Un tânăr orădean a demonstrat că poate obţine recunoaştere într-o ţară în care românii sunt confundaţi cu ţiganii şi tabloidele îi ironizează de fiecare dată când au ocazia.

Crescut într-o familie de oameni simpli, care i-au insuflat bun-simţ şi drag de carte, i-au hrănit curiozitatea şi au avut încredere în el, Andrei Pintea a urmat o facultate cu tradiţie şi reputaţie în Scoţia, absolvind-o "cu onoruri" şi câştigând o bursă pentru cercetarea într-un domeniu încă misterios - psihologia. Nimic ieşit din comun, spune Andrei cu modestie, dar şi cu speranţa că din povestea sa vor învăţa şi alţi tineri să-şi depăşească limitele.

Pe drum

Înalt, atletic, ai putea zice că-i sportiv de performanţă. Pletele cârlionţate şi ochii scrutători te-ar face la fel de uşor să crezi că e un artist. Într-un fel, Andrei e şi una şi alta, a făcut şi sport de performanţă, şi poezie. Dar mai important decât orice, spune el, este că a pornit pe drumul către "cea mai bună variantă a sa". Pe calea cea bună, se mândresc părinţii săi, invitaţi luna trecută în Scoţia, la festivitatea în care i s-a decernat "cu onoruri" diploma în psihologie.

Produs al Colegiului Mihai Eminescu, pe care l-a absolvit în 2011 la o clasă de mate-info, tânărul spune că o mare parte din ceea ce este şi va putea fi o datorează familiei şi fostului profesor de matematici din liceu, Ioan Cuc, "un om cald, pe care şi acum îl vizitează foştii elevi". Unii colegi, povesteşte Andrei, au făcut mate-info nu pentru că le-ar fi plăcut, ci ghidonaţi de părinţi, dar dascălul i-a învăţat că "prin cunoaştere ajungi totdeauna la destinaţie".

Cum a ajuns el, însă, de la discipline atât de precise la psihologie, despre care vechii greci ziceau că ar fi ştiinţa sufletului, iar contemporanii o imponderabilă "soft-science"?

Târg în familie

Povestea reuşitei lui Andrei începe din pruncie şi a curs nu fără meandre, dar cu repere mereu solide. Tatăl, simplu muncitor, şi mama inginer, angajată la o instituţie publică, nu l-au crescut "de bani gata", ci sădindu-i conştiinţa că şansa de a fi mai "bogat" e învăţătura. Nu pentru a stoca noţiuni şi cunoaştere, ci pentru a înţelege oamenii şi lumea. "Ai mei nu m-au sâcâit niciodată să stau cu burta pe carte, nu au pus presiune s-o iau într-o direcţie sau alta". I-au stimulat, în schimb, neîncetat, curiozitatea. "Mereu puneam întrebări, de ce aia, de ce aialaltă, iar mama îmi explica felul în care funcţionau lucrurile. Ajuns la şcoală, aveam un «deal» cu ea: dacă înveţi, totul e în regulă".

Deşi a ales mate-info pentru că îi plăcea informatica, în clasa a XII-a Andrei s-a trezit că mai degrabă ştia ce nu mai voia. Pe de o parte îşi pierduse interesul pentru IT, pe de alta ştia că ar putea reveni oricând la acest domeniu dacă va dori. În plus, avea şi alte înclinaţii, mai ales către literatură. Amator de poezie, îi place stilul ironic şi ludic al lui Marin Sorescu, e pasionat de Oscar Wilde, cel mai estetizant scriitor de limbă engleză, şi de filozofantul Aldous Huxley. În clasa a XII-a, anul testului Cambridge pentru engleză şi al Bacalaureatului, citea pe sub bancă, în timpul orelor, şi frecventa săptămânal un club de poezie găzduit la Gojdu, publicând cu unii colegi şi o carte de versuri.

În ciuda atâtor preocupări, a avut mereu timp şi pentru carte, şi pentru a ieşi cu prietenii. Secretul? "Să iei în serios ce ai de făcut, dar şi să fii oricând pregătit să faci un pas înapoi ca să reflectezi şi să alegi. Dacă îţi gestionezi bine timpul, ai timp de toate", crede Andrei.

Şanse în plus

Cum de-a ales tocmai psihologia, şi încă în străinătate? "Mama voia să învăţ afară nu neapărat pentru nivelul mai mare al pregătirii, ci pentru că după absolvire sunt mai mari şansele". O responsabilitate în plus, de vreme ce pentru asta tot mama pusese bani deoparte, pic cu pic, câte 100 de lei în fiecare lună, fără a-i atinge indiferent ce nevoi a mai avut în timp.

Decizia privind "orientarea profesională" a luat-o brusc: "În ianuarie trebuia să trimit aplicaţia pentru facultate, iar eu am ales psihologia cu o lună înainte, în decembrie". Aplicaţia se face prin portalul UCAS (Undergraduated Courses at University and College), fiind special concepută pentru tinerii dornici să studieze în Marea Britanie. Condiţiile erau "lejere": trebuia să aibă peste 8 la Bac, un CV convingător, o scrisoare de intenţie şi două de recomandare, din care "una mi-a dat-o instructorul de karate Shotokan", medic de profesie.

Deşi putea alege între cinci universităţi britanice, a optat pentru cea din Aberdeen, Scoţia. În procesul de aplicare l-a ajutat o organizaţie, Edmundo, care are parteneriate cu 40 de universităţi din UK pentru recrutarea studenţilor români. Aceeaşi preferinţă au mai avut-o prietena sa, care a ales Dreptul, şi un coleg care a optat pentru Cinematografie.

