Golită de muncitorii care au primit liber de 1 Decembrie, fabrica de la intrarea în Livada pare mai mare decât de obicei. Soţii Bişboacă povestesc în biroul cu ferestre atât spre intrare, cât şi spre spaţiul de producţie. E ziua Simonei. Acasă îi aşteaptă familia şi prietenii, dar le este greu să se ridice.
"Plecăm din ţară nu pentru că ne-ar merge rău, ci pentru că lipseşte perspectiva", spune femeia. Familia Bişboacă o va lua de la zero din februarie în Fribourg, într-o fabrică sub un brand nou, elveţian...
Ingineri în sinergie
S-au cunoscut în Cluj. Simona, din Sălaj, era studentă la Facultatea de Tehnologii Alimentare, iar Nelu, din Alba, cursant la Universitatea Tehnică. Cei doi ingineri se completează reciproc: ea este curioasă şi sceptică faţă de căile bătătorite, el întreprinzător şi pragmatic.
Soţii Bişboacă au pariat pe inovaţie în domeniul suplimentelor alimentare după ce Simona, la întoarcerea după o bursă Erasmus în Bologna (Italia), s-a trezit că profesorul nu îi recunoaşte nota la oenologie. Obligată să reia materia, a descoperit că nivelul de antioxidanţi din vin este mult sub cel din struguri. "Diferenţa se regăseşte în sâmburii şi pieliţa care se aruncă", explică Simona.
... se mută în Oradea
Cercetătoarea şi-a aprofundat investigaţiile în timpul doctoratului. "Laboratorul din Cluj era foarte aglomerat, aşa că în 2008 am ajuns la Oradea", povesteşte ea. Universitatea de aici avea spaţii şi dotări, dar nu şi cercetare. "Aparatură cumpărată printr-un proiect de 4 milioane euro zăcea într-o clădire neîncălzită a staţiunii pomicole de lângă aeroport. Am scos-o din cutii, am pus-o în funcţiune şi e folosită şi azi", zice Simona.
Aşa a descoperit, brevetat şi fabricat produse premiate precum Antioxi Vita, cel mai puternic antioxidant de pe piaţa românească, Propolis Esenţa, un antibiotic natural cu apă în loc de alcool, pentru a fi tolerat de copii, şi Fructonata, asemănătoare marmeladei, obţinută însă fără fierbere, conservanţi şi zahăr, pentru a păstra micronutrienţii şi gustul dulce-acrişor al fructului.
Simona a inventat şi pus pe piaţă peste 30 de produse, de la suplimente alimentare şi alimente bio până la cosmetice cu apă termală din Băile Felix şi uleiuri esenţiale pe bază de lotus şi iris.
Ca un chioşc de ţigări
În 2010 soţii Bişboacă au înfiinţat firma Phenalex, botezată ca o combinaţie, după phenolii care dau gust alimentelor şi numele băiatului mai mare al familiei, Alex. Cifra de afaceri a crescut treptat, de la 40.000 lei în primul an până la 3,5 milioane lei în 2020. Într-o fabrică ridicată de la zero la intrarea în Livada, Phenalex scoate acum, cu 9 angajaţi şi utilaje de 800.000 euro, un profit de un milion de lei pe an.
"Noi am fi vrut un loc în parcul industrial, dar primarul de atunci, Ilie Bolojan, ne-a spus că suntem prea mici ca să se încurce cu noi. El voia doar firme cu mulţi angajaţi", povesteşte Nelu Bişboacă (foto). De altfel, o firmă mică, oricât de inovativă, nu are niciun respect din partea statului român, consideră cei doi. "Cu trei invenţii brevetate, avem acelaşi statut ca un chioşc de ţigări", spune Simona.
Nu ştiu da şpagă
Firma a crescut fără fonduri europene pentru că, făcută la comandă, aparatura nu poate fi standardizată. De asemenea, şi fără alocări de la bugetul de stat, fiindcă patronii ei nu ştiu da atenţii. "Nu-mi place să dau şpagă. Când l-am născut pe băiatul cel mare m-am întors acasă cu plicul cu bani. Mi-a fost jenă să-l bag medicului în buzunar. De aceea, ca să evit, pe cel mic l-am născut, cu factură, la privat", zice cercetătoarea.
Astfel, Phenalex nu câştigă nici finanţări pentru cercetare de la stat. "Pentru că nu dăm înapoi 10% din bani, ieşim tot sub linie", zice Nelu. După eşecul de anul trecut s-au şi lăsat păgubaşi. "Tema de cercetare erau tratamentele alternative pentru prevenirea sau recuperarea după Covid, iar finanţarea au câştigat-o unii care făceau teste", povesteşte bărbatul.
România te trage în jos...
Autorităţile ignoră cercetarea şi în România, şi afară. "La târgul din Shanghai, consulul României şi-a făcut poză cu noi şi a plecat, în timp ce ambasadorul Danemarcei a adunat firmele din China şi le-a pus faţă în faţă cu producătorii lor", povesteşte Nelu.
De altfel, brandul României este unul prost. "La SIAL (n.r. - Le salon international de lʼalimentation) de la Paris, unde au fost peste 350.000 de profesionişti din industria alimentară, la pavilionul României în 5 zile am dat doar trei linguriţe de degustare. Firma Boromir avea două standuri: cu România şi singură. Aici era gol, iar dincolo, unde nu se ştia că-s români, la aceleaşi produse, era plin", zice Simona.
Experienţa a fost testată şi de Phenalex. "La un târg în Londra am plătit 7.000 euro pe un stand şi au trecut 2.000 de linguriţe de degustare", spune cercetătoarea.
Şcoala abuzului
Chiar şi aşa, familia Bişboacă ar fi rămas în ţară dacă nu şi-ar fi văzut periclitat viitorul copiilor. "În România nu mai există speranţă din cauza învăţământului", spune Nelu. Bărbatul povesteşte cum băiatul mai mare, elev în clasele V-VIII, a fost abuzat de profesorii Colegiului Naţional Emanuil Gojdu, cel mai faimos din oraş. "Şi eu am avut probleme din cauza profesorilor, dar erau alte vremuri, nu credeam că îi vor trata şi pe copiii mei la fel: îi ameninţă, îi fac proşti... Nu aşa se face şcoală!", zice Nelu.
Soţii Bişboacă şi-au încurajat băieţii să îşi spună părerea, iar asta i-a costat. "Îmi ţinea copilul în picioare toată ora şi-l umilea. Când i-am reproşat asta profesoarei am rămas şocat. S-a uitat în ochii mei şi m-a minţit în faţă că nu-i adevărat. Nu ştia că am înregistrări", povesteşte Nelu.
Bărbatul s-a plâns degeaba conducerii şcolii. "I-am spus lui Nicoară (n.r. - fostul director Florin Nicoară): «Dacă eu i-aş aştepta pe profesori la intrarea în şcoală şi le-aş spune: Proştilor, iar aţi venit? Ce ar spune, ar chema Poliţia, nu?». Mi-a răspuns că «Nu-i acelaşi lucru». Atunci am ştiut că nu mai e nimic de făcut", spune bărbatul.
Episodul s-a încheiat cu transferul băiatului la Liceul Teoretic Aurel Lazăr, la finalul clasei a VIII-a. Iar acum a venit rândul mezinului, elev în a V-a...
"Să fac ceva în ţara mea..."
Anul acesta, soţii Bişboacă s-au decis să emigreze. "Puteam pleca în Elveţia încă din 2011, dar am spus: «Vreau să fac ceva în ţara mea». Acum vreau un viitor pentru copiii mei", spune Nelu.
Simona a avut discuţii repetate cu reprezentanţii unei agenţii de dezvoltare din Geneva, prin Zoom. "Am făcut un business plan pe 3 ani, iar un consultant l-a întors pe toate părţile: «Nu m-ai convins, refă-l...». La început te enervează, apoi descoperi că te obligă să gândeşti. În final mi-a spus: «Acum sunteţi pregătiţi»", povesteşte Simona.
Familia se va stabili în Fribourg, capitala cantonului cu acelaşi nume. "Vom face cercetări în domeniul propolisului. Va trebui să înfiinţăm altă firmă, pentru ca toate brevetele de invenţii să fie elveţiene", spune cercetătoarea.
Compania va avea la dispoziţie un spaţiu compartimentat la cerere, cu acces la o sală de conferinţe, cafenea şi parcare, într-un campus de un milion de metri pătraţi. "Chiria, utilităţile şi toate avizele ne vor costa 2.000 de franci, cam 9.500 lei, în timp ce la Livada doar utilităţile sunt 12.000 lei pe lună", spune Nelu. Asta, în timp ce în Elveţia familia îşi va putea deduce din cheltuieli, de la alimente până la combustibili, iar Primăria le va înscrie copiii la şcoală.
Elveţia, venim!
Simona şi Nelu se vor muta din februarie, pentru ca în martie să înceapă producţia. "La început vom fi doar noi doi", spune Simona. Antreprenorii şi-au încurajat angajaţii să îi urmeze. "Unii au spus că vor veni, alţii că nu. E decizia fiecăruia".
Fabrica de la Livada îşi va reduce activitatea la producţia de materie primă pentru alte companii de profil. "Vom face extracte pe care le vom vinde vrac. Şi acum vindem propolis altor firme, care îl integrează în produsele lor", spune Simona.
Treptat, Antioxi Vita, Propolis Esenţa şi Fructonata de Bihor vor dispărea, aşadar, de pe piaţă. Soţii Bişboacă se vor reprofila pe produse încă nebrevetate, care vor fi fabricate sub alte mărci. Toate, însă, "made în Switzerland"...
SPERANŢE DEŞARTE
Oamenii nu mai cred în schimbare
Printre argumentele în favoarea emigrării, soţii Bişboacă menţionează şi alegerile de anul trecut. Simona, reprezentantă USR-PLUS, l-a contracandidat pe Ilie Bolojan (foto) la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Bihor, dar a obţinut un scor de 1,54%, cu doar 3.900 voturi primite. "Nu mă aşteptam să fiu preşedintă, ştiam că Bolojan e prea cunoscut ca să poată fi bătut, dar speram să pot schimba lucrurile în bine", spune ea.
Experienţa a fost dureroasă. "Întâlnindu-mă cu bihorenii, am descoperit că aceştia nu mai cred în schimbare. Când oamenii îţi spun că toţi candidaţii sunt hoţi, că nu vor să audă de politică, îţi pui întrebări", povesteşte fosta candidată.
Absenteismul masiv a determinat-o pe cercetătoare să se întoarcă la invenţiile ei, chiar dacă în altă ţară. "În România am încetat să ne mai comportăm ca o comunitate", a constatat Simona.