Florian Serac, managerul SC Turism Felix SA: "Facem concurenţă serioasă vecinilor maghiari"

Pe Florian Serac, fost parlamentar şi prefect PSD la finele anilor '90 - mijlocul anilor 2000, acum manager al SCT Felix, reporterul l-a găsit semnând un teanc de acte, cele mai multe devize de lucrări şi facturi emise de firme de construcţii, într-un birou în jurul căruia roiau echipe de muncitori mobilizaţi la modernizarea a încă unui hotel din staţiune.

Fostul politician de stânga, economist de meserie, conduce de 10 ani cea mai mare firmă de turism balnear din ţară şi, poate surprinzător pentru adversarii de odinioară, rezultatele arată un administrator de succes într-o industrie în care concurenţa e acerbă. BIHOREANUL l-a provocat să vorbească despre riscurile ca staţiunea să urmeze soarta altora din ţară, care au decăzut aproape până la desfiinţare, despre investiţiile pentru modernizare, nu puţine, dar şi despre piedicile de care se "bucură" chiar din partea autorităţilor.

- Ce înseamnă să fii managerul unei firme cum e SCT Felix? Cui îi aparţine societatea?

- A fi managerul unei societăţi pe acţiuni cotate la Bursă şi aflate în top îţi atrage invidia unora care văd cât de bine îţi merge, dar dezavantajul e că ai nenumărate bătăi de cap, pentru că mănânci aşa cum produci. Concurenţa e necruţătoare, şi economică, şi politică. Politică în sensul că SCT Felix e o societate mare, cu peste 6.500 de acţionari, majoritari fiind două societăţi de investiţii financiare: SIF Transilvania cu 62% şi SIF Oltenia cu 18%. Din cauza asta, SCT Felix nu este eligibilă pentru niciun program de dezvoltare pe fonduri europene, deci nu se poate dezvolta decât din banii pe care îi produce. Or - şi aici ajung la politică - durerea e că nu UE a impus restricţia, ci statul român, ceea ce înseamnă o discriminare, un autogol în condiţile în care oricum România nu atrage prea multe fonduri.

- Care au fost, la preluarea conducerii SCT Felix, şi care vă sunt acum obiectivele?

- La venirea ca director general, scopul a fost renovarea hotelurilor, restaurantelor, ştrandurilor şi bazelor de tratament. Acţionarii majoritari au înţeles să lase pentru investiţii tot profitul, care pe atunci era cam de 1,5 milioane lei şi pe care în mai puţin de 5 ani l-am adus la peste 10 milioane. În 2008, când am încheiat un contract de management, mi s-a impus să cumpăr şi eu acţiuni, pe care să le pun garanţie a bunei administrări. Am făcut atunci un efort financiar serios să cumpăr 0,5% din acţiuni, dar nu aveam de ales: altfel nu puteam demonstra că am încredere în ce urma să fac. Ca obiective, au rămas finalizarea modernizării şi întinerirea clientelei SCT Felix.

- Cât de aproape a fost Felixul de soarta Băilor Herculane sau a altor staţiuni care aproape au dispărut?

- Aici trebuie să fiu corect, să spun că predecesorii mei au marele merit că Felixul a putut fi relansat pentru că au ţinut societatea compactă. Nu spun că poate nu le-a trecut prin cap cum să facă să aibă şi ei un hotel, dar de ce să spun dacă nu ştiu? Problema a fost în 1996, când au apărut locaţiile de gestiune. Foşti angajaţi au luat hoteluri în locaţie şi le-au muls, le-au exploatat fără a le aduce nicio îmbunătăţire, fără a face reparaţii, ba chiar şi fără a plăti chiriile. Când în 2006 li s-a pus condiţia să-şi achite datoriile, să facă aia şi aia, niciunul n-a acceptat. Atunci a fost despărţirea apelor. Dar de perioada de dinainte, 1996-2000, îmi amintesc cu amărăciune, pentru că atunci s-a distrus tot, au fost sparte multe societăţi.

Revenind la Felix, mulţi mă întreabă care e secretul dezvoltării. Sunt două secrete: faptul că societatea n-a fost divizată şi că acţionarii majoritari au înţeles să investească în modernizare. Fără acestea două, Felixul ar fi fost acum o ruină.

"Vom cere despăgubiri Ministerului Culturii"

- Felixul se arată ca un amestec de staţiune şi de târg, fără identitate. Sunt şi hoteluri luxoase, şi părăgineli, lipsesc locurile moderne de agrement şi distracţie... Cine e de vină?

