Sponsorul din Anglia al SOS Dogs s-a săturat să mai dea 12 mii de euro lunar pentru câinii comunitari din Oradea. Aşa că a propus ca măcar 8 mii să vină de la autorităţile locale. Primarul Bolojan şi-a zis însă că de banii ăştia preia el problema maidanezilor, lăsând cumva SOS Dogs pe dinafară. Abia atunci au început ONG-urile de ziua a opta şi protestatarii de profesie să facă circ în dezbateri publice.
Şi uite aşa, în loc să castrăm sau să eutanasiem câinii comunitari, era să suporte acest tratament viceprimarul Mălan. Discuţia privind rezolvarea problemei maidanezilor trebui să aibă o bază de pornire. În niciun loc civilizat nu există câini fără stăpân care să umble brambura prin oraşe. Prin urmare, nu mai trebuie să avem câini comunitari, ci doar câini cu stăpân.
Animalele nu trebuie eutanasiate, dar nici castrarea şi eliberarea lor pe străzi nu este o soluţie. Aşa cum însuşi patronul SOS Dog recunoştea, în Oradea sunt aproximativ 400 de câini care vagabondează, dacă nu mai mulţi. Cum iubitorii de animale sunt mult peste, soluţia cea mai la îndemână ar fi adoptarea lor. Dar nu aşa cum se făcea până acum, când oamenii mimau "înfierea" şi apoi slobozeau patrupedele din nou în oraş.
Abia aştept să văd blondele revoltate şi decoltate de la dezbaterile publice ieşind la plimbare pe toace, cu genţi de firmă şi corcituri în lesă. Să le spun că, dacă ne purtăm omeneşte cu câinii, nu avem niciun drept să ne comportăm câineşte cu copiii şi bătrânii atacaţi de haite.