Famiglia Universităţii: Rechizitoriul DNA în cazul rectorului Constantin Bungău descrie felul deplorabil în care "sorboneii" vânează funcţii universitare

Abia înnoit în aprilie, mandatul de rector deţinut de Constantin Bungău a fost transformat în iunie de procurorii DNA într-unul de reţinere în Arestul Poliţiei, la fel păţind şi decăniţa Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, Floare Chipea.

Rechizitoriul în baza căruia aceştia au fost trimişi în judecată luna trecută, la Tribunalul Bihor, alături de profesoara de psihologie Camelia Dindelegan şi de soţul acesteia, preotul Marin Dindelegan, descrie cu lux de detalii felul în care femeia a parvenit în vârful piramidei universitare, obţinând bunăvoinţa rectorului cu propte politice, răsplătindu-l cu butoni de aur, parfum şi cravată de firmă, iar a decăniţei cu renovarea unui apartament şi a casei, bijuterii şi ghete. Un troc ca multe altele care au făcut din "Sorbonica" o citadelă a imposturii...

De sus în jos

Pe 21 iunie a.c. procurorii i-au săltat pe rectorul Constantin Bungău, pe decăniţa Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane Floare Chipea, pe profesoara de psihologie Camelia Dindelegan, şi pe soţul acesteia, preotul Marin Dindelegan, după ce pe 30 martie le percheziţionaseră birourile şi casele. Anchetatorii au cerut arestarea lor preventivă, dar judecătorii i-au plasat după 24 de ore doar în arest la domiciliu, iar de luna trecută sub control judiciar.

Acuzaţiile? În ianuarie, Camelia Dindelegan obţinuse gradul de profesor, şi postul aferent în Departamentul de Psihologie al Facultăţii, şpăguind decăniţa şi rectorul. Pentru a-i face pofta, aceştia au încălcat toate regulile, de la Legea Educaţiei şi normele Ministerului Educaţiei până la Carta Universităţii şi propria metodologie privind concursurile pentru posturile didactice. Concret, în loc ca organizarea concursului pentru post să fi fost propusă de jos în sus, de directorul Departamentului, cu aprobarea Consiliului acestuia şi al Facultăţii, apoi a decanului, a Consiliului de Administraţie al Universităţii şi a Senatului, demersul a fost iniţiat de Dindelegan, care cu ajutorul a doi politicieni l-a "capacitat" pe rector să dea el, de sus în jos, indicaţia pentru înfiinţarea postului, sub pretextul înfiinţării unei şcoli doctorale.

"Trebuie prin cineva"

Dindeleganii au decis să apeleze la rector, "pentru mai multă greutate", nu printr-o simplă audienţă, ci prin politicieni, primul fiind prefectul Claudiu Pop (foto), după cum rezultă din interceptarea unei discuţii telefonice purtate în iunie 2015 de cei doi soţi:

Camelia Dindelegan: - N-ar trebui luat legătura cu rectoru’? Nu-mi poate scoate post de profesor? Cum am putea ajunge la el?

Marin Dindelegan: - Cum ajungem? Cum vrei. Mergem la el în audienţă amândoi.

CD: - Ei! Da’ nu aşa, că trebuie prin cineva...

MD: - Na! Prin Claudiu (n.r. - prefectul Claudiu Pop). Bine?".

În aceeaşi zi, preotul l-a sunat pe prefect şi a intrat în problemă:

MD: - Nu ştiu cât de bine te ştii cu domnul rector. Camelia trebuie să ajungă la dânsu' şi un cuvânt bun ar însemna mult pentru noi.

CP: - Să meargă din partea mea.  (...) Să-i spună că a vorbit cu mine...".

Martor în dosar, prefectul a confirmat procurorilor "solicitarea de intervenţie", dar a spus că Dindelegan îi sesizase doar "nerespectarea unor proceduri" privind organizarea concursului. L-a rugat doar pe rector să o primească, iar mai departe n-a avut habar de ce s-a întâmplat. Dindeleganii nu s-au mulţumit însă cu atât: au cerut şi ajutorul preşedintelui CJ Cornel Popa şi al deputatului UNPR Ioan Hulea, ultimul însă nemişcând un deget pentru ei.

Şcoală pentru doamna

Pe 3 iulie 2015, când a primit-o pe conferenţiară, Bungău i-a spus să-i facă o cerere pentru scoaterea la concurs a postului de profesor, pe care apoi a rezoluţionat-o cu menţiunea "pt. Fac. Şt. Socio-Umane. Rog analiză şi promovare de măsuri pt. acreditarea Domeniului doctorat Psihologie la UO".

Rechizitoriul subliniază că înfiinţarea Şcolii Doctorale era doar un pretext, în realitate crearea ei nefiind condiţionată de existenţa unor cadre cu titlu de profesor, ci doar de abilitarea celor existente de a conduce doctorate. De altfel, Legea Educaţiei e clară: "Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obţinut atestatul de abilitare (...), având cel puţin funcţia de lector/şef de lucrări".

Că Şcoala Doctorală ar fi fost inutilă avea să depună mărturie şi fostul prorector Simona Trip, membră în Consiliul Departamentului de Psihologie: "Pentru a scoate la concurs un post de profesor în contextul înfiinţării unei şcoli doctorale era nevoie de analiza criteriilor în cadrul Departamentului", ceea ce nu s-a întâmplat. Trip a adăugat că Şcoala Doctorală nici nu avea vreun rost, deoarece "producţia ştiinţifică a Departamentului nu era suficient de puternică pentru a-i susţine înfiinţarea din punct de vedere al calităţii ştiinţifice", iar Facultatea nu avea "infrastructură de cercetare necesară".

La fel, Consiliul pentru Studii Doctorale al Universităţii a confirmat procurorilor că înfiinţarea Şcolii Doctorale n-a fost analizată, anchetatorii concluzionând că "rezoluţia rectorului a fost menită a oferi o justificare artificială în vederea scoaterii la concurs a postului şi a-i determina pe decanul Chipea Floare, pe directorul Departamentului, Bonchiş Elena şi ulterior Drugaş Marius, pe membrii Consiliului Departamentului şi ai Consiliului Facultăţii, să prefigureze, să scoată la concurs şi să avizeze concursul".

Explicaţia reală pentru care Bungău pomenise de înfiinţarea Şcolii Doctorale era alta: Departamentul propusese deja, pe calea oficială, două concursuri, pentru două posturi de conferenţiar, iar întrucât Senatul universitar hotărâse că într-un an pot fi organizate concursuri fie pentru două posturi de conferenţiar, fie pentru unul singur de profesor, unica "jonglerie" pentru umflarea schemei cu postul de profesor era inventarea noii structuri.

"Bă, vreau!"

Conform rechizitoriului, realizând că avea nevoie şi de decăniţa Floare Chipea, conferenţiara "a urmărit şi a reuşit cumpărarea influenţei" acesteia. Pe 23 iunie, Camelia Dindelegan i-a cerut soţului s-o sune ca să-i ceară "susţinerea" pe lângă rector, ea dorind să nu fie văzută, ca "să nu mi-o ridic în cap pe Bonchiş (n.r. - şefa Departamentului Psihologie)". În aceeaşi zi, cei doi soţi au dezbătut problema şi într-o discuţie telefonică, când femeia se afla probabil la coafor:

CD: - Deci rugămintea mea ar fi dacă poţi să-i explici la Chipea, dacă poţi tu s-o suni.

MD: - Da... Şi Chipea ce să facă?

CD: - Chiar trebuie să-ţi spun mot-a-mot? Să susţină ea... Deci eu merg la domnu’ (n.r. – rector), dacă Clau vorbeşte cu el astăzi. Iar doamna şi ea să meargă să vorbească. 

MD: - Ce să vorbească? Să-ţi scoată post de profesor cu rectoru’? Sau ce să vorbească?

Ea: - Vai de capu' meu! (n.r. - se miră că bărbatul pricepe greu)

El: - Da' nu vai de capu' tău, Camelia, da' sincer! Ce să vorbescă Chipea?

Ea: - Că am fost anunţată că se face şcoală doctorală şi-i motiv să susţină scoaterea.

El: - Bun. Să vină de la rector ideea: domn'le, scoate-i post de profesor.

Ea: - Da. Şi Chipea să mă susţină. (...) că cuvântu' ei e foarte important, ea cu domnu' rector altfel vorbeşte. (...) Zi-i că te-ai consultat şi cu Clau Pop, o zis şi el să mergem din partea lui şi că, na, dumneavoastră, dacă veniţi, îi altceva. Problema ar fi de mine, să nu fiu văzută. Eu mă duc şi acuma, cu vopsea pe cap mă duc la rector, nu mă interesează decât să nu fiu văzută... Deci ideea e să vină de la rector: Bă, vreau să fac şcoală doctorală, scoate-i la asta! Deci nu că vine de la mine, că după-aia Bonchiş... îmi scoate în cap pe Simona, pe Monica (n.r. – colege). Eu nu pot să-mi distrug relaţiile cu astea.

Post contra manoperă

Ajutorul decăniţei n-a fost nicidecum gratuit. Într-o altă convorbire, conferenţiara îi spunea soţului cum a informat-o Chipea ce o interesa, şi anume plata meşterilor ce-i renovau apartamentul, iar apoi şi casa:

CD: - Ă... i-am zis (n.r. - decăniţei), mergeţi (n.r. – la rector)? Păi, încă n-am făcut hârtia (n.r. - privind pregătirea concursului la nivelul Facultăţii). Da' o să mă duc probabil mâine. Da' n-o venit ăia... meşterii. Imediat mi-a plasat-o! Zic, staţi liniştită, că Marin se ocupă de problemă. Deci te rog".

Practic, spun procurorii, Chipea "a condus discuţia spre realizarea folosului material", arătându-i conferenţiarei că trebuia s-o cointereseze, aşa încât Dindelegan i-a cerut soţului să urgenteze lucrurile: "Acum îl suni pe acest om... (n.r. - pe şeful echipei de zidari), îi spui să îţi spună ţie oferta".

I-a dat Dumnezeu bani de şpăgi

O altă convorbire a celor doi soţi arată că pe 16 iulie înţelegerea cu Chipea era făcută, aceasta intervenind deja la membrii Departamentului pentru a fi de acord cu concursul:

CD: - Ceea ce o făcut ea (n.r. - decăniţa) pentru mine şi face... nimeni n-o făcut... Deci ieri, cum o zis? Zice: dacă n-ar fi vorba de tine nu m-aş băga (...). În faţa mea o sunat fiecare director de departament. (...) Deci face pentru mine, şi mi-o promis că va face, asta eu nu pot să cuantific în lei. (...) Alţii poate dau şi mai mult, şi îi mulţumesc la Dumnezeu că îi am, dacă nu i-aş avea ar fi mai greu, da’ îi am şi poate aşa trebuie să se întâmple.

Pe 10 iulie 2015, ziua în care a înregistrat la Facultate cererea conferenţiarei pentru scoaterea la concurs a postului, deja rezoluţionată de rector, decăniţa a prezentat-o Consiliului Facultăţii "sub forma unei adrese de la Rectorat" prin care se propunea înfiinţarea şcolii doctorale, ceea ce ar fi permis, pe lângă cele două posturi de conferenţiar decise anterior, încă unul de profesor.

Cum organizarea concursului trebuia avizată şi de Ministerul Educaţiei, în prima lună după începerea fiecărui semestru, procedura a continuat în toamnă. Pe 9 octombrie, Chipea a aprobat lista posturilor propuse, inclusiv pe cel de profesor, şi a înaintat-o Consiliului de Administraţie al Universităţii, deşi nu avea referatul şefului Departamentului şi avizul Consiliului acestuia, iar încălcarea procedurii a fost semnalată printr-un memoriu adresat rectorului de trei membri ai Departamentului, Simona Trip, Marius Cioară şi Ion Marian.

Pe repede înainte

În urma memoriului, pe 13 octombrie prorectorul Marcel Roşca a cerut facultăţilor ca propunerile să fie însoţite de actele legale, aşa că decăniţa i-a cerut noului director al Departamentului, Marius Drugaş, să ia urgent măsuri. A doua zi acesta s-a executat, a întocmit referatul, obţinând concomitent avizul Consiliului Departamentului, iar apoi, în aceeaşi zi, l-a aprobat şi Consiliul Facultăţii, Chipea motivând noul post prin înfiinţarea Şcolii Doctorale.

Pe 22 octombrie, Consiliul de Administraţie, condus de rector, a aprobat scoaterea la concurs a unui post de conferenţiar şi a celui de profesor pentru Dindelegan, contrar unei Hotărâri a Senatului ce stabilea că "nu se scot la concurs posturi fără avizul Consiliului Academic şi Consiliului pentru Resurse Financiare". Or, deşi acesta din urmă aprobase doar un singur post, fie de profesor, fie de conferenţiar, Bungău, minţind CA-ul, a supus la "vot nominal propunerile aprobate de cele două consilii" şi a obţinut vot unanim. Culmea, subliniază procurorii, e că în aceeaşi şedinţă acelaşi Bungău "a comunicat Consiliului de Administraţie lipsa avizelor obligatorii pentru scoaterea la concurs a posturilor pentru alte facultăţi", blocând astfel concursurile pentru un asistent la Istorie şi un şef de lucrări la Mediu. În final, rectorul a trimis Ministerului lista posturilor propuse, pe 25 noiembrie aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial.

Comisie pe alese

Concomitent, "sub îndrumarea" decăniţei Floare Chipea, Camelia Dindelegan "a demarat un amplu proces de selecţie a membrilor comisiei de concurs" ce urma s-o examineze, deşi aceasta era sarcina şefului Departamentului, cu avizul Consiliului Facultăţii şi aprobarea Senatului. "Demersul era necesar în vederea selectării unor membri cu atitudine favorabilă, în condiţiile în care procedura de concurs era contestată din interiorul Departamentului", explică rechizitoriul.

Relevante în acest sens sunt convorbirile în care Dindelegan îi spunea decăniţei că o vrea pe clujeanca Mona Vintilă, "cu care mi-am dat abilitarea" şi care "ştie şi ea tot ce s-a întâmplat", precum şi pe bucureştenii Mihaela Minulescu, Eugen Avram şi Cătălin Nedelcea, şi îi cerea "să nu fie în comisie Bonchiş" şi Simona Trip, care "ar vrea să rămână singura profesoară" la Psihologie.

Procedura selectării a fost grav viciată, după cum a recunoscut la audieri şeful Departamentului, Marius Drugaş, care a primit componenţa comisiei de la Dindelegan. Totuşi, a avizat-o, iar pe 27 ianuarie 2016 a avut loc concursul. O simplă formalitate, conferenţiara fiind candidat unic, aşa că în aceeaşi zi Chipea a şi emis decizia prin care constata "îndeplinirea tuturor criteriilor de calitate".

Ulterior, pe 9 februarie, în Consiliul Facultăţii, decăniţa s-a declarat "plăcut impresionată de prestanţa concurenţilor" şi a subliniat că "la nivelul facultăţii există cadre bine pregătite", reuşind să determine votul unanim pentru validarea atât a concursului pentru postul de conferenţiar, cât şi pentru cel de profesor. Urmarea? Pe 23 februarie rectorul a emis decizia de numire a Cameliei Dindelegan şi de acordare a titlului de profesor.

"Serviciile se plătesc!"

"Serviciile" decăniţei au fost răsplătite de preoteasă prin soţ, arătându-şi recunoştinţa încă din august 2015, când Chipea i-a avizat cererea ca Universitatea să-i deconteze taxa de 6.450 lei pe care o achitase anterior la Universitatea Babeş-Bolyai, unde obţinuse atestatul de îndrumător de doctorate. Detaliul reiese dintr-o convorbire în care soţii Dindelegan l-au asigurat pe constructorul Cristian Vereş că îi vor plăti lucrările executate la un apartament al lui Chipea din strada Nufărului şi la casa din Narciselor.

Conferenţiara i-a spus constructorului că o face din recunoştinţă faţă de Chipea: "Deci, de la mine primiţi... Să vă spun. M-a ajutat cu un decont pentru taxa de abilitare. Şi eu mă simt foarte datoare (...) Io mi-am plătit taxa la UBB... Şi dumneaei a propus şi mi s-a aprobat (n.r. - decontarea). Io vreau să mă revanşez, că serviciile în ziua de azi, dacă se pot plăti, foarte bine. Dar să rămână între noi".