- E vina şi a administraţiei locale, şi a celei judeţene, încă din anii '90, când s-a permis să se construiască fără reguli. Dar o vină are mai recent şi Ministerul Culturii, care în 2007 ne-a blocat dezvoltarea. Chiar o să-i cerem despăgubiri printr-un proces. În plin centrul staţiunii sunt două pavilioane, fostele băi populare, construite la sfârşitul secolului XIX şi aflate în stadiu de autodemolare, dar catalogate monumente. Acolo voiam să facem un complex de agrement - săli de bowling, sală multifuncţională cu 1.000 de locuri, locuri de joacă pentru copii - dar nu putem din cauza Ministerului. În 2008 am avut şi un program de extindere a Ştrandului Felix, blocat tot de Ministerul Culturii în conlucrare cu unele personalităţi locale din zona "verde". Atunci am purces la renovarea Ştrandului Apollo aşa cum îl vedeţi astăzi. Fără niciun fel de sprijin, ba chiar plătind Ministerului taxe de 5 lei/mp, pentru simplul motiv că se află în zona de protecţie a monumentului. Sigur că în condiţiile astea sunt revoltat! Ei nici măcar când încasează sume mari de la noi nu ne lasă să ne dezvoltăm.

- Ordinul călugărilor Premonstratens, care a obţinut includerea pavilioanelor ca monumente în primul mandat de ministru al liderului UDMR Kelemen Hunor, revendica chiar toată staţiunea...

- Eu nu acuz nici călugării, nici biserica, ci fac reproş acelor politicieni care au deschis cutia Pandorei cu legea restituirii in integrum şi în natură. Ştiţi vorba aia, fraier nu-i cine cere, ci e cine dă, iar România este singurul fraier dintre fostele ţări socialiste. Nicăieri nu se fac retrocedări ca la noi. Nu spun că foştii proprietari nu trebuiau despăgubiţi, dar nu oricum. Uitaţi-vă la Ungaria, care a dat foştilor proprietari nişte bani, dar nu au dat orice. Dincolo de caracterul dăunător al acestei legi pentru toată ţara, în cazul nostru am demonstrat că legea e totuşi de partea noastră, în sensul că Premonstratenşii nu aveau niciun drept asupra Felixului pentru că nu erau proprietari când s-a făcut naţionalizarea. Legea permite doar retrocedarea proprietăţilor confiscate după 1945, dar în Felix statul român era deja proprietar cu acte în regulă după Marea Unire din 1918, ca efect al Tratatului de la Trianon.

5 din 8 hoteluri, modernizate

- Care e capacitatea de cazare şi gradul de ocupare mediu al SCT Felix? Câte hoteluri sunt şi câte au fost renovate?

- Capacitatea construită este de 2.456 locuri. În 2010, an de criză, cel mai scăzut grad de ocupare a fost 48,73%, dar în toţi ceilalţi ani peste 53%. Ca putere de cazare, SCT Felix are 50% din capacitatea totală a staţiunii, unde sunt şi hoteluri ale sindicatelor şi ale altor firme, şi pensiuni şi vile. Dar ca putere economică, după taxele pe care le plătim, suntem peste 70%.

În prezent, SCT Felix are 8 hoteluri: Internaţional, Lotus, Termal, Nufărul, Poieniţa, Mureşul, Someşul, Unirea şi pavilioanele, care încă sunt trecute statistic în totalul locurilor de cazare. Dintre aceste hoteluri, mai sunt trei de modernizat. Termalul a fost primul renovat, în 2002-2003, înainte să vin eu, dar la standarde mai scăzute, aşa că trebuie refăcut. Acum e în lucrări, primele 5 niveluri din 10 au fost deja terminate şi am extins şi piscina. Apoi a urmat Nufărul, în 2004. După ce am venit eu, ne-am apucat de Internaţional, nava-amiral, pe care în 2007 l-am adus la 4 stele, i-am modernizat inclusiv baza de tratament şi i-am făcut piscine. Apoi am început Lotusul, pe care iniţial ne-am propus să-l ducem de la 2 la 3 stele, chiar dacă am observat că turistul român e mai reţinut când vede că totul e modern, crezând că asta înseamnă şi mai scump. Noi, însă, chiar dacă am ajuns la standarde europene, nu am majorat tarifele. În Lotus am investit aproape 30 milioane euro şi în final am decis să-l creştem la 5 stele, dacă tot îl înnoim. Pentru a-l extinde am demolat vechiul Hotel Felix, iar în august îi facem proba cu public. Cu baza de agrement, cu 14 bazine, cu tobogane, cu toate fiţele...

- Deci nu are cum fi sub nivelul vecinilor şi prietenilor maghiari de la Hajduszaboszlo.

- Eu zic că dimpotrivă, nu suntem mai prejos de ei decât la preţuri. Pentru că e mai modern şi e lucrat de acelaşi constructor care a lucrat şi la ei, dar azi poate este mai priceput decât era ieri. Am trecut cu modernizările şi la hotelurile dinspre şosea: la Poieniţa mai e doar ultimul etaj de refăcut şi studiem posibilitatea unei piscine exterioare, pe lângă cele două interioare. Trăgând linie, mai rămân de renovat Mureşul, Someşul şi Unirea. Sigur, se vor face şi acestea.

"Felixul balnear are viitor"

- Ce a mai rămas din faima curativă de odinioară, din bazele de tratament hoteliere?

