Regulamentul prin care Consiliul Local Oradea a instituit zona unitară în care poate furniza căldură numai societatea Termoficare încalcă nu doar legislaţia naţională, ci şi prevederile comunitare. Acesta este verdictul unui proces declanşat împotriva municipalităţii de către avocatul Ioan Cigan, căruia Primăria îi respinsese avizul pentru racordarea la reţeaua Distrigaz, pe motiv că trebuia să-şi încălzească locuinţa numai prin sistemul centralizat.

Avocatul nu a cerut, însă, şi anularea Hotărârilor Consiliului Local, prin care s-a aprobat Regulamentul de termoficare a oraşului. Prin urmare, concitadinii aflaţi într-o situaţie similară trebuie să deschidă, la rândul lor, procese prin care să oblige municipalitatea să le aprobe racordarea la Distrigaz. Totuşi, au deja „calea bătătorită”: se pot prevala de sentinţa favorabilă lui Cigan pentru a obţine câştig de cauză...

Gaz pe termocentrală

BIHOREANUL a prezentat pe larg, anul trecut, demersul prin care avocatul Ioan Cigan s-a confruntat în justiţie cu administraţia locală din pricina unei cereri neaprobate. În aprilie 2014, orădeanul a vrut să se racordeze la reţeaua de gaz şi a cerut Distrigaz extinderea reţelei până în dreptul casei sale, dar pentru a face lucrarea firma avea nevoie de avizul Primăriei, care i-a fost refuzat.

Motivul? Strada Delavrancea, unde locuieşte avocatul, face parte din zona unitară A de încălzire, deservită exclusiv de sistemul centralizat de termoficare, conform Hotărârilor Consiliului Local 517 şi 518 din 2013, prin care s-a aprobat Regulamentul de termoficare a oraşului. Normativele invocau „importanţa eficienţei economice a serviciului de alimentare cu energie termică prin CET” şi au împărţit oraşul în două tipuri de zone unitare, astfel încât străzile racordate la sistemul centralizat să nu poată folosi resurse alternative la acesta, a cărui rentabilitate depinde de numărul consumatorilor.

La Tribunal

Ce a urmat? Din cauza refuzului, pe 21 aprilie 2014, Cigan a deschis la Tribunalul Bihor un proces împotriva municipalităţii, cerând obligarea acesteia la avizarea racordării locuinţei la reţeaua Distrigaz. Avocatul a invocat totodată şi o excepţie de nelegalitate a Regulamentului de termoficare, care în opinia sa conţine prevederi abuzive.

Între argumente, Cigan a arătat că, în forma în care au fost adoptate, cele două HCL-uri instituie un monopol, sesizat la vremea respectivă şi de Consiliul Concurenţei, care ceruse municipalităţii înlocuirea unor formulări, fără însă ca recomandarea să fi fost însuşită. Una dintre solicitări viza chiar înlocuirea definiţiei „zonei unitare de încălzire A” astfel încât aceasta să nu fie considerată una „în care alimentarea cu energie termică se realizează exclusiv în sistem centralizat”, ci „în care alimentarea cu energie termică se realizează inclusiv în sistem centralizat”. Altfel spus, societatea Termoficare să poată asigura încălzirea, fără să deţină exclusivitatea.

O altă anomalie era că, potrivit Regulamentului, proprietarul unei construcţii noi trebuie să solicite avizul societăţii Termoficare asupra soluţiei de încălzire a acesteia, Consiliul Concurenţei propunând ca furnizorul de termoficare să dea avize doar în cazul în care consumatorii solicită racordarea la sistemul centralizat.

General, nu individual

De cealaltă parte, în faţa instanţei reprezentanţii Primăriei au arătat că Regulamentul este un act administrativ cu caracter normativ, adică general valabil, şi ca atare Tribunalul nu ar fi avut competenţa să se pronunţe în privinţa lui. „Regulamentul de termoficare se referă la întreg oraşul, nu doar la o anumită zonă, evident că nu poate fi considerat un act normativ cu caracter strict individual”, a argumentat juristul Cristian Tăscianu, subliniind că Primăria n-a făcut decât să aplice legea care îi dă dreptul să stabilească zone unitare de încălzire.

Judecătorii au avut altă părere, pe 24 iunie 2015 hotărând că dreptatea se află de partea avocatului Cigan, căruia  i-a fost „îngrădit nejustificat accesul la un serviciu oferit pe piaţă de un operator care furnizează energie termică în mod independent de sistemul centralizat”, astfel că au obligat Primăria să-i elibereze avizul pentru racordarea la Distrigaz.

Legi încălcate

Judecătorii s-au pronunţat totodată şi asupra excepţiei de nelegalitate, stabilind că Cigan avea dreptate şi în privinţa Regulamentului de termoficare, ale cărui prevederi încalcă nu doar legislaţia naţională, ci şi prevederile UE. În primul rând Constituţia României, care obligă statul să asigure „protecţia concurenţei loiale”, dar şi Legea 325/2006, care impune „asigurarea cu energie termică, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor”, precum şi Legea 51/2006 privind regimul de funcţionare al serviciilor de utilităţi publice, care obligă la „respectarea principiilor economiei de piaţă”.

„Aceste principii nu au fost respectate câtă vreme în zona unitară A a fost impus un singur furnizor de energie termică, împiedicând accesul altor furnizori”, a considerat instanţa, constatând că ambele HCL în discuţie nu erau acte normative, ci individuale, „adresându-se unei categorii de consumatori cărora li se limitează accesul la piaţa economică”.

Instanţa a stabilit că prin monopolul rezervat societăţii Termoficare, municipalitatea a încălcat şi Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European, privind serviciile în cadrul pieţei interne, act ce impune „ca prestatorii să aibă posibilitatea să îşi dezvolte activităţile de servicii în cadrul pieţei interne”, precum şi Tratatul de constituire a Comunităţii Europene, care interzice „folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziţii dominante pe piaţa comună, prin aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurenţial”.

E definitiv

Soluţia Tribunalului a fost atacată de juriştii Primăriei, care au insistat că Regulamentul serviciului public de alimentare cu energie termică, adresându-se tuturor deţinătorilor de imobile, ar avea caracter normativ, nu individual, şi prin urmare nu putea fi supus cenzurii unei instanţe de judecată. