând, împreună cu un afacerist, un proiect de cercetare.
Tupeul lui Hathazi, personaj controversat în Universitate, a mers până acolo încât a contrafăcut semnătura unui fost rector şi contractele de muncă a doi colegi, care scriptic au fost plătiţi în proiect, dar n-au încasat în realitate niciun leu. Profesorul îngroaşă, totuşi, în continuare rândurile universitarilor orădeni. A căzut în picioare...
S-au făcut că cercetează
Un tun de aproape 560.000 lei din bani europeni, aşa se rezumă sentinţa de peste 150 de pagini dată pe 18 aprilie de Curtea de Apel Bucureşti într-un dosar deschis de structura centrală a DNA, care a inculpat doi orădeni: pe universitarul Ioan Hathazi şi pe omul de afaceri Cristian Ştefănică, asociat majoritar şi administrator al Hitech Automatizări SRL, firmă specializată în instalaţii electrice şi tehnologii informatice, între timp intrată în faliment.
Frauda pe care au comis-o cei doi datează din anii 2009-2012, când firma a derulat un proiect european pentru a crea o platformă software de automatizare a unor procese din industria alimentară. Ulterior, Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF) a descoperit, în urma unui control, că de fapt cercetarea nu s-a realizat şi că aproape toate actele în baza cărora s-a atras finanţarea nerambursabilă de 559.270,42 lei sunt false. Prin urmare, în 2020 cei doi au fost trimişi în judecată.
Exhibiţionist scăpat
Proiectul îşi propunea să continue o cercetare făcută anterior în Universitate şi la care aveau să muncească trei angajaţi ai instituţiei şi patru ai firmei. Unul dintre cercetători era Ioan Hathazi, pe atunci lector al Facultăţii de Inginerie Electrică, între timp ajuns profesor şi decan, care a primit în proiect funcţia de responsabil de produs.
Hathazi nu este un anonim. În 2012 candidase din partea PRM la Primăria Oradea, iar în toamna aceluiaşi an a fost imortalizat de o tânără în timp ce se masturba într-o "şedinţă" de videochat, chiar în biroul său din facultate. Mai mult, i-a promis fetei o diplomă de licenţă, numai să-i cadă la pat. Faptele, prezentate la vremea respectivă de BIHOREANUL (foto), i-au adus o cercetare disciplinară, dar Comisia de Etică a Universităţii a constatat că nu se putea dovedi fără îndoială că cel din imagini era Hathazi.
Fals peste fals
În proiectul aprobat de Ministerul Cercetării, Hitech a depus prin cererea de finanţare un contract prin care Universitatea îi cesiona gratuit drepturile asupra unor cercetări deja făcute şi CV-urile unor universitari cooptaţi în noua cercetare. Ulterior, în baza acestora, firma le-a încheiat contracte de muncă, potrivit cărora ar fi fost plătiţi timp de 6 luni, în numerar.
În realitate, după cum aveau să spună la proces cei doi colegi ai lui Hathazi, n-au văzut niciun leu, ba chiar nici nu ştiau că au făcut parte din echipa de proiect, asta deşi s-au achitat contribuţii la fondurile de pensie şi la sănătate pe numele lor. Au declarat că, în 2009, Hathazi le-a cerut CV-urile şi copii după actele de identitate, propunându-le să facă parte din proiect, dar ulterior nu le-a mai spus că finanţarea a fost aprobată. Când l-au întrebat de proiect, iniţial le-a zis să aibă răbdare, iar apoi că nu s-a ales nimic de el. Pe scurt, i-a dus de nas!
Hathazi i-a trimis lui Ştefănică pe e-mail şi contractul de cesiune cu Universitatea. După cum s-a demonstrat la proces, actul era însă fals, semnătura rectorului de atunci, Cornel Antal, nefiind recunoscută de acesta, care nici nu ştia de proiect. În plus, contractul nu figurează în arhiva Universităţii, iar ştampila aplicată pare, de asemenea, contrafăcută.
Pe picior de egalitate
Curtea de Apel Bucureşti a concluzionat că pretinsul contract al Hitech cu Universitatea şi CV-urile universitarilor, iar apoi toate documentele rezultate (contracte individuale de muncă, fişe de post, rapoarte lunare de activitate, foi de prezenţă, buletine de încercare etc.) "sunt înscrisuri false, iar folosirea lor (...) a avut ca rezultat obţinerea pe nedrept, prin fraudă, de către societatea Hitech, a unei finanţări nerambursabile, care nu i-ar fi fost acordată în lipsa îndeplinirii acelor condiţii". În opinia judecătorilor, cercetarea nu s-a făcut deloc, iar banii au fost ilegal atraşi! Unde au ajuns se poate doar intui: la cei doi iniţiatori ai proiectului...