"Plătesc ca popa!"

La fel, Marin Dindelegan i-a achitat lui Chipea obiecte de iluminat şi instalarea lor, alţi 4.200 lei, relevantă fiind în acest sens o discuţie prin care, pe 17 iulie, la o zi după ce decăniţa convinsese Consiliul Facultăţii asupra scoaterii la concurs a postului, preotul Marin Dindelegan îl anunţa pe electricianul Gheorghe Dejeu: "Eu plătesc lucrarea asta. Deci îmi spuneţi mie (n.r. - preţul) şi ne înţelegem. (...) Plătesc ca popa!".

De altfel, Dejeu le-a declarat procurorilor că preotul l-a plătit, spunându-i "că are o obligaţie" faţă de Chipea. Vereş le-a confirmat anchetatorilor acelaşi lucru, relatând că Dindelegan i-a plătit 7.500 lei din cheltuielile totale de 9.500 lei pentru zidărie, deoarece "avea o obligaţie faţă de doamna Chipea, care ar fi ajutat-o pe plan profesional".

Decană încălţată

Pe 12 ianuarie 2016, Camelia Dindelegan a "uns-o" pe decăniţă şi cu o pereche de ghete, oferită prin mama sa, dovadă fiind discuţiile telefonice interceptate între cele două femei, dar şi între mamă şi decăniţă, Chipea confirmând că poartă măsura "38, 38 jumătate, depinde de calapod" şi apoi mergând la ea acasă să ia încălţările.  

Conferenţiara a răsplătit-o pe Chipea şi cu un medalion din aur de 14 karate, în valoare de 695,30 lei, cumpărat de la bijuteria Diamant pe 25 ianuarie, cu două zile înainte de concurs. Când au percheziţionat casa decăniţei, procurorii au găsit certificatul de garanţie, iar ulterior, audiind vânzătoarele, una le-a declarat că achiziţia fusese făcută de cei doi soţi, care "au afirmat că doresc să cumpere o bijuterie pentru a o face cadou".

În aceeaşi zi, Dindeleganii au mai cumpărat pentru Chipea şi o broşă din aur de 14 K în valoare de 615,40 lei, de la bijuteria Athena, de asemenea găsită acasă la decăniţă.

Butoni cu icoană

Pentru rectorul Bungău, Camelia Dindelegan şi-a trimis soţul la cumpărături pe 7 decembrie şi i-a dat indicaţii prin sms: "Să intri pe la Atena, bijuteria din Lotus, să cumperi o pereche de butoni din aur şi o icoană frumoasă argintată mărime A5 sau intermediar". Preotul s-a executat, iar după 2 ore i-a raportat că a luat butoni de 1.150 lei şi o icoană de 200 lei, "cu Domnul Hristos". A doua zi, femeia a dus plocoanele, fapt confirmat de secretara lui Bungău, care le-a declarat procurorilor că le-a lăsat "în biroul anexă de lângă biroul rectorului".

Pe 19 ianuarie, înainte de concurs, Dindelegan şi-a pus soţul să facă un nou raid în Lotus, de unde a cumpărat rectorului un parfum de 449 lei şi o cravată de 99 lei. Conferenţiara l-a instruit: cravata să fie "Pada Mure sau Cozacone", iar parfumul "Chanel sau ceva... vezi tu, ce-i firmă bună.... Dior-u' ăsta, Fahrenheit nu, că nu la toată lumea place". A doua zi, le-a dus, la fel, la rector, lăsându-i-le în încăperea de lângă birou. Procurorii le-au găsit la percheziţiile din 30 martie, iar ulterior o vânzătoare de la magazinul de parfumuri a confirmat că preotul folosise cardul de reduceri al nevestei, afirmând "că doreşte să cumpere parfumul pentru un profesor".

