Inginer de profesie, deputat în pragul celui de-al treilea mandat, vicepreşedinte al Comisiei pentru Învăţământ, Florica Cherecheş s-a remarcat în mod special prin contribuţii legislative în domeniul educaţiei (cum ar fi încurajarea învăţământului profesional), al asistenţei sociale (pledând pentru o legislaţie care să stimuleze adopţiile) şi al mediului (iniţiind Legea pentru stârpirea ambroziei).

În următorul mandat, deputatul Cherecheş afirmă că va continua să lucreze, la fel ca toată echipa PNL Bihor, pentru a susţine proiectele de dezvoltare a judeţului şi pentru legi mai bune şi mai simple pentru învăţământul profesional, prevenţia în sănătate, întărirea medicinei primare, stimularea adopţiilor, creşterea natalităţii, flexibilizarea Codului Muncii şi digitalizarea administraţiei publice din România.

- Mandatul de deputat la finalul căruia sunteţi a stat sub semnul modificărilor făcute în legile Justiţiei de PSD, ALDE şi UDMR, care au încercat - în parte au şi reuşit - să dezincrimineze infracţiuni de corupţie. Aţi fost implicată în eforturile opoziţiei de a le stopa?

- Nu sunt jurist, dar am fost revoltată de acţiunile acestor partide care au vrut să îngenuncheze Justiţia şi bineînţeles că am susţinut orice acţiune pentru a le opri elanul distructiv. Cel mai la îndemână exemplu e iniţiativa pentru abrogarea vestitei Ordonanţe 13 promovate de Florin Iordache în Guvernul Grindeanu. De asemenea, m-am alăturat colegilor  în inițiativa pentru eliminarea recursului compensatoriu, prin care au fost eliberați o mulțime de infractori. Totodată am încercat, prin amendamente şi sesizări la CCR, alături de colegi, să oprim modificările toxice ale legilor justiției dorite de PSD.

„Nu diferenţiem oamenii după etnie ori religie”

- Sunteţi pro sau contra pensiilor speciale pentru tot felul de foşti demnitari?

- Categoric împotrivă! Împreună cu colegii am susţinut abrogarea lor, iar când CCR a declarat legea neconstituțională, am propus impozitarea lor cu până la 80%. Proiectul legislativ a fost atacat de Avocatul Poporului, iar CCR nu s-a pronunţat nici acum, după luni bune de la adoptare. Sper să găsim totuşi pârghiile pentru a  rezolva această problemă. Nu vrem să uniformizăm pensiile, dar vrem să ridicăm nivelul pensiilor mici şi să nu mai acordăm pensii exorbitante. Cred, de altfel, că sistemul de pensii din România trebuie regândit total.

- Coordonaţi, cu încă un coleg, activitatea organizaţiilor PNL din zona de nord a Bihorului, cu multe localităţi în care populaţia e preponderent de etnie maghiară. Au aceste comunităţi nevoi de dezvoltare diferite de celelalte?

- Nevoile de dezvoltare sunt aceleaşi. În ultimii ani am umblat mult în nordul judeţului şi am constatat acest lucru. Peste tot oamenii vor utilităţi: apă, canalizare, gaz şi locuri de muncă. În unele comune s-au făcut investiţii, dar prost, apa nu este potabilă, iar canalizarea nu funcţionează. În alte comune, în satele cu populaţie majoritar românească nu s-a făcut nicio investiţie, ceea ce jignitor, e inadmisibil să faci sau să nu faci investiţii după etnia oamenilor. Toţi suntem bihoreni şi, mai presus de orice, toţi suntem oameni. Noi, în PNL, aşa cum e şi normal, nu diferenţiem oamenii după etnie ori religie, avem tot mai mulţi membri de etnie maghiară, iar scopul e să ducem dezvoltarea în toate zonele, indiferent de etnia locuitorilor.

