Fostul primar Mihai Sturza acuză: "Filip a cerut şpagă!"

O nenorocire nu vine niciodată singură. După ce bugetarii au fost lăsaţi fără un sfert din salarii, din toamnă, când statul nu va mai acorda subvenţii pentru încălzire ori le va da cu zgârcenie, toată lumea, lefegii şi privaţi deopotrivă, va suferi un adevărat şoc termic: imposibilitatea de a achita facturile, ceea ce va face ca multe familii să rămână fără locuinţele pentru care au muncit o viaţă întreagă.

Culmea este că orădenii puteau scăpa de această dramă dacă, în urmă cu zece ani, Primăria ar fi implementat un proiect la acea vreme revoluţionar, care garanta scăderea la jumătate a preţului gigacaloriei. Dar, după cum a aflat BIHOREANUL, deşi proiectul era conceput de unul din cele mai respectabile grupuri de firme din Germania, el a fost "trântit" de fostul primar Petru Filip. Motivul? Unul deja clasic: nemţii nu asigurau niciun comision...

Ce ne facem?

Deşi e conştient că scoaterea ei la lumină după atâta amar de vreme poate isca un imens scandal şi orădenii poate nici nu l-ar crede, fostul primar din anii 1996-2000, Mihai Sturza, dezvăluie în exclusivitate pentru BIHOREANUL o poveste necunoscută, întâmplată acum mai bine de zece ani. "Nu pot să nu vorbesc, mai ales că de la iarnă mii de familii nu-şi vor mai putea plăti facturile de încălzire", spune Sturza, iritat de faptul că cel mai important proiect elaborat în mandatul său consta tocmai în modernizarea sistemului de încălzire a oraşului, la preţuri decente.

"În 1998, când CET-ul nu ţinea de Primărie, ci de Ministerul Economiei, dar se bănuia că va fi pasat administraţiei locale, am început să fim îngrijoraţi de continua majorare a tarifelor. Deja de atunci era clar că scumpirile nu se vor opri şi, pentru că CET-ul avea mari probleme nu doar financiare, ci şi tehnice, precum învechirea instalaţiilor şi pierderile uriaşe din reţea, am decis să căutăm soluţii pentru rezolvarea lor", povesteşte fostul primar.

Aşa s-a născut ideea ca municipalitatea să comande o strategie energetică, prima de acest fel de după 1989. "Un colectiv de specialişti a analizat toate variantele de îmbunătăţire sau de schimbare a sistemului energetic, urmând ca municipalitatea, prin Consiliul Local, să decidă care este cea mai profitabilă, pentru ca apoi să fie pusă în practică", explică Sturza.

Licitaţie cu granzi

Fostul edil afirmă că strategia a elaborat-o o echipă de la Facultatea de Energetică, iar studiile au arătat că varianta optimă pentru Oradea era folosirea combinată a apei geotermale şi gazului, întrucât cărbunele cu care funcţionează CET-ul era, ca şi acum, poluant şi slab caloric, dând un randament scăzut.

Tot în colaborare cu energeticienii de la Universitate, funcţionarii Primăriei au scris un caiet de sarcini şi au organizat o licitaţie internaţională în baza căreia o firmă specializată a fost însărcinată să identifice şi să implementeze sistemul energetic cel mai potrivit. "Am făcut licitaţie internaţională tocmai ca să nu iasă vorbe că am fi avut vreun interes personal", precizează Sturza.

Caietul de sarcini a fost cumpărat de trei mari companii din Europa: MOL (Ungaria), Gaz de France (Franţa) şi consorţiul Gelssenwasser Energiensetze-Wintershal-Moellendorf (Germania), dar la licitaţie s-au prezentat doar firmele din Franţa şi Germania, fiind câştigată în final de consorţiul german, fără ca francezii să depună vreo contestaţie.

