Circa 1.500 de orădeni de toate vârstele şi stările sociale au sosit vineri în Piaţa Ferdinand, cu mult înainte de începerea festivităţii de dezvelire a statuii Reginei Maria, aproape în acelaşi loc unde ea fusese ridicată la începutul secolului trecut, în semn de cinste pentru vizita la Oradea din 23 mai 1919 a Regelui Ferdinand Întregitorul şi Reginei Maria.

Oaspeţii de onoare ai zilei au fost Principele Radu al României şi Principele Nicolae al României, precum şi Arhiducesa Maria Magdalena, descendentă a Reginei, care - alături de primarul Oradiei, Ilie Bolojan, de preşedintele Consiliului Judeţean, Cornel Popa, şi de prefectul judeţului, Claudiu Pop - şi-au făcut intrarea spre zona în care a fost amplasat monumentul în aplauzele asistenţei şi în acordurile fanfarei Şcolii de pregătire a agenţilor Poliţiei de Frontieră Avram Iancu intonând Onorul la Comandant.

După ce aceasta a intonat Imnul de Stat şi apoi Imnul României Regale, statuia din bronz a Reginei a fost dezvelită de Principele Radu al României şi Principele Nicolae al României, iar apoi sfinţită de preotul capelan al Garnizoanei Oradea, Mircea Ioniţă.

Regina şi România

Cel dintâi care a luat cuvântul a fost primarul Ilie Bolojan, care a mulţumit scurt orădenilor şi a prezentat un omagiu înalţilor oaspeţi. "Dragii mei, sunt onorat să pot spune încă o dată bun venit reprezentanţilor Casei Regale a României, pe care îi asigur de tot respectul oraşului nostru", a spus primarul, dând apoi citire unui pasaj emoţionant din Testamentul Reginei Maria, cu îndemnul "ca să ştiţi ce conducători am avut".

"Când veţi citi aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii veşnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Şi, totuşi, din marea dragoste ce ţi-am purtat-o, aş dori ca vocea mea să te mai ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniştea mormântului", sună testamentul Reginei, continuând: "Nimeni nu e judecat pe drept cât trăieşte, abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veţi aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimii mele şi dragostea mea a fost puternică. Plină de avânt, mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare. Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restrişte şi vremuri de mari împliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ţi fiu călăuză, să-ţi fiu inspiratoare, să fiu aceea care a păstrat flacăra vie, aceea care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre.

Aceasta ţi-o pot spune astăzi, căci nu mai sunt în viaţă. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag, m-ai numit Mama Tuturora, şi aş vreau să rămân în amintirea ta aceea care putea fi totdeauna găsită în clipele de durere sau de pericol. A venit o vreme, mai târziu, când m-aţi negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta şi v-am iubit mai departe. (...) Atât timp am fost în mijlocul tău încât mi se pare abia cu putinţă să te părăsesc, dar totuşi orice om ajunge la capătul drumului său. Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veşnicie, vreau să-mi ridic, pentru ultima oară, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică între naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută! Am credinţa că v-am priceput: n-am judecat, am iubit..."

Act de dreptate

La rându-i, directorul Muzeului Naţional de Istorie a României, Ernest Oberlander Tîrnoveanu, prezent la Oradea cu prilejul zilei oraşului şi a aducerii în foaierul Teatrului a unei expoziţii în centrul căreia este coroana Reginei Maria, a omagiat personalitatea suveranei, spunând că "Regina Maria a fost unul dintre marii români" şi că "puţini români au făcut pentru ţara lor ceea ce a făcut Regina Maria".

Subliniind că prin dezvelirea statuii din Piaţa Ferdinand "se face un act de mare dreptate" în condiţiile în care monumentul a fost amplasat aproape pe acelaşi loc în care fusese realizat iniţial, cu aproape un secol în urmă, istoricul a spus apăsat că "Prin ceea ce a făcut Regina Maria, aceasta a fost un mare om de stat, a făcut chiar mai mult decât un şef de stat. Regina Maria a fost mai eficientă decât multe divizii, pentru că la Congresul de Pace de la Paris de după primul război mondial, a întors în favoarea României multe decizii ale marilor puteri care iniţial nu fuseseră în favoarea României".

