Făcuţi să fie bătuţi: Bătuţi cu sălbăticie, doi sugari de 10 luni aşteaptă în spital alţi părinţi

O tresărire spasmotică, o privire de fiinţă hăituită, apoi un suspin uşor, ca de uşurare. Aşa îl întâmpină cei doi copii în vârstă de numai 10 luni pe oricine se nimereşte să calce pragul saloanelor unde fiecare îşi aşteaptă nu doar vindecarea, ci şi hotărârea sorţii pentru tot restul vieţii.

Ajunşi pe patul de spital de aproape o lună, sugarii au învăţat ce este suferinţa pe pielea lor, la propriu, cu mult înainte de a putea articula, fie şi din întâmplare, cuvântul despre care lumea zice că ar fi magic - mama. Pentru ei, chiar şi când îi vor învăţa semnificaţia, o va descrie doar pe fiinţa care le-a schilodit destinele şi pe care, aproape sigur, n-o vor mai vedea niciodată.

"Săculeţ" de box

18 februarie, seara pe la 11. Abia se mai domoleşte agitaţia la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Municipal după solicitările de peste zi, că liniştea e spartă de sirena unei Ambulanţe. Echipajul venea de la gară, unde o ţigancă îşi bătuse pruncul, la început cu palmele, iar apoi, pentru că în loc să tacă acesta plângea şi mai tare, cu pumnul. Cineva nu mai suportase scena şi sunase la 112. Ăsta a fost norocul Silviei, pe care personalul ambulanţei a smuls-o din braţele femeii şi a dus-o în viteză la spital.

"Colegii de la Urgenţă i-au pus pe loc diagnostic Silverman", povesteşte doctoriţa Claudia Cladovan (foto), şefa secţiei Pediatrie III Sugari, unde fetiţa a şi rămas de atunci. Jargonul medicului acoperă rece, cu o neutralitate tehnică, fapte oribile: micuţa avea "multiple fracturi costale şi hematoame tempo-parietale". Şi mai pe româneşte spus, mai multe coaste rupte, iar pe frunte şi pe obraji umflături de la lovituri puternice.

Jumătate-om

"După înălţime şi greutate părea să aibă trei-patru luni. Cântărea 5.200 de grame, deşi trebuia să aibă 9 kilograme", spune doctoriţa Cladovan, care o cunoştea pe mica pacientă. "E o cunoştinţă din păcate veche. A mai fost internată la noi: luna şi spitalizarea...".

Copila se numeşte Silvia Magyari şi a mai fost tratată la Municipal de obicei pentru infecţii respiratorii pe fondul malnutriţiei care i-a cauzat un "retard în creşterea staturo-ponderală". La ultima internare, după bătaia suferită, medicii i-au făcut o sumedenie de analize şi investigaţii, iar unii au ajuns să şi prindă "lipici" de ea. "Uitaţi-vă şi dumneavoastră, ce ochi luminoşi are!", o laudă doctoriţa.

Dar medicul e şi plin de revoltă. "Maică-sa e o femeie romă care la precedentele internări şi-a declarat domiciliul în Roşiori, dar de fapt stă la groapa de gunoi a oraşului. Pe Silviuţa o tot aduce bolnavă şi o lasă aici cu săptămânile. O ia doar câteva zile, când ştie că merg cei de la Primărie s-o verifice". Aşa s-a întâmplat şi ultima oară. "Pe 15 februarie a scos micuţa din spital, a dus-o până a căpătat alocaţia, iar după trei zile ne-a adus-o Ambulanţa bătută. Oamenii ziceau că în gară, fiindcă n-a făcut destui bani din cerşit, maică-sa a lovit-o cu palmele şi cu pumnii".

În anonimat

Cazul Silviei a ajuns de notorietate după ce un personaj cunoscut al urbei şi-a vizitat un nepot la spital şi i-a auzit povestea din gura asistentelor. Omul i-a pus poza pe Facebook, comentând situaţia cu indignare şi cerând "intervenţia autorităţilor", după care, în câteva zile, povestea a fost dată uitării.

Silvia nu e, însă, singurul sugar bătut ajuns în grija medicilor de la Municipal. Într-un salon alăturat se află un băieţel, tot de 10 luni, internat cu o săptămână înaintea fetiţei. Era aşa rău "tocat" încât plângea la orice atingere uşoară. Pentru a afla exact ce probleme are a trebuit să i se facă inclusiv investigaţii cu computerul-tomograf. "Se numeşte Bara Marco şi ne-a fost adus de mamă, care zicea că-i din Marghita şi pretindea că micuţul a căzut din pat. Dar se vedea clar că fusese bătut. Luată din scurt, femeia a zis că l-a lovit unchiul, fratele ei, care are probleme psihice", povesteşte o asistentă.