Revoluţie nemţească

Imediat după adjudecare, nemţii au început să lucreze la conceperea sistemului. "O echipă germană a studiat infrastructura energetică a oraşului, pentru a stabili cea mai bună sursă de energie şi pentru a face calcule de cost pentru investiţia ce-ar fi urmat", spune fostul primar.

Din punct de vedere tehnic, sistemul era revoluţionar. În esenţă, el se baza în proporţie de 30% pe utilizarea apei geotermale, a cărei temperatură naturală ar fi fost ridicată în timpul iernilor cu ajutorul gazului, pentru a încălzi suplimentar apa destinată caloriferelor din locuinţe.

"Noul sistem ar fi desfiinţat dependenţa de CET, şi implicit ar fi făcut de domeniul trecutului pierderile de pe reţeaua de transport şi distribuţie a căldurii. În punctele termice din cartiere s-ar fi pompat apă termală şi ar fi fost transformate pentru a utiliza şi gazul, adus printr-o magistrală proprie a consorţiului german, urmând ca de la ele până în apartamente să se monteze conducte noi, iar în fiecare locuinţă câte un contor care să măsoare consumul. Pierderile pe reţea s-ar fi redus la maximum 3%", explică Sturza.

Beneficii

Pe lângă avantajul că se elimina risipa, pierderile pe reţeaua CET fiind între 40% până la 60%, sistemul excludea şi blocajele de plată, căci niciun consumator n-ar mai fi devenit restanţier, scutind astfel şi asociaţiile de proprietari de probleme precum aceea ca toţi locatarii unui bloc să sufere din cauza unui datornic. Fiecare consumator ar fi cumpărat, în orice moment al anului, deci inclusiv vara, când cheltuielile familiale sunt mai mici, o cartelă valorică similară cartelelor telefonice prepay. Cât cumpărai, atât foloseai, căci cartela era introdusă în cititorul-contor, iar când creditul se termina, nimeni nu mai putea consuma în plus.

Cel mai mare câştig, însă, era că nemţii asigurau un preţ atractiv pentru gaz, la doar jumătate din cel al pieţei. Secretul, spune fostul primar, e simplu: consorţiul german fiind acţionar la Gazprom (societatea rusească de gaz de care depinde o jumătate din Europa), materia primă era asigurată din "curtea" proprie. "Germanii s-au obligat ca timp de 15 ani să tarifeze cu 21 de euro gigacaloria, faţă de aproape 40 de euro cât e acum, în condiţiile în care acum statul încă subvenţionează energia termică pentru populaţie! Nemţii nu dădeau gazul la 98 de dolari mia de litri, cât era preţul pieţei, ci la 50 de dolari, tocmai pentru că sunt acţionari la Gazprom", spune Sturza. "Acest preţ era garantat 15 ani prin contract ferm, iar ulterior Consiliul Local ar fi avut drept de veto la actualizarea preţurilor", insistă fostul edil.

Un munte de bani

Proiectul costa 160,435 milioane de euro şi urma să fie implementat în trei ani. Singura necunoscută ar fi fost finanţarea, dar nemţii au găsit rezolvarea. "Unul dintre motivele pentru care au câştigat licitaţia a fost că au identificat şi finanţarea. Au găsit o schemă prin ISPA, cu fonduri europene de preaderare, prin care primeam pentru reducerea poluării 86,964 milioane de euro, bani nerambursabili", precizează Sturza.

Restul sumei urma să provină dintr-un credit contractat de societatea pe care municipalitatea o constituia în asociere cu grupul Gelssenwasser. "Era evident că Primăria nu putea garanta un asemenea credit, fiindcă nu avea cu ce. Patrimoniul moştenit de mine de la fostul primar Petru Filip era doar clădirea Primăriei şi un teren de 1.700 de metri pătraţi. Atât!".