De asemenea, istoricul a relatat modul în care nepoata Reginei Marii Britanii, devenită consoartă a Regelui Ferdinand, l-a convins pe acesta în preajma marii conflagraţii să uite că prin venele sale curgea sânge german şi să ducă România în alianţa puterilor democrate, astfel încât, la capătul războiului, să fie una dintre beligerantele victorioase, în căutarea şi cu meritarea Marii Unirii ce avea să se facă.

Totodată, istoricul a subliniat că, fără Regina Maria, milionul de români căzuţi pe câmpurile de luptă şi-ar fi dat inutil vieţile, căci alături de prim-ministrul de atunci, Ion I.C. Brătianu, suverana României Mari a fost un factor determinant în redactarea Tratatului de Pace astfel încât acesta să recunoască Marea Unire proclamată pe 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.

Flori la unionist

Ceremonia din Piaţa Ferdinand s-a încheiat repede, după 45 de minute, tot în acordurile Imnului Regal, cântat - surpriză - de Corul Bisericii din Vadu Crişului, comuna natală a primarului Ilie Bolojan, după ce pe soclul monumentului au depus coroane de flori reprezentanţii Casei Regale, municipalităţii, instituţiilor din subordinea Primăriei, instituţiilor administraţiei de stat şi de cultură, ai unităţilor orădene din subordinea Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, SRI, instituţiilor de învăţământ şi partidelor politice.

Însoţiţi de primar, preşedintele Consiliului Judeţean şi prefect, înalţii oaspeţi au mers apoi, pe Corso, aplaudaţi adesea de trecători, până la Casa Memorială a lui Aurel Lazăr, avocatul care a găzduit adunarea din 12 octombrie 1918 ce avea să redacteze Declaraţia de independenţă a românilor de dincoace de Carpaţi, act premergător proclamării Unirii celei Mari la Alba Iulia, o lună şi jumătate mai târziu. Aici, musafirii regali şi oficialii locali au depus din nou coroane de flori, la fel cum au făcut, câteva minute mai târziu, şi la statuia unionistului orădean, ridicată în urmă cu câţiva ani pe Corso, pe spezele Asociaţiei Lions Oradea.

La statuia lui Aurel Lazăr, a mai ţinut o scurtă cuvântare lectorul universitar Radu Românaşu, de la Facultatea de Istorie a Universităţii orădene, acesta vorbind la rându-i "despre Unirea săvârşită din jertfă, îndrăzneală, dar şi noroc".

Şi aici a avut loc o mică defilare, dar nu puţini dintre cei prezenţi au fost dezamăgiţi de faptul că nu i-au putut vedea, cum era anunţat, şi pe ofiţerii unui Detaşament din Brigada de Gardă echipaţi în uniforme de dorobanţi. "Nu ştim de ce nu au mai venit, ne-au trimis doar o comunicare că nu mai vin, dar fără să ne spună vreun motiv", a declarat pentru BIHOREANUL unul dintre consilierii primarului, Anca Sas.

Tânăr şi carismatic

Momentele festive din centrul Oradiei au prilejuit multor orădeni satisfacerea unei curiozităţi destul de vii cu privire la Principele Nicolae, aflat la prima vizită oficială şi publică în oraş ca moştenitor al Tronului. "E tânăr, deschis şi zâmbitor", au remarcat mai ales orădencele, cărora Prinţul le-a răspuns la saluturi, înclinând uşor din cap în stânga şi în dreapta, spre grupurile care l-au aplaudat.

Principele s-a retras, de altfel, fără multe alte ritualuri, parcurgând tot pe jos partea de Corso până la Teatru, însoţit de primarul Ilie Bolojan şi de preşedintele Consiliului Judeţean, Cornel Popa. La Teatru, cei trei au urcat în foaier, unde au aruncat o privire spre exponatele aduse de la Muzeul Naţional de Istorie, în centrul cărora s-a aflat coroana Reginei Maria, realizată în 1922 din aur transilvănean, la comanda Parlamentului României, special pentru ceremonia încoronării ca suverani ai României Mari, pe 15 octombrie, a Regelui Ferdinand şi a Reginei.

În programul oficial al zilei mai sunt programate un concert de gală ce va fi susţinut la Teatrul Regina Maria de orchestra şi corul Filarmonicii, piesa de rezistenţă urmând să fie Poema Română a lui George Enescu, unul dintre protejaţii suveranei, iar la finalul serii un dineu oferit de municipalitate în onoarea înalţilor oaspeţi.