Pe cont propriu

Acomodarea între străini a fost firească pentru că aşa e "dincolo" sistemul. "Alegi ce vrei să studiezi şi dacă pe parcurs vezi că nu-ţi place poţi să-ţi schimbi profilul". La Psihologie, de pildă, Andrei a putut învăţa în primii doi de facultate inclusiv germană, cinematografie, filozofie şi web-development.

La Aberdeen, un oraş de mărimea Oradiei, prima săptămână a fost rezervată pentru acomodarea bobocilor, turul universităţii, înscrierea la medic, "care îţi dă numărul de telefon să-l suni la nevoie", şi alegerea cursurilor. Tot atunci a primit un card de acces cu care putea achita serviciile de copiere, scanare şi printare. "Sunt o mulţime de facilităţi, fiecare student are un consilier din rândul profesorilor sau consiliere specială dacă vrea să se mute din campus sau să-şi caute un job".

Andrei a profitat şi de această şansă, iar după ce a primit permisul de muncă (desfiinţat pentru români şi bulgari abia din 1 ianuarie 2014), s-a angajat la un anticariat, unde lucra două zile pe săptămână.

În "pâine"

Din anul II, a făcut şi stagii practice. "Aplicasem ca voluntar în laboratoarele profesorilor. La început mi-am ajutat profesorul îndrumător, iar apoi, treptat, mi-au crescut responsabilităţile". Pe lângă experienţa căpătată, în 8 săptămâni de vacanţă câştiga 1.000 lire, ceea ce, adăugat salariului de la anticariat, era îndestulător.

Încet-încet, Andrei s-a făcut remarcat prin interesul pentru cercetare. În facultăţile din ţară se face multă teorie şi se ating multe subdomenii - psihologie clinică, psihologie judiciară, experimentală, organizaţională - dar nu prea se face practică. Or, el s-a concentrat pe practică şi cercetare, participând la o mulţime de experimente pe cele mai diverse teme. "Cum percepem culorile şi cum influenţează asta comportamentul omului, cum se creează grupuri în funcţie de preferinţa sau indiferenţa pentru ceva anume şi cum reacţionează apoi acestea unul faţă de celălalt, care e rolul memoriei...", exemplifică Andrei.

La ce o fi folosind aşa ceva? Poate unui profan îi e greu să admită, dar "experimentul ajută la înţelegerea structurii oamenilor şi a societăţii". Îşi va putea însă câştiga vreodată existenţa din asta? "Nu m-am gândit neapărat, dar am luat-o pas cu pas, încrezător că pot afla mai multe pe parcurs", răspunde tânărul. Oricum, ştie că mulţi psihologi sunt angajaţi fie în universităţi, fie în mari companii, care le datorează succesul în vânzarea unui anume produs, pentru că descoperă şi transmit celor de la Marketing cum să-l "ambaleze".

Perfecţionist

Luna trecută, Andrei a absolvit facultatea cu distincţia "First Class Degree with Honours", un titlu pentru rezultate excepţionale. Deşi mama se mândreşte că a terminat, cum s-ar zice la noi, ca şef de promoţie, tânărul spune, fără modestie jucată, că "nu e o mare şmecherie". Calificativul l-a obţinut atât datorită notelor mari din cei patru ani de studii, cât şi licenţei despre importanţa memoriei în interacţiunea socială, temă cu care a şi fost admis apoi la doctorat, tot primul, cu o bursă considerabilă, de peste 13.000 lire pe an.

O fi "fair" că în timp ce milioane de oameni mor de foame sau de boli incurabile el se ocupă de ceva ce pare "în plus"? "Lucrurile pot fi privite şi aşa, dar în mod sigur în lume se pregătesc şi specialişti în Oncologie sau preocupaţi de eradicarea sărăciei", spune Andrei, liniştit şi totodată încrezător că acolo, la graniţa între psihologia socială şi cea cognitivă, va descoperi cândva ceva nou şi, fireşte, util.

Deocamdată, chiar dacă s-ar "întoarce acasă cu drag", va continua să se pregătească "o vreme" în străinătate, căci "având în vedere câtă grijă acordă guvernele noastre educaţiei şi sănătăţii", nu crede că are, încă, un viitor în ţară. "Vreau să ajung o versiune cât mai bună a mea înainte să mă întorc şi să încerc să-i ajut pe alţii", spune Andrei. Ambiţios, dar atât de simplu...

DIFERENŢE
Implicare vs nepăsare

Luna trecută, când a venit acasă în vacanţă, Andrei Pintea a fost uimit că în Oradea tocmai picase referendumul pentru Oradea Mare din cauza absenteismului la vot, ceea ce în societatea britanică, unde spiritul civic e mult mai dezvoltat, ar fi greu de înţeles.

Anul trecut, în Scoţia a avut loc un referendum la care cetăţenii au fost chemaţi să decidă ieşirea sau rămânerea în cadrul Marii Britanii. "Patronul anticariatului unde lucram era pentru independenţă şi m-a întrebat dacă merg la vot. Nu aveam de gând. Dar m-a încurajat să-mi folosesc dreptul dat de statutul de cetăţean UE, chiar dacă eram pentru rămânerea Scoţiei în UK", spune Andrei.

Morala? O societate se dezvoltă dacă cetăţenii participă la decizii, nu dacă le ocolesc, indiferent de motiv...