Pentru Bogdan Anagnastopol, explorarea nu începe în jungle îndepărtate sau pe continente exotice, ci pe malul Crișului Repede ori într-o sală de muzeu.
Inginer, etnolog, dansator și explorator National Geographic, orădeanul adoptat îi ajută pe cei mici și mari să vadă și să înțeleagă natura, patrimoniul și istoria locului în care trăiesc.
Dragoste la prima plimbare
Bogdan Anagnastopol (37 ani) s-a născut la Brașov, într-o familie de greci, și a crescut între două lumi: una tehnică, ce l-a determinat să studieze ingineria mecanică, și una artistică, în care dansurile tradiționale grecești, deprinse încă de la 3 ani, i-au ținut vie legătura cu originile. „În familiile de greci e aproape obligatoriu să faci ceva artistic”, spune el. Verile petrecute în Grecia, prin programe dedicate diasporei, i-au întărit apropierea de limba, istoria și cultura comunității sale.
Totuși, prima lui formare a fost una tehnică. Ani la rând, a profesat ca inginer, inclusiv în Germania. Ingineria i-a adus și prima întâlnire cu Oradea, în 2011, când a venit în oraș reprezentând o companie care vindea utilaje unor firme bihorene ce accesaseră finanțări europene. A avut instant senzația că a ajuns într-un loc care i se potrivea, iar plimbările de seară de pe strada Tudor Vladimirescu, sub bolta verde creată de sâmbovinele ce străjuiesc șoseaua, l-au cucerit. „M-am îndrăgostit de Oradea. Nu pot să explic de ce, dar m-am simțit rapid legat de oraș și de Bihor”, zice etnicul grec.
Atât de mult i-a plăcut orașul, încât a cerut firmei bucureștene pentru care lucra să-l lase să muncească din Oradea. Familia din Brașov nu înțelegea alegerea, mai ales că lăsa în urmă muntele pentru un oraș în care doar Ciuperca și Betfia îi mai puteau aminti de urcușuri. Dar pe el îl cuceriseră nu doar clădirile, ci și oamenii: calzi, liniștiți și de cuvânt. „Era prima oară când experimentam că, dacă cineva îți spune ceva, se și întâmplă”.
Etnograf profesionist
Deși avea o carieră stabilă, în 2016, Bogdan a decis să recupereze profesional ceea ce până atunci fusese pasiune. A studiat etnologia la Cluj, absolvind facultatea ca șef de promoție, și a început să cerceteze comunitățile de greci din Transilvania. Apoi a luat drumul Atenei, unde, în urma unei audiții, a fost angajat la Teatrul Național de Dans din capitala Greciei. „Una e să fii hobby-ist și să știi să dansezi, și alta să intri în lumea artistică, cu repetiții și spectacole”, zice el.
Cercetarea l-a atras în continuare, așa că a bătut satele din Grecia, Cipru sau Vietnam, studiind grupuri etnice. „A fost etapa mea de acumulare”, spune Bogdan, privind retrospectiv.
În 2022, a revenit la Oradea ca specialist în marketing cultural al Filarmonicii, într-un moment în care instituția începea să se revitalizeze. A lucrat la site, afișe, social media și organizarea concertelor, descoperind că mintea de inginer îi este folositoare, căci logistica unui eveniment cere rigoare, calcule și soluții rapide. „Nu credeam că ingineria poate ajuta în zona artistică”.
Lecția ghiveciului spart
Un an mai târziu, a început colaborarea cu o altă instituție de cultură locală, Muzeul Țării Crișurilor (MȚC). Se mândrește că a fost printre inițiatorii „Tipografiei de idei”, programul estival al muzeului, care aduce în fața orădenilor concerte, conferințe, ateliere și numeroase alte activități interesante. „Am gândit acest program pentru că problema principală a Muzeului era că orădenii nu știau unde se află. Când se gândeau la MȚC, îl asociau doar cu fostul sediu, Palatul Episcopal Romano-Catolic”, explică Bogdan.
Un alt proiect cu care se mândrește este „The Cube”, gândit ca o punte între patrimoniu și tehnologie. Cu aproape 300 de copii, a scanat 3D obiecte din patrimoniul Muzeului, iar apoi a printat, tot 3D, replici accesibile copiilor, ca să-i facă mai atenți la importanța lor.
La început, recunoaște el, atelierul era prea academic, iar copiii se plictiseau. Așa că a schimbat metoda: a cumpărat ghivece de teracotă, i-a pus pe copii să deseneze pe ele motive inspirate din expozițiile muzeului, apoi le-a spart cu ciocanul, chiar în fața lor. Șocul a funcționat: copiii s-au supărat, au căutat cum să le repare și, fără să își dea seama, au învățat că patrimoniul este fragil și trebuie ocrotit.
O ușă spre lume
Acest proiect i-a facilitat și intrarea într-o comunitate selectă, cea a exploratorilor National Geographic, organizația internațională cunoscută publicului mai ales prin revista și documentarele sale despre natură, știință, istorie și culturi. Bogdan a atras o finanțare de la National Geographic pentru proiectul său, iar succesul activităților i-a adus titulatura de explorator, pe care o mai au doar doi români.
Exploratorii National Geographic sunt oameni sprijiniți pentru proiecte de cercetare, educație și conservare, prin care publicul este ajutat să înțeleagă și să protejeze lumea. Ei au finanțări asigurate pentru ideile lor și primesc sprijin de la cercetători din întreaga lume, pentru a produce cunoaștere și, mai ales, pentru a o aduce mai aproape de public.
Bogdan și contribuie la rețea: un cercetător din China a aplicat jocul lui cu ghivece din proiectul „The Cube”, confirmând că și acolo copiii au devenit mai atenți la patrimoniu, odată ce au văzut cât de ușor se distruge munca lor.
Biodiversitate la firul ierbii
De la MȚC, etnicul grec și-a dus ideile la Biblioteca Județeană, cu care colaborează și în prezent. În plus, luna trecută, prin asociația pe care a înființat-o, Kyvos, Bogdan a lansat al doilea proiect finanțat de National Geographic în Oradea, „eDNA Bioblitz”, organizând ateliere despre biodiversitate, la care au participat peste 270 de copii și adulți.
Ajutați de specialiști, curioșii au prelevat probe de ADN din Crișul Repede, pentru a identifica specii invazive de rac, și din Peța, pentru a detecta eventuale urme genetice ale Roșioarei lui Racoviță, al cărei habitat natural, lacul Ochiul Mare din Băile 1 Mai, a secat. Analiza probelor o fac alți exploratori din străinătate, iar rezultatele ar urma să vină la finalul acestei luni. „Ținta mea e să aduc latura științifică mai aproape de comunități, iar asta se face prin implicarea oamenilor. Să pună mâna, efectiv”, zice el.
Bogdan speră că, prin asemenea acțiuni, oamenii vor realiza cât de fragil este un ecosistem: „Să înțelegi de ce un rac pe care oamenii din Bratca îl mănâncă dintotdeauna este acum specie protejată sau că, dacă forezi un puț în curtea ta din Sânmartin, s-ar putea să perturbi niște specii”. Pentru el, explorarea nu înseamnă neapărat să pleci departe, ci să privești mai atent ce ai lângă tine.