- Avem patru baze de tratament în circuit (iar din toamnă urmează şi Lotusul), toate modernizate, dotate cu aparatură de ultimă generaţie, cea mai veche din 2012. Fiecare are medici şi personal mediu cu studii superioare - asistente, kinetoterapeuţi şi maseuri. Toate procedurile balneare se fac cu rezultatele cele mai bune, deci nu există motiv de îngrijorare că Felixul balnear nu are un viitor. Dimpotrivă.

- Cât de mare e riscul ca să fie perceput ca o staţiune doar pentru bătrâni, bolnavi şi pătura medie-joasă?

- În ultimii ani ne-am schimbat imaginea, de aceea nu-mi place când cineva ne pune beţe în roate, pentru că am demonstrat că Felixul este o staţiune deopotrivă pentru tratament, agrement şi relaxare. Ne lipsesc doar câteva completări la zonele agrement şi acea sală multifuncţională de 1.000 de locuri. Nu degeaba suntem vârful de lance în turismul balnear românesc şi între primele trei companii de turism din România.

- Cum faceţi faţă concurenţei?

- Deja facem concurenţă serioasă, de câţiva ani, vecinilor maghiari. Asta se vede şi după agitaţia unora. Cum anume? Ştie cel care pleacă spre vecini: cel puţin 50% diferenţă minus în buzunare. La ei plăteşte o taxă de intrare şi are vreo două bazine, dar dacă vrea tobogane plăteşte în plus, dacă mai vrea şi altceva iarăşi plăteşte. La noi, cu 25 lei, intră, stă toată ziua, are tobogane, zone de masaj, şezlonguri, tot ce vrea. Nu mai zic că apa la noi e limpede, se vede fundul bazinului, la ei e ruginie de parcă mergi la gârlă.

- Pe vremuri veneau turişti est-germani, suedezi, israelieni... Acum?

- Iar sunt nevoit să revin la politică. Cu un an înaintea redeschiderii Hotelului Internaţional am adus avioane cu turişti nemţi la Oradea. Nu comentez că Aeroportul a intrat la autorităţile judeţene, nici că odată cu restructurarea Tarom au căzut multe curse, dar acum străinii trebuie să vină pe roţi. Cei mai mulţi, cam 15% din totalul turiştilor noştri, vin din Germania, Austria, Israel şi Ungaria. Un aeroport internaţional la Oradea şi finalizarea autostrăzii ar conta enorm pentru noi. Mulţi turişti români nu ne vin din cauza stării şoselelor, iar mulţi străini din cauza lipsei unui aeroport internaţional.

"Unirea cu Oradea este o prostie"

- Pensiunile din Felix şi din 1 Mai nu sunt o concurenţă?

- Din punct de vedere profesional, al calităţii serviciilor, nu sunt. Fiscal, sunt o concurenţă, una neloială. Nu vreau să mă refer la taxele pe care le plătesc ele, ci că aproape toate oferă doar cazare. Or, turistul nu vine numai să doarmă şi eventual să mănânce. Vine pentru a se trata şi relaxa.

- Ce impact are asupra turismului riscul dispariţiei nufărului termal? Dacă aţi fi acum prefect, ce aţi face?

- Nu vreau să mai fiu prefect, dar Prefectura şi Agenţia pentru Resurse Minerale ar trebui să vadă cine poartă vina că scade apa termală din rezervaţia de la 1 Mai. Se tot spune că responsabile ar fi forajele de pe la pensiuni, dar nu cred că ele pot afecta dramatic rezervaţia. Nu-şi pune nimeni întrebarea de ce apa din lac scade iarna, nu vara? Cauza s-ar putea să fie la Oradea.

- Faptul că Transgex exploatează apa geotermală pentru termoficare şi nu o repompează în sol?

- Nu spun. Să afle ei acolo!

- Sunteţi pro sau contra unirii Sânmartinului cu Oradea?

- Dacă populaţia din Sânmartin vrea să aibă scris în buletine Oradea, taxe crescute, locuri de muncă şi Consiliul Local dispărute, atunci să voteze aşa. Dar după părerea mea e o prostie a unor oameni vremelnic pe funcţii. Vă spun eu, care am fost tot vremelnic.

- Apropo, aveţi regrete că aţi părăsit prim-planul politicii locale?

- Mai sunt şi acum membru PSD. Din prim-plan am ieşit forţat, după ce unii colegi m-au şicanat, şi atunci am vrut să demonstrez că pot face lucruri bune într-o altă zonă de activitate. Dacă am reuşit judecă cei care ştiu, oricum în politica de vârf n-am de gând să mă întorc.

Dan Matei Agathon, fost ministru al Turismului (Guvernul Năstase) - bun comunicator, mai puţin realizator

Elena Udrea, idem (Guvernul Boc) - superb comunicator şi atât

Maria Grapini, idem (Guvernul Ponta) - fără comentarii

Ioan Mang, preşedintele PSD Bihor - păcat pentru meseria lui

Ilie Bolojan, primarul Oradiei - un politician practic, dar nu destul de insistent

Lucian Popuş, primarul comunei Sânmartin - prieten cu Maria Grapini