S-au împlinit 69 de ani de la deportarea a 30.000 de evrei orădeni în lagărele naziste de exterminare. Pe atunci populaţia oraşului ajunsese la 90.000 de locuitori. Acum are dublu. Haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie.

Respectând proporţiile, imaginaţi-vă cum ar fi ca, în decurs de o lună, să piară în neant 60.000 de orădeni. Imaginaţi-vă cum ar fi ca, de pe o zi pe alta, să dispară fără urmă colegul tău de clasă, băcanul, medicul de familie, frizerul, dentistul, iubita, avocatul. Imaginaţi-vă cum ar arăta Filarmonica având doar jumătate din efectiv, cum ar fi ca la teatru să joace portarii din lipsă de actori, iar ziarele să fie scrise de poştaşi.

Închipuiţi-vă cum ar arăta acest oraş dacă evreii ar fi târât după ei la abator toate palatele şi fabricile pe care ei le-au ridicat. Imaginaţi-vă ce reacţie aţi avea dacă o treime din concetăţeni ar fi alungaţi din urbe spre moarte. Cât efort ne-ar trebui să privim în pământ sau să ne uităm pe pereţi numai să nu vedem trenurile care încarcă "marfă" pentru Auschwitz...

Şi vă rog să vă mai imaginaţi cum ar arăta oraşul acesta cu un plus de 60.000 de evrei. Cu tradiţiile lor, cultura lor, inteligenţa şi banii lor. Multă apă mai trebuie să curgă pe Criş ca să spele păcatele celor care au permis o asemenea tragedie!