„Interesul copiilor e să crească în familii”

- Una dintre cele mai constante preocupări pe care le-aţi avut vizează ameliorarea legislaţiei privind copiii din orfelinate. Mulţi sunt ţinuţi instituţionalizaţi, în loc să fie adoptaţi, pentru că primează interesul angajaţilor DGASPC-urilor. Cum poate fi soluţionată problema?

- Încă din primul mandat am avut mai multe iniţiative al căror scop a fost, în principal, integrarea copiilor în familii. Am reuşit legiferarea dreptului părinţilor adoptivi la un concediu de acomodare cu copiii adoptaţi, căci aceştia au acumulat anumite întârzieri în dezvoltare şi au nevoie de recuperare. Recent, acum două săptămâni, am adoptat în Parlament un proiect iniţiat de Guvern care conţine şi iniţiative mai vechi ale mele, pentru a îmbunătăţi legea adopţiilor, între modificări fiind şi obligaţia angajaţilor DGASPC-urilor de a se ocupa mai mult de adopţii şi de a finaliza procedurile în termene clare. Alte modificări se referă la sprijinirea familiilor de plasament, la indemnizaţii pentru familiile care adoptă, mai mari la adoptarea fraţilor şi a copiilor cu dizabilităţi.

De când urmăresc această problemă, am observat că numărul copiilor instituţionalizaţi a rămas constant, circa 60.000, abia de o vreme a scăzut spre 50.000, dar încă e foarte mare. Cert este că interesul copiilor e să crească în familii, dar este şi interesul societăţii, pentru că, stimulând adopţiile, societatea va suporta cheltuieli mai mici decât ţinând copiii cu miile în orfelinate, iar copiii vor avea şanse sporite la o viaţă normală.

„Sistemul să nu „păcălească” tinerii şi familiile lor”

- Aţi insistat, de asemenea, pentru stimularea învăţământului profesional. Ce mai este necesar pentru dezvoltarea acestuia?

- Am pledat ca încă din gimnaziu copiii să aibă servicii de consiliere psihologică şi orientare profesională, pentru a fi ajutaţi să facă alegerile cele mai potrivite profilului lor individual. Degeaba vrea o mamă să-şi facă fiul sau fiica medic ori avocat dacă nu i se potriveşte. Această consiliere poate fi esenţială, poate ajuta copilul să-şi cunoască potenţialul, pentru că unii fac o facultate degeaba şi apoi lucrează sub calificarea din diplome.

Pe de altă parte, e datoria sistemului de învăţământ să nu „păcălească” tinerii şi familiile lor înfiinţând clase de filologie, să zicem, acolo unde e clar că este nevoie de învăţământ tehnic. Inspectoratele şcolare trebuie să cunoască necesităţile de dezvoltare din judeţe, iar reţelele şcolare şi planurile de şcolarizare trebuie gândite aşa încât să vină în întâmpinarea nevoilor de pe piaţa muncii. Altfel, vom avea casieri de supermarket cu diplome de ştiinţe umaniste.

Una dintre marile probleme ale învăţământului e că nu pune interesele copilului în centrul sistemului, ci interesele reţelelor şcolare. Nevoile elevului contează prea puţin faţă de interesul profesorilor de a-şi conserva normele.

Pe de altă parte, trebuie încurajate şi firmele care sunt în parteneriat cu şcolile profesionale, aşa încât să dezvoltăm cât mai mult învăţământul profesional dual, cel în care copilul învaţă teoria la şcoală şi practica în companii. Concret, pentru că atelierele şcolilor în mod obiectiv nu pot ţine pasul cu înnoirile tehnologice, cum fac companiile, este evident că practica în cadrul acestora e mult mai utilă copiilor.

„Antidotul sărăciei: educaţia şi munca”

- O problemă gravă este demografia. În ce fel credeţi că dezechilibrele, mai ales natalitatea scăzută, pot fi corectate?

