Ne-am obişnuit prost. După ce au curs bani gârlă de la coana UE, de nu mai găseai centimetru pătrat de asfalt nesfărâmat, iată că liniştea a început să se aştearnă peste oraş. Cred că abia acum chiar şi cei mai eurosceptici orădeni îşi dau seama că, la puterea financiară a urbei, fără fondurile UE n-am fi depăşit stadiul de târg "nime-n drum şi plin de praf".
Să luăm numai exemplul termocentralei pe gaz. Ce filantrop ne-ar fi dat 80 de milioane de euro ca să ne fie nouă cald şi să nu ne mai împuţim aerul? Celor care zic că soluţia cu centrale de apartament ar fi fost mai avantajoasă le arăt un simplu calcul. La cele 60.000 de apartamente conectate la sistemul termoficat, fiecare familie ar fi plătit până la 2.000 euro investiţia. Adică un efort de 120 milioane euro în sarcina orădenilor. Nu e mai bine să primeşti 80 de milioane decât să dai 120 de la tine?
Acum banii sunt puţini şi Bolojan s-a apucat să taie din investiţii. Ca să parafrazez un proverb post-decembrist, nu poate noul primar Ilie Bolojan să zugrăvească în viitorul mandat cât a construit vechiul primar Ilie Bolojan în precedentul. Nu putem lăsa, însă, buricul târgului în şantier.
Atunci când vine vorba de bani pentru investiţii, sunt două soluţii să-i obţii: prin creşterea impozitelor şi prin reducerea cheltuielilor proprii. Noi, orădenii, ne-am făcut datoria şi suportăm impozitele mărite. Aştept ca şi Primăria să-şi mai taie din cheltuieli, poate atunci vom avea şi mai mulţi bani pentru proiectele oraşului.