Aleşii bihorenilor au făcut-o din nou de oaie. Sub pretextul că vor să facă economii la bugetul judeţului, au desfiinţat teatrele orădene fără altă analiză decât una făcută pe burtă şi din burtă. La modul: "Las' că ştim noi ce risipitori sunt artiştii ăştia! Nişte boemi din nişte spectacole la care oricum noi nu mergem, aşa că de ce să tocăm banul public pe ei?".
Aceasta pare să fi fost unica motivaţie cu care consilierii judeţeni au decis săptămâna trecută că trebuie să reorganizeze instituţiile de cultură, inventând în locul Teatrului de Stat şi al celui pentru Copii şi Tineret două decoruri de vodevil botezate, în lipsă totală de inspiraţie, Instituţia de Spectacole Iosif Vulcan şi Instituţia de Spectacole Szigligeti Ede. (Apropo: câţi concitadini vor spune, de acum încolo, nu că "merg la teatru", ci "mi-am făcut abonament la Instituţia de Spectacole" Cutare.)
Nu tu o comparaţie între cât consumau teatrele până acum şi cât se estimează că vor cheltui cele două noi structuri de-acum înainte, nu tu o justificare pentru punerea unui actor liberal în locul unui pădurar PDL-ist la Iosif Vulcan, ori pentru înlocuirea actorului ce conducea trupa maghiară cu o favorită a şefului UDMR... Nimic! Nada! Rien de rien!
Doar dorinţa unor figuranţi obişnuiţi cu rolul de "mulţime, popor, oşteni", fiindcă încă din născare par destinaţi să lingă blide, să facă sluj în faţa cuiva. În cazul nostru, a şefului de partid, fie că se numeşte UDMR (mă rog, RMDSz), PNL, PDL ori PSD.
La Consiliul Judeţean n-a fost nicio dezbatere despre vechile şi noile instituţii de cultură, din simplul motiv că aleşii bihorenilor sunt ei înşişi nişte figuranţi, interpreţi ai unui scenariu dinainte scris şi anume regizat de adevăraţii maeştri păpuşari Alexandru Kiss, Cornel Popa, Ştefan Seremi, Ioan Mang. Căci, cum chiar o parte din ei recunosc, înţelegerilor de culise făcute de aceştia li se datorează spectacolul din forul judeţean, nu consilierilor, care au ridicat mâinile (a predare) pentru a nu fi sancţionaţi pe linie de partid.
Aceştia-s oameni politici? Aceştia construiesc dialogul între orădenii de diferite etnii? Nici poveste! Fiecare a încercat doar să-şi "maximizeze" poziţia în vederea viitoarelor alegeri pentru şefia judeţului. Kiss se va putea lăuda conaţionalilor că, na, v-am dat teatru, iar ceilalţi vor spera ca între 2012 şi 2016 să ajungă în pat cu UDMR.
Tristă soartă pentru un oraş condus cândva de adevăraţi bărbaţi politici care, dacă nu erau şi oameni de cultură totdeauna, în mod sigur măcar iubeau cultura. Nu mult-ura!
Se pot lăuda cei de azi cu aşa ceva? Dimpotrivă! Personaje comice - dacă nu ar crea drame - careul de "aşi" mai sus pomenit a stabilit o contraperformanţă inimaginabilă: au făcut din cultură nu o punte de legătură, ci o sămânţă de scandal. Ceva ce nu apropie, ci desparte...