- Împreună cu mai mulţi colegi am început să lucrăm la un pachet de măsuri pentru sprijinirea familiilor tinere, pentru că aşa se încurajează natalitatea, nu dublând anual alocaţiile şi nu scăzând vârsta de pensionare pentru femeile cu copii, ci ajutând familia activă atunci când are nevoie, când copiii sunt mici. Fără a fi populişti şi a arunca cu banii pe fereastră, vedem ce nevoi au familiile active. Cel mai probabil, nici nu trebuie să li se „dea”, ci să nu li se ia, deci ar fi utile facilităţi fiscale pentru ca ele să poată investi în creşterea şi educarea copiilor. Statul trebuie să le asigure un sistem sanitar de calitate, creşe şi grădiniţe moderne.

Dar mai e ceva ce ţine de mentalitate: trebuie abandonată prejudecata că dacă ai copii nu mai poţi avea o carieră. Eu însămi am patru copii şi am muncit toată viaţa, uneori am trecut peste greutăţi foarte mari, şi cunosc multe femei care, de asemenea, s-au realizat profesional fără ca statutul de mame să fie un impediment. Poate ar trebui ca statul să aibă un program de comunicare inteligentă în acest sens, poate ar trebui mediatizate femei care sunt mame realizate profesional şi active în tot felul de domenii. Am putea lua exemplul Macedoniei, care a adoptat cu succes măsuri de acest fel, care au dus la creşterea demografică.

- Ce e de făcut cu sărăcia? Cum ar putea stimula Parlamentul creșterea nivelului de trai?

- Repet: să arunci cu ajutoare sociale în oameni e cea mai proastă variantă. Asta nu reduce sărăcia, ci creşte dependenţa, eu spun că e chiar o desconsiderare a demnității umane să ţii mase largi de persoane dependente de ajutoare sociale în loc să le ajuţi să meargă pe picioarele lor. Antidotul sărăciei este în primul rând asigurarea accesului la educaţie, încurajarea muncii şi sistarea ajutoarelor pentru cei care nu vor să muncească nimic. Nu trebuie să ne fie teamă că pierdem voturi dacă facem asta! Dacă toată lumea şi-ar asuma această responsabilitate, dacă nu am mai avea primari interesaţi să-i ţină pe oameni captivi, dependenţi de ajutoare, lucrurile ar putea fi schimbate. Şi mai e ceva: oamenii care se complac în dependenţă devin un model periculos pentru propriii lor copii, care vor fi la rândul lor obişnuiţi să stea cu mâna întinsă, nu să muncească.

„Ce ne cere domnul Bolojan...”

- La fel ca toţi candidaţii PNL Bihor, aveţi sprijinul lui Ilie Bolojan. Ce trebuie să faceţi în schimbul acestei susţineri, odată aleşi? Ce înseamnă, concret, „Dezvoltăm Bihorul”?

- În schimbul susţinerii trebuie să muncim mult, toată echipa. Politica se face pentru oameni şi comunităţi, în mod responsabil şi cu dăruire de sine, inclusiv cu sacrificii personale, chiar dacă unora le e greu să creadă asta. Ce ne cere domnul Bolojan este să susţinem proiectele de infrastructură pentru dezvoltarea Bihorului, ceea ce vom face pe trei căi: unu - prin legi bune, clare, simple şi eficiente; doi - prin susţinerea de bugete cu finanţări pentru aceste proiecte; şi trei - prin a ne interesa permanent care e stadiul lor în traseele birocratice inerente.

Noi trebuie să profităm de o conjunctură foarte favorabilă, că oamenii ne-au încredinţat prin votul lor conducerea Oradiei şi a Bihorului, iar dacă vom avea majoritatea şi în Parlament şi vom forma viitorul Guvern, putem accelera ritmul de dezvoltare. O spunem deschis: votul dat PNL este vot dat pentru dezvoltarea judeţului şi a ţării. Cât despre candidaţii PNL Bihor, dacă ne analizează oricine, persoană cu persoană, constată că toţi suntem oameni ai locului, toţi am muncit şi am avut rezultate, fiecare în domeniul lui. Sper din toată inima ca toate eforturile pe care le-am făcut să aibă succes.