Pile contra pile

În plus, spun procurorii, "prin sprijinirea inculpatei Dindelegan Camelia, inculpatul Bungău Constantin a obţinut şi un folos nepatrimonial", şi anume "consolidarea unor relaţii cu persoane care deţin funcţii administrative şi politice importante în mediul judeţean şi care au o influenţă ridicată, în perspectiva obţinerii ajutorului lor pentru un nou mandat de rector, prin onorarea cererilor adresate de aceştia". Prin ajutorul dat la intervenţiile politicienilor, Bungău ar fi avut în vedere "perspectiva apropiată a alegerilor pentru obţinerea unui nou mandat de rector deoarece, bazându-se pe influenţa pe care aceştia o aveau, aceste persoane puteau determina alte persoane să voteze în favoarea sa".

Rechizitoriul redă, de altfel, convorbiri între Bungău şi şeful de atunci al PNL Bihor, Cornel Popa (foto), din 20 aprilie 2016, cu o zi înaintea celui de-al doilea tur al alegerilor pentru funcţia de rector, elocvente pentru înţegerile din culise:

CB: - Vă salut, domnule preşedinte! Ce faceţi? Luaţi masa? La lucru?

CP: - Vă ţin pumnii! Spuneţi-mi când mai putem, să şi mai deschidem un pic...

CB: - Hă, hă, hă, hă, hă…

CP: - Hă, hă, hă…

CB: - Mâine-avem o zi mare, acuma…

CP: - Muncim, muncim, muncim…

CB: - Ast-am vrut să zic că simt că şi de-acolo (de la liberali şi CJ – n.r.) am pumnii strânşi…

CP: - Da, cum să nu.

CB: Şi-atunci dacă ştiţi pe cine mai trebuie claxonat (n.r. - mobilizat la vot în favoarea sa), claxonaţi un pic.

CP: - D’apoi asta am vorbit şi cu Anca dimineaţă (n.r. - Anca Dodescu, profesoară la Ştiinţe Economice şi administrator public al CJ) şi cu ăla şi cu cine mai avem p-aicea... Pă fiecare-l punem să-şi facă treaba.

CB: - No, bine, bine, vedeţi acolo că bob cu bob mâine va conta...

De asemenea, Bungău încerca să afle dacă Popa îl poate întoarce în favoarea sa pe profesorul Adrian Hatos de la aceeaşi facultate de Socio-Umane, care făcuse un studiu în beneficiul CJ:

CB: - Domnu' preşedinte, o întrebare: Spuneţi-mi, avem noi un universitar, Hatos Adrian... O mai făcut el nişte studii de-astea sociologice, pentru Aeroport... Ce ştiţi de el?

CP: - Nu ştiu nimic. Da' mă interesez...

"Da' încontinuu trăbă votat?"

Într-o altă convorbire, în fine, rectorul îi cerea şefului CJ Bihor să-l convingă şi pe managerul spitalului din Beiuş, Călin Moş, de la Facultatea de Medicină, "neapărat să vină la vot, mâine să nu fie comod". Popa a promis că "o să vorbesc cu el", motiv pentru care Bungău a şi renunţat să-l caute pe Moş prin alt intermediar, spunându-i respectivului: "No nu-i bai, las' c-am pus io alţi câini pe urmele lui".

"Câinele" din fruntea PNL-ului s-a zorit să găsească doctorul, dar a dat de mama lui Moş, care voia să ştie exact calendarul alegerilor, motiv pentru care Cornel Popa revine cu un telefon la Bungău. Dialogul este relevant nu doar pentru confirmarea "trocului", dar şi a nivelului intelectual al protagoniştilor:

C.P.: - La cât îi? Mă-ntreabă maică-sa...

C.B.: - De la 10… De la 10 până la 5. Maxim la 5 fără 5.

C.P.: - Dă la 10 până la 5?

C.B.: - Da.

C.P.: - Da' încontinuu trăbă votat?

C.B.: - Da, da, da, îi deschisă urna mobilă de la ora 10 la ora 5.

C.P.: - A, poate-n orice moment de la 10 până la 5.

C.B.: - Da, da, da, da, da…

C.P.: - No, hai că vorbesc cu maică-sa şi revin c-un telefon.

Mincinoşii

Rechizitoriul arată că "sorboneii" s-au apărat cu subterfugii şi strategii schimbătoare şi contradictorii. Decăniţa a susţinut că nu a ajutat-o deloc pe conferenţiară, incluzând "crearea condiţiilor unei şcoli doctorale" în planul managerial pe 2012-1016, iar Dindelegan "îndeplinea toate condiţiile solicitate" pentru a deveni profesor. În condiţiile în care procedurile de scoatere la concurs a postului erau de competenţa sa, Chipea a pretins că i-a încredinţat "prodecanului Cecilia Sas gestionarea problemei", dar ea personal a aprobat lista posturilor şi a înaintat-o Consiliului de Administraţie al Universităţii, şi tot ea a condus şedinţele Consiliului Facultăţii.

În ce priveşte ghetele primite în ianuarie, decăniţa a susţinut că erau cadou de ziua sa (care însă urma în februarie), iar despre bijuterii a spus iniţial că le primise de la fiică şi nepoate, pentru ca apoi, după ce Dindeleganii au recunoscut că ei le cumpăraseră, să admită că le avea de la aceştia, dar tot de ziua sa.

Cât despre renovarea apartamentului şi a casei, cei doi soţi au recunoscut că ei au plătit-o, dar din bani primiţi de la Chipea, contrazicându-se însă flagrant cu privire la datele când ar fi fost primiţi. "Neconcordanţele dovedesc că apărările au fost construite ulterior percheziţiilor, inculpaţii nereuşind să aibă o atitudine consecventă şi nici în concordanţă cu probele administrate". De altfel, într-o convorbire din 16 ianuarie, când fusese arestată o altă angajată a Universităţii, Dindelegan îi povestea mamei că decăniţa devenise prudentă, că "evită telefonu’, deci trebuie să fim foarte discreţi".

Pe de altă parte, rectorul Bungău a negat constant că ar fi primit ceva de la Dindelegan, deşi cei doi soţi au declarat că i-au dus "atenţiile" cu ocazia unor sărbători. Procurorii arată, însă, că aceştia nu aveau alt motiv decât pentru a-i cumpăra influenţa, ca dovadă că în anii precedenţi nu îi oferiseră niciun cadou şi nu erau într-o relaţie de prietenie, iar Camelia Dindelegan făcuse eforturi să nu fie văzută când i-a dat plocoanele. Atât doar că, aşa arată rechizitoriul, când i-a dus parfumul şi cravata, pe 19 ianuarie, fusese supravegheată operativ şi înregistrată. De asemenea, ca dovadă a sprijinului dat de Bungău la schimb, procurorii deţin şi înregistrări ce-l redau asigurând-o că "totu’ va fi în regulă".

Ei, uite, s-a înşelat, căci procurorii erau cu ochii şi pe el, şi pe decăniţă, şi pe conferenţiară şi pe preotul consort, care încălca cel puţin două din cele zece porunci: "să nu furi" şi "să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău". Nu de alta, dar sprijinind vanitatea nevestei, i-a cumpărat un loc pe care nu ea îl merita...

PSIHOLOGI ÎN ANCHETĂ
Examinatori de vânzare

Universitarii care au acceptat să facă parte din comisia care a "examinat-o" pe Camelia Dindelegan la concursul de promovare ca profesor - Mona Vintilă (din Cluj), Mihaela Minulescu, Eugen Avram şi Cătălin Nedelcea (Bucureşti) - nu au scăpat nici ei de DNA, dar pentru a nu ţine pe loc dosarul în care aceasta, soţul ei, Floare Chipea şi Constantin Bungău sunt trimişi în judecată, au disjuns din el un altul, în care îi cercetează separat şi pe aceşti universitari.

Procurorii deţin informaţii că pe 10 decembrie 2015 şi "în perioada 26-27 ianuarie 2016 (n.r. - când a avut loc "concursul"), inculpata Dindelegan Camelia a dat unor membri ai comisiei mai multe foloase, astfel încât să participe la comisie, să întocmească referate de apreciere şi să aprobe raportul asupra concursului, întocmit de preşedintele comisiei". Potrivit unor surse, Dindelegan le-ar fi plătit celor patru transportul cu avionul, cazarea şi masa la un hotel de 5 stele, precum şi cadouri de firmă, la fel ca în cazul rectorului şi decăniţei.