Trauma băieţelului e încă nestinsă: simpla vedere a unei alte persoane decât cadrele medicale, singurele care i-au câştigat încrederea, îi provoacă o teamă ce i se imprimă instantaneu pe faţă. Când un necunoscut i se uită în ochi, nici nu-i "ţine" privirea, ci îşi întoarce iute capul ca şi când, nevăzând nimic, nu ar exista niciodată niciun pericol. Sau cel puţin nu aici şi nu acum.

Nume de rege, destin de câine

Judecând după gravitatea situaţiilor de acest fel, doctoriţa Cladovan se teme că numărul sugarilor bătuţi în familii ar putea creşte. "În anii 2000 aveam 140-150 de cazuri pe an. După 2004 au început să se împuţineze, iar în ultimii trei ani am avut annual 70-80. Sper să nu revenim din nou la cifrele de acum un deceniu", spune doctoriţa, nemulţumită că autorii agresiunilor produse în familie asupra copiilor rămân adesea nepedepsiţi.

"Nu demult am mai avut un băieţel bătut rău, Juan Carlos (n.r. - botezat după numele Regelui Spaniei). Cazul a ajuns în atenţia Direcţiei pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, care i-a oferit mamei un loc într-un centru din Oradea, dar femeia a refuzat şi a preferat tot groapa de gunoi. De atunci nu mai ştim nimic de copil". De fapt, medicii rareori mai află ceva, pentru că nu-i informează nimeni.

O parte din vinovăţie, consideră dr. Cladovan, o poartă şi cei care fac legile. "Majoritatea celor care ajung să-şi bată cu cruzime copiii îi fac din întâmplare, nu pentru că îi doresc, şi îi păstrează pentru a încasa alocaţiile. Ar trebui ca în aceste cazuri banii de alocaţie să fie daţi spitalelor unde copiii sunt ţinuţi cu săptămânile", crede doctoriţa. Mai ales că pentru "rezolvarea" unui astfel de caz spitalul primeşte de la CAS sume standard, de vreo 1.300 de lei, deşi cheltuielile sunt mult mai mari. "Adesea micuţii ar putea fi trataţi acasă, dar îi ţinem în spital ca să-i protejăm, să nu mai fie bătuţi", explică medicul.

O şansă

Uneori compasiunea cadrelor medicale pentru copiii bătuţi se transformă, prin cine ştie ce chimie greu explicabilă, în dragoste de mamă. Ca dovadă, cu trei ani în urmă, o infirmieră de la secţia de Chirurgie a Spitalului Municipal a ajuns să adopte un copil agresat. La fel a procedat şi o altă infirmieră, de la secţia Pediatrie III Sugari, chiar cea care se ocupă acum şi de Silvia.

Deşi avea acasă propriii copii, trei băieţi şi o fată, în 2001 Veronica Petruţiu (foto) a adoptat un băieţel care a împlinit de curând 13 ani şi la care a ajuns să ţină ca şi cum ea i-ar fi dat viaţă. "E cel mai harnic, şi acasă, şi la şcoală. Învaţă engleza şi e foarte ambiţios", se mândreşte femeia. Pentru că legea o obliga, a trebuit să-i mărturisească băiatului că nu ea e mama lui naturală. "După ce i-am explicat, mi-a sărit în braţe şi mi-a spus strângându-mă la piept «Nu, tu eşti mama mea cea bună!»", povesteşte femeia, care se gândeşte acum s-o ia acasă şi pe Silviuţa.

Nu pentru cei 40 de lei cât ar primi lună de lună alocaţia copilului, ci pentru că o iubeşte mai mult ca oricine. Şi absolut mai mult decât femeia fără suflet care a făcut-o ca s-o bată...

Conform legislaţiei şi regulilor stabilite între instituţii, de fiecare dată când la un spital e adus un copil care a fost victima unei agresiuni, medicii anunţă asistentul social al spitalului. La rându-i, acesta sesizează atât Direcţia judeţeană pentru Protecţia Copilului, cât şi Poliţia, care deschid anchete separate. "Poliţia îi cercetează pe agresori, iar cei de la DASPC numesc un manager de caz al copilului. În mod normal, părinţii sunt decăzuţi din drepturi, iar copiii daţi în plasament sau adopţie", explică asistenta socială a Spitalului Municipal, Gabriela Chiş.

În cazul Silviei Magyari, o asemenea cerere de luare în plasament a fost depusă de bărbatul care i-a făcut public cazul pe Facebook, dar omul a renunţat la intenţie, neprimind acordul celorlalţi membri ai familiei sale, obligatoriu prin lege.

Deocamdată, în cazul Silviei şi al lui Marco Poliţia şi DASPC nu şi-au finalizat anchetele. Purtătorul de cuvânt al Direcţiei, Ştefan Goţia, dă însă asigurări că "nu vom lăsa copiii să se întoarcă în familii, ci vom lua măsuri pentru darea în plasament în regim de urgenţă". Ulterior, în funcţie de rezultatele anchetei Poliţiei, agresorii, care încă nu au fost găsiţi, ar putea fi trimişi în judecată pentru rele tratamente aplicate minorilor, infracţiune pedepsită cu închisoarea între 3 şi 15 ani.