Fizicianul orădean Paşcu Moca "loveşte" din nou! Este singurul român cu 3 articole apărute în cele mai prestigioase reviste de ştiinţă ale lumii

Fizicianul orădean Paşcu Cătălin Moca, profesor la Facultatea de Ştiinţe din Oradea este singurul cercetător afiliat la o universitate din România cu 3 articole apărute, pe rând, în Nature, Nature Physics şi Science, revistele care dau tonul în lume în cercetarea ştiinţifică. Ultimul studiu, publicat luna trecută în revista Science, prezintă rezolvarea unei probleme celebre de fizică, veche de aproape 90 de ani.

Problema, un cristal

Problema a fost ridicată de fizicianul Eugene Wigner, în anii ’30, şi porneşte de la faptul că, datorită sarcinilor electrice de acelaşi semn, electronii se resping intre ei. Wigner a presupus că atunci când electronii sunt izolaţi într-un spaţiu relativ mic, aceştia se ordonează într-o structură cristalină. „De aici şi denumirea, cristalul Wigner. Pentru a observa această stare fragilă este nevoie de condiţii extreme: temperaturi foarte mici, de ordinul miliKelvin, densităţi mici, dar şi o metodă neinvazivă de analiză”, explică Paşcu Moca

La rezolvarea problemei au lucrat, timp de 2 ani, un grup de şase fizicieni, trei teoreticieni şi trei experimentalişti. Experimentul s-a făcut în Israel, de un grup coordonat de Shalani Ilani, profesor de fizică la Institutul de Ştiinţe Weizmann din Lehova, care a dezvoltat o metodă nouă, neinvazivă, de studiu a acestor sisteme, pe bază de nanotuburi de carbon, cu diametrul de aproximativ 1.5-2 nanometri, adică de 50.000 ori mai subţire decât un fir de păr.

Experimentul nu are, deocamdată, aplicare în practică. „E ca şi întrebarea pusă lui Hertz, când a descoperit undele electromagnetice. Bun, şi la ce sunt bune? E prima măsurătoare în care efectiv se vede localizarea în spaţiu a electronilor”, zice Moca.

Echipa de teoreticieni, din care a făcut parte fizicianul orădean Paşcu Moca, a făcut calculele care au arătat unde şi cum ar trebui să stea electronii respectivi, în funcţie de cât de puternică este interacţiunea, electronii fiind sarcini electrice care se resping. „E partea în care justifici că ceea ce ai măsurat nu e altceva. Reviste ca Nature sau Science nu acceptă rezultate experimentale fără o confirmare teoretică plauzibilă. În plus, trebuie să dovedeşti că rezultatele teoretice sunt în concordanţă cu măsurătorile experimentale”.

Performanţă orădeană

Articolul publicat în luna mai în Science este al treilea la care a lucrat cercetătorul orădean. Primul său articol a fost publicat în revista Nature Physics, în 2014, urmat, un an mai târziu, de un altul în Nature.

Paşcu Moca a devenit, astfel, singurul cercetător din România care a ajuns la o asemenea performanţă. În total, din 1975, în revista Nature au fost publicate 48 de articole având semnatari din România, în revista Science au fost 20 astfel de articole (însă doar 3 din domeniul fizicii, semnate de Paşcu Moca, respectiv de doi fizicieni de la Măgurele), în timp ce în Nature Physics au semnat până în prezent 11 români.

Performanţa universitarului orădean e cu atât mai importantă cu cât articolele din revistele Nature şi Science stau la baza decernărilor premiilor Nobel, dar şi a unuia dintre cele mai importante clasamente ale universităţilor din lume, Topul Shanghai.

Doctor în fizică, la 27 de ani

Absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, promoţia 1996, unde a obţinut şi titlul ştiinţific de doctor, 4 ani mai târziu, la doar 27 ani, fizicianul Paşcu Moca predă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Oradea din 1996, din 2008 ca şi profesor universitar. Totodată, din 2015, e şi conducător de doctorat la Facultatea de fizică a Universităţii de Vest din Timişoara.

Fizicianul orădean are două cărţi publicate, zeci de articole în reviste ştiinţifice şi o listă lungă de probleme la care lucrează în echipă cu colegi din Oradea, Cluj, dar şi din Budapesta şi chiar Japonia. A lucrat ca asistent de cercetare la Universitatea Notre Dame din Indiana, SUA, apoi la Laboratorul naţional Argonne, a fost cercetător postdoctoral la Universitatea Clemson şi la Unitersitatea Tehnică din Budapesta, unde colaborează şi în prezent, ca şi cercetător, în cadrul mai multor proiecte ştiinţifice.