Vă îndemn să citiţi interviul acordat BIHOREANULUI de proaspătul fost viceprimar. Prevăd că sinceritatea îi va aduce lui Mureşan probleme, mai ales din partea şefului de partid. Practic, pesedistul ajuns în cea mai înaltă poziţie în administraţia oraşului recunoaşte că este o victimă, şi nu doar a înhăitării PNL-UDMR, ci şi a propriului şef politic. Mureşan admite aproape textual că Mang l-a pus pe el, dar şi pe consilierii PSD, să „joace" contra naturii, să trântească proiecte pe care el însuşi le-a iniţiat ori le-a negociat cu aliaţii liberali din Consiliul Local şi din Primărie.
S-a întâmplat, de pildă, la votarea bugetului local, elaborat tocmai de omul lui, a cărui împiedicare a fost dorită de Mang pentru că prevede actualizarea anuală (nu o dată la trei ani) a taxelor şi impozitelor locale şi pentru că reduce la jumătate gratuităţile pensionarilor în Ştrandul Ioşia. Preşedintele PSD Bihor a avut o dublă motivaţie: pe de o parte să încurce socotelile conducerii Primăriei şi să-i dea la refăcut bugetul cu toate calculele (ca şi când, aglomerată cu lucrări de zeci de milioane de euro în care îşi poate frânge gâtul, numai asta i-ar mai fi lipsit), iar pe de altă parte ca să-şi poată proba social-democraţia unui mic grup de pensionari dornici de relaxare gratis.
Sigur, Mang a obstrucţionat şi în alte feluri (vezi „implantul" Filip şi racolările), dar rezultatul final care este? Că, sătul să convină ceva cu pesediştii din Consiliu, pentru ca apoi Mang să-i întoarcă din drum, Ilie Bolojan a rupt pisica în două, chiar cu riscul de a fi etichetat „vândut ungurilor".
Cel mai păgubit este însă Ovidiu Mureşan. Un politician care, dincolo de zâmbetele provocate de silueta greoaie ori de foarfecele cu care tăia panglici, a fost totuşi implicat onest în slujba oraşului. Alături de el plătesc şi consilierii municipali ai PSD, care s-au trezit brusc în opoziţie, iar scena se va repeta vineri, când colegii din Consiliul Judeţean le vor împărtăşi soarta. Ba chiar şi la anul, când (e adevărat, şi din cauza prăbuşirii generale a partidului), toţi candidaţii PSD vor avea şanse reduse.
Întrebarea, nu doar pentru şeful PSD Bihor, ci pentru toţi pesediştii, este: a meritat? Care a fost câştigul practicării sabotajului în locul cooperării? Nu era mai rentabil ca PSD să tragă pentru oraş în loc să tragă împotriva primarului oraşului? Soarta de acum a pesediştilor noştri ar putea fi o lecţie, însă, nu doar pentru ei, ci pentru toţi politicienii din administraţie: dacă vreţi să fiţi respectaţi şi realeşi, nu vânaţi alte funcţii înainte de a le merita pe cele pe care deja le aveţi! Că alegătorul pentru toţi are să dea de lucru, numai să puteţi duce!