De câte ori îi întrebam pe şefii FC Bihor la ce ne trebuie fotbal pe bani publici mi se răspundea că fotbalul e un fenomen social. Priviţi feţele unora dintre suporteri şi vă veţi da seama că, într-adevăr, fotbalul e un fenomen. Moace schimonosite, băieţi veniţi la o cafteală cu jăndarii, priviri inteligente capabile să se exprime doar prin muşchi. Pe scurt, "Pumnii mei minte nu are"...
Când a fost să se dezbată problemele echipei noastre fanion, fenomenul social a fost reprezentat în Sala Mare a Primăriei de vreo 5 suporteri şi jumătate. Poate că nici locul n-a fost bine ales: sala e prea mare, seminţe nu se pot mânca, scuipatu-i interzis, iar înjurăturile ar face ecou.
Iniţial am crezut că organizatorilor li s-a făcut de-o gargară. Poveşti, vorbe multe şi goale. Singurul lucru clar e că preşedintele clubului, domnul Puiu Lucian, are o misiune sinucigaşă: să aducă sponsorizări de 500.000 de euro. Atâta bănet nu poate strânge în Bihor nici tot partidul de guvernământ.
Până la urmă rezultatele totuşi s-au văzut. S-a renunţat la echipa a doua! Mai urmează să se desfiinţeze unele posturi din prima echipă. Postul de extremă să fie preluat de fundaşii laterali, iar fundaşii centrali să nu mai fie dublaţi de un libero. În plus, goalkeeper-ul să fie angajat şi la intrarea în stadion, ca portar.
Dar, cu toată criza prin care trece ţara şi echipa, FC Bihor nu va retrograda, pe motiv că există alte echipe şi mai fomiste, care au ajuns să-şi facă din bare stâlpi de vie şi să închirieze terenul la ciobani, pentru turmele de oi.
Pun pariu că atunci când deja-i vom obişnui pe jucători să vină cu bani de acasă, echipa se va duce pe apa Sâmbetei, acolo unde au ajuns şi cele 11 milioane de euro pe care i-a păpat în ultimul cincinal.