Chiar dacă Ştefănică a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile, iar Hathazi pentru că i-a fost complice, judecătorii au considerat că vina lor este egală şi le-au dat aceeaşi pedeapsă: câte 2 ani de închisoare cu suspendare şi obligaţia să presteze 90 de zile de muncă în folosul comunităţii.
De asemenea, cei doi, împreună cu firma intrată între timp în faliment, trebuie să returneze banii europeni. Anterior, sentinţa Tribunalului fusese puţin mai aspră, ambii fiind condamnaţi la 3 ani de închisoare cu suspendare.
A căzut în groapa lui!
La proces, Hathazi a pretins că a fost străin de toate falsurile, aruncând vina pe omul de afaceri. Paradoxal e că însuşi universitarul a făcut sesizarea de fraudă care a stat la baza anchetei deschise de DLAF, susţinând că a aflat întâmplător că Hitech îi plătea contribuţiile sociale şi nu înţelegea de ce.
Dar ştia foarte bine motivul, au concluzionat judecătorii. Nu doar că el şi Ştefănică au gândit proiectul, dar tot împreună au angajat o firmă de consultanţă care i-a ajutat la scrierea lui. În plus, angajaţii Hitech, băgaţi şi ei tot fără să ştie în proiect, au mărturisit că Hathazi era adesea prezent la sediul firmei.
Ambii inculpaţi au negat constant acuzaţiile. Hathazi a pretins până la final că n-a avut nicio legătură cu proiectul, iar Ştefănică a susţinut că n-a ştiut că implicarea Universităţii orădene era doar pe hârtie, afirmând că cercetările din proiect chiar s-au făcut. La rându-i, a dat vina pe Hathazi, spunând că acesta ar căuta o răzbunare doar pentru că în 2012 a refuzat să-i finanţeze campania electorală.
Contactat acum de BIHOREANUL, Hathazi a refuzat orice declaraţie pe marginea subiectului, motivând că încă n-a văzut motivarea Curţii de Apel Bucureşti, aşa că nu ştie, de fapt, de ce a încasat condamnarea. Nu încape îndoială, însă, că sentinţa este una veritabilă, nu măsluită, cum le-a fost proiectul...
RĂMÂNE PROFESOR
Imoral, dar la catedră
După condamnare, Ioan Hathazi şi-a înaintat demisia din funcţia de decan, pe care o ocupa din anul 2022, fiind înlocuit de fostul prodecan Eugen Gergely, dar nu are de gând să renunţe şi la postul didactic. Şi nimic nu-l obligă...
Legea învăţământului superior adoptată anul trecut prevede, la articolul 201, aliniatul 7, că nu pot ocupa funcţii didactice în universităţi persoanele condamnate penal, dar articolul cu pricina reglementează angajarea prin concurs, ceea ce înseamnă că nu se aplică pentru universitarii deja angajaţi, îngreunând astfel concedierea acestor persoane. În schimb, Legea învăţământului preuniversitar stabileşte pierderea funcţiei didactice în situaţii similare, nu doar împiedică ocuparea ei de persoane condamnate.
"Am avut şedinţe cu Biroul Juridic şi Biroul Personal, iar concluzia a fost că postul ocupat deja nu intră sub incidenţa legii. Am cerut şi un punct de vedere de la Ministerul Educaţiei, încă n-am primit răspuns", a declarat BIHOREANULUI rectorul Constantin Bungău. În schimb, a primit o adresă de la avocatul lui Hathazi, prin care e atenţionat să nu-i desfacă contractul de muncă, tocmai fiindcă legea îi permite să rămână dascăl.
Întrebat dacă un profesor condamnat penal pentru corupţie, care a falsificat semnătura unui fost rector şi şi-a înşelat colegii, mai are loc în Universitate, Bungău susţine că nu are de ales. "Conform principiului moralităţii, clar nu mai are loc în Universitate. Juridic este mai complicat", a spus rectorul, amintind că UO a mai concediat profesori cu probleme penale, dar a fost obligată apoi de instanţe să-i reangajeze, cum a fost cazul faimoasei plagiatoare Daniela Ionescu.