Miercurea trecută, la o lună după ce Primăria Oradea anunţa Consiliul Judeţean că din toamnă nu va mai finanţa "clubul-fanion al judeţului", preşedintele CJ, Cornel Popa, dădea un semnal public de solidaritate cu sportivii şi stafful tehnic al FC Bihor. A asistat personal la reunirea lotului pentru a vesti că instituţia pe care o reprezintă a achitat o "rată" de 300.000 lei (dintr-un necesar anual de patru-cinci ori mai mare) ce va asigura înscrierea în Liga a II-a pentru următoarea ediţie de campionat şi i-a încurajat pe fotbalişti şi antrenori că "judeţul va sta alături de ei", fiindcă ar fi păcat ca investiţiile de până acum să se ducă "pe apa Sâmbetei".
De buna-credinţă a preşedintelui CJ eu, unul, nu mă îndoiesc. Cei care-l cunosc ştiu şi că este animat de bune intenţii, şi că-i atins de microbul fotbalului. Totuşi, de la a vrea până la a putea e cale lungă.
În condiţiile în care judeţul Bihor nu are, cum au altele (Cluj, Iaşi, Timiş, Braşov, Constanţa etc.) nicio firmă care să-i producă venituri şi se împrumută masiv ca să facă rost de bani pentru a-şi cofinanţa proiectele cu fonduri UE, iar acestea vizează obiective mult mai importante decât fotbalul, eu mă întreb de unde va face rost CJ de banii necesari clubului? Va renunţa Popa, de pildă, la proiectul de înfiinţare a măcar unui parc industrial în judeţ? Va deturna fondurile pentru Sistemul de Management Integrat al Deşeurilor să le dea fotbaliştilor? Va renunţa la reabilitarea unui drum judeţean? Va tăia alocările pentru orfanii din centrele de plasament şi bătrânii din azile?
Şi, dacă ar fi tentat să-şi asume riscul, chiar crede că sudalmele zilnice ale şoferilor care îşi rup maşinile pe hârtoapele dintre Marghita şi Aleşd ar fi mai puţin grele decât înjurăturile bilunare ale celor 200 de "tifosi"? Chiar crede că dorinţa a 16-22 de adolescenţi de a bate mingea în prezenţa a trei bărbaţi în negru şi a unei peluze cu mâncători de seminţe (place sau nu, acesta e nivelul FC Bihor, nu doar de acum, ci de peste două decenii) e mai legitimă decât cea a sute de copii cu tot felul de handicapuri, care ar merita centre de reabilitare mai bine dotate? Mă îndoiesc.
Puţini ştiu că până săptămâna trecută municipalitatea a invitat conducerea judeţului de două ori să preia administrarea Stadionului Municipal, aşa cum Popa, Kiss şi Mang ceruseră Primăriei printr-o scrisoare deschisă. Degeaba, însă, căci între timp cei trei magi de la judeţ au realizat că nici pentru asta nu au bani şi n-ar face decât să-şi asume încă o răspundere de care nu s-ar putea achita.
Zelul politicienilor de a-şi asuma rolul SMURD cu un club de fotbal aflat pe aparate şi care ar trebui fie să activeze 100% privat, ca în orice ţară europeană, fie să piară, ca în orice societate concurenţială, le dăunează în primul rând lor. Acum culeg aplauzele unui grupuscul de microbişti exaltaţi, dar ele pot fi oricând înlocuite cu huiduielile tuturor celor din ale căror buzunare e finanţată nu doar neputinţa, ci şi lipsa oricărui ataşament pentru culorile clubului. Căci nici atât n-au fost în stare să facă "Bihoraşii" pentru suporteri: când joacă s-o facă cu dăruire şi când pierd să piardă frumos.