Soluţia a venit tot de la germani, care s-au angajat să garanteze pentru 73,471 milioane de euro luate de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, unde vicepreşedinte era un fost manager al Gelssenwasser. "Sigur, nemţii nu făceau filantropie, ci urmăreau profitul, dar în condiţiile în care ar fi redus preţurile la jumătate faţă de CET, aranjamentul ne era net favorabil şi nouă. Pe de altă parte, dacă la Oradea ar fi mers bine lucrurile, pentru nemţi am fi fost un cap de pod, s-ar fi extins probabil şi în alte oraşe din ţară", conchide fostul primar.

Stop joc, ca la talcioc

Sturza spune că tot proiectul s-a derulat cu acte în regulă. "Am adunat zeci de kilograme de documentaţie tehnică şi financiară. Strategia a fost aprobată de Consiliul Local, tot Consiliul Local a aprobat licitaţia internaţională, a validat adjudecarea către consorţiul german şi, în fine, a aprobat încheierea contractului cu Gelssenwasser", afirmă fostul edil.

Voinţa unui singur om a fost, însă, suficientă pentru ca totul să pice. "Birocraţia a durat până în mai 2000, căci discuţiile cu BERD s-au purtat prin Ministerul Afacerilor Externe. Apoi au venit alegerile şi am pierdut Primăria în faţa lui Filip. La predarea mandatului, doar atât l-am rugat, să aibă grijă de proiect, fiindcă nu mai trebuia decât să semneze contractul pentru înfiinţarea firmei mixte cu consorţiul german, iar apoi nemţii s-ar fi ocupat de tot restul. Dar Filip a blocat totul".

Sturza povesteşte că, după reinstalarea lui Filip, directorul general al Gelssenwasser, Alexander Beck, şi consilierul lui, Josef Szepeschy, s-au prezentat la noul primar, care i-a ţinut vreo patru ore la uşă. "Apoi, când i-a primit, i-a lăsat să vorbească încă o oră, după care, la sfârşit, i-a întrebat «Şi mie ce-mi iese la afacerea asta?». Nemţii au fost pur şi simplu uluiţi", susţine Sturza. "Ştiu asta pentru că a spus-o, ulterior unul din ei, Szepeschy. Şi nu numai mie ci, anul trecut, când i-am rugat să vină din nou la Oradea, arătând că primarul de acum este din alt aluat, şi lui Ilie Bolojan".

La vremea respectivă, adaugă Sturza, prima pornire a nemţilor a fost să-l dea în judecată pe noul primar. "Domnul Beck a propus Consiliului de administraţie al Gelssenwasser deschiderea unui proces împotriva lui Filip, fiindcă firma investise deja peste 500.000 de mărci la Oradea, dar a fost refuzat. Preşedintele Consiliului i-a spus că «aşa-s românii, nişte ţigani, iar noi nu ne judecăm cu ţiganii»", susţine Sturza.

Nu se bagă

Primarul Ilie Bolojan confirmă vizita pe care i-au făcut-o anul trecut reprezentanţii consorţiului german însă, fie din diplomaţie, fie dintr-o amnezie sinceră, susţine că nu-şi aminteşte din discuţiile cu aceştia fix episodul relatat de Sturza. "Nu reţin. Îmi pare rău, nici nu-mi face plăcere să vorbesc despre asemenea lucruri...", a fandat Bolojan.

La fel, actualul edil a evitat să se pronunţe şi cu privire la alt aspect grav dezvăluit de Mihai Sturza şi confirmat pentru BIHOREANUL de funcţionari din Primărie. Este vorba despre faptul că din arhiva instituţiei a dispărut, pur şi simplu, întreaga documentaţie privind proiectul Gelssenwasser, ca şi cum nici n-ar fi existat vreodată. "Nu ştiu, n-am făcut săpături în acest sens", a spus Bolojan.

"Tâmpenii"

Contactat şi el de BIHOREANUL, fostul primar Petru Filip s-a iritat teribil când a auzit care e subiectul şi, cum era de aşteptat, a negat vehement că ar fi cerut nemţilor să-l cointereseze în afacere. "Eu?!... Eu îl dau în judecată pe Sturza. Haideţi să fim serioşi! Cred că i-a luat cineva minţile. Chiar ne ocupăm de lucruri idioate? Vrea să ne judecăm în instanţă?...", a izbucnit Filip, sugerând că şi el i-ar putea găsi "schelete prin dulapuri" lui Sturza: "Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Pe Sturza cine îl ia la întrebări pentru ce a făcut, sau mai bine zis ce nu a făcut, în perioada 1996-2000?..."

Întrebat, concret, de ce a abandonat proiectul care ar fi putut schimba în bine sistemul energetic al oraşului, fostul primar a susţinut că nici măcar nu-şi aminteşte de el şi i-a bagatelizat importanţa: "În fiecare an se vehiculează la Primărie fel şi fel de proiecte, care mai de care mai fantasmagorice. Au trecut 10-13 ani de atunci", a spus Filip, fără a lămuri totuşi de ce nu a abandonat proiectul la lumina zilei, tot aşa cum fusese el adoptat, adică prin hotărâri ale Consiliului Local.

Enervat la culme, senatorul PDL s-a dezlănţuit şi asupra BIHOREANULUI. "Nici nu ştiu de ce stau de vorbă cu dumneavoastră. Eu mai sunt într-un proces cu BIHOREANUL. M-am săturat de minciunile dumneavoastră. Vă ocupaţi numai de prostii. Să vină cineva să spună asemenea prostii... O să ne vedem în instanţă, pentru că în România numai aşa se rezolvă problemele", a încheiat el discuţia.

Nimic în loc

Dacă povestea şpăgii are toate şansele să se lămurească în faţa judecătorilor, Sturza susţinând în continuare că abia aşteaptă să-l dovedească pe Filip, de netăgăduit e faptul că un proiect de o valoare atât de mare a fost abandonat iar preţul îl plătesc, de ani buni, orădenii. Iar asta pentru că, din 2000 până în 2008, Primăria n-a mai făcut niciun demers concret pentru a rezolva problema încălzirii oraşului la tarife suportabile.

Potrivit informaţiilor furnizate de Marcel Boloş (foto), fost director al Administraţiei Imobiliare Oradea în mandatul lui Filip, acum director al Direcţiei de Management al Proiectelor cu Finanţare Internaţională, singura preocupare în domeniul energetic a conducerii Primăriei a fost, până în 2008, intenţia de a plăti, cu 5 milioane de euro, un aşa-numit Master-Plan făcut de firma Quantum Leap.

E vorba de firma patronată de controversatul Alexandru Hotnog, "abonată" de Filip la contractele de consultanţă vrute şi nevrute, de la circulaţia rutieră până la înfiinţarea Zonei Metropolitane şi achiziţia de tramvaie Siemens.

Afacerea, spune Boloş, a fost însă stopată la timp de actualul primar Ilie Bolojan, care a preferat ca master-planul pe termie să fie elaborat de Ministerul Mediului. "Primăria n-a mai cheltuit niciun leu. Documentul făcut de Minister prevede păstrarea CET-ului şi modernizarea lui, căci din anii 60, când a fost construit, CET-ul n-a fost niciodată retehnologizat", explică directorul.

Tot pe gaz

Marcel Boloş afirmă că pe baza master-planului plătit de Ministerul Mediului, Primăria a câştigat un proiect de 69 milioane de euro, din fonduri europene, care prevede, însă, doar retehnologizarea parţială a CET. "Opţiunea noastră e să convertim pe gaz unul din cele patru blocuri energetice ale CET, investiţia urmând să coste 69 milioane de euro. Banii există, proiectul a fost deja aprobat, aşteptăm doar eliberarea autorizaţiei de mediu pentru a anunţa licitaţia pentru execuţia lucrărilor", a explicat Boloş, adăugând că termenul de finalizare al acestor lucrări ar fi de doi ani.

Partea proastă, însă, va fi atât dependenţa de preţul de piaţă al gazului, un preţ mult mai mare decât cel garantat odinioară de consorţiul german, cât şi faptul că UE nu dă bani pentru refacerea reţelelor de transport al energiei. Ceea ce, inevitabil, înseamnă şi perpetuarea pierderilor. "Abia în perioada 2013-2020 ar fi perspective pentru înlocuirea reţelelor", estimează Boloş. Întrebat despre preţul cu care s-ar încălzi orădenii după modernizarea parţială, oficialul Primăriei a recunoscut că nu poate avansa cifre certe: "Probabil că de la 164 de lei, cât e acum gigacaloria, preţul pentru populaţie ar fi 180 de lei".

Până ca reformarea în parte a CET să devină realitate, oraşul va rămâne, deci, cu acelaşi sistem vechi de 50 de ani şi mare producător de pierderi, pe care orădenii vor continua să le plătească, mulţumită conducătorilor pe care i-a avut, cu vârf şi îndesat. Singuri, fără subvenţii de la stat... 

Anunţul Guvernului Boc conform căruia din această toamnă va anula subvenţiile pentru încălzire, păstrând ajutoare sociale doar pentru cetăţenii cu venituri foarte mici, a determinat municipalităţile din întreaga ţară să calculeze preţul cu care vor livra energia termică pentru populaţie. Potrivit acestor calcule, preţul gigacaloriei va creşte la Oradea de la 164 lei la 289 lei.

În cazul unui apartament cu două camere, de exemplu, întreţinerea va ajunge la aproape 400 de lei pe lună. Ca alternativă, autorităţile locale intenţionează să treacă la încălzirea cu apă geotermală pentru anumite cartiere, depunând un proiect în acest sens pentru finanţare europeană, prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu.

Proiectul se referă la cartierul Nufărul I, în zona cuprinsă între străzile Bumbacului - Onisifor Ghibu - Constantin Noica, unde ar urma să fie primele blocuri încălzite cu apă geotermală şi gaz.

GÂNDUL DE PE URMĂ
Oradea, fără CET

Deşi cât au fost la conducerea oraşului pedeliştii nu au avut strategii pentru sistemul energetic al Oradiei, la începutul acestei luni, Mircea Matei, secretarul general al PDL Bihor, devenit preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, a anunţat că doreşte să îi propună primarului Ilie Bolojan un nou sistem de termoficare. Concret, Matei spunea că o soluţie pentru scăderea facturilor orădenilor ar fi ca Primăria să renunţe la CET şi să investească în utilizarea apei termale.

Proiectul lui Matei presupune efectuarea a patru foraje la o adâncime de 2.000 de metri, dotarea punctelor termice cu pompe şi schimbarea mecanismului de propagare a căldurii în blocuri. "Dacă acum sistemul de încălzire e pe verticală, cu apa geotermală, mecanismul va fi pe orizontală". Matei a susţinut că adoptarea acestui sistem ar fi „o afacere pentru Primărie" deoarece municipalitatea ar putea vinde în profit gigacaloria, iar orădenii ar plăti doar 100 de lei, nu 164, ca acum. "Şi dacă ia un credit pe 10-15 ani, Primăria şi-ar amortiza investiţia în 5 ani. În maxim doi ani s-ar putea înlocui tot sistemul, iar preţul ar fi undeva la 25-30 de milioane de euro", spunea secretarul general al PDL Bihor, adăugând că va programa o întâlnire pe această temă cu primarul Bolojan.

Chiar dacă această întâlnire n-a avut loc, ideea e şi tardivă, având în vedere faptul că Primăria are deja aprobate fonduri pentru retehnologizarea parţială a CET, dar şi nepotrivită. Specialiştii spun că încălzirea Oradiei exclusiv cu apă geotermală e imposibilă din punct de vedere tehnic, în producţia de energie termică fiind obligatorie şi utilizarea gazului.