„Nu este deloc sănătoasă amânarea alegerilor”

- Având în vedere contextul pandemiei, dar şi faptul că dvs înşivă aţi fost bolnavă, cum a fost experiența dvs. cu boala? Şi cum desfăşuraţi campania, nu era mai bine să amânăm alegerile?

- Experienţa Covid a fost relativ uşoară pentru familia mea după ce am trecut de şocul iniţial, când am primit rezultatul testului, dar am respectat indicaţiile medicilor. Eu am fost în spital 24 de ore pentru evaluare, soţul meu a trebuit să fie spitalizat 8 zile. Da, e dificil să faci campanie în pandemie, pentru că nu te întâlneşti cu mulţi oameni, ca să nu-i expui riscurilor, mai ales că unii încă sunt reticenţi faţă de purtarea corectă a măştii şi păstrarea unei distanţe sigure. Campania constă în întâlniri cu grupuri mici, în spaţii deschise, ceea ce nu-i uşor, fiindcă se întunecă repede şi e frig. Eu aşa am avut întâlnirile electorale, dar cu toate astea am încercat să le transmit oamenilor de ce este important să voteze echipa PNL Bihor şi de ce nu este o idee deloc sănătoasă amânarea alegerilor.

Amânarea alegerilor ar fi o greşeală enormă. Mandatul parlamentarilor se încheie în decembrie şi un Parlament cu mandat prelungit nu poate vota legi organice, ceea ce în pandemie este periculos, fiindcă ai nevoie de asemenea legi. Pe de altă parte, acest Parlament, prin dominaţia PSD şi a aliaţilor lui, nu face decât să saboteze încercările Guvernului de a ţine pandemia sub control, vine cu tot felul de măsuri periculoase atât din perspectivă sanitară, cât şi financiară. În fiecare săptămână adoptă măsuri populiste aberante, care distrug într-un ritm teribil. Tocmai de aceea alegerile sunt cruciale şi sper ca oamenii să înţeleagă că e în interesul lor să voteze în număr cât mai mare şi cu responsabilitate şi discernământ.

„Oradea e cel mai bun exemplu”

- Aveți încredere în sistemul nostru medical? Cum putem elimina decalajele față de țările dezvoltate?

- Eu am încredere în sistemul medical din Oradea. Oradea e cel mai bun exemplu că putem ajunge la stadiul altor ţări civilizate, condiţia e să fim serioşi, să muncim şi să profităm de şansa fondurilor europene. Cea mai recentă dovadă este de săptămâna aceasta, când s-a inaugurat noua UPU, cea mai modernă din ţară. Este o dovadă că putem face lucruri extraordinare, cu condiţia să avem voinţă şi viziune.

- De ce proiect legislativ nou ați vrea să vă fie legat numele?

- Nu m-am gândit niciodată la asta şi nici nu am lucrat într-o singură direcţie. Am încercat să contribui la rezolvarea unor probleme de tot felul care mi-au fost aduse la cunoştinţă de oameni. Sigur, cel mai mult mă preocupă problemele sociale şi din învăţământ, dar nu mi-am propus să fie numele meu trecut undeva sus, ci să ştiu că am făcut ceva în folosul celor care m-au trimis în Parlament. Prin urmare, în mandatul următor voi insista cu unele iniţiative care n-au fost acceptate de majoritatea dominată de PSD, pentru învăţământul profesional, prevenţia în sănătate şi întărirea medicinei primare, stimularea adopţiilor, creşterea natalităţii, flexibilizarea Codului Muncii şi digitalizarea administraţiei.

- V-ați asuma transpunerea în lege a propunerilor recent formulate de mai mulți intelectuali privind instituirea unor norme pentru eliminarea imposturii academice și transparentizarea CV-urilor angajaților publici?

- Categoric, da! Toate persoanele care activează în sectorul public trebuie să fie la vedere întru totul. Impostura din sistemul universitar ne costă enorm, de mult timp, iar asta trebuie să înceteze, la fel cum trebuie să înceteze orice formă de corupţie.

Comandat de PNL Bihor, realizat de SC Bihor Media SRL, cod mandatar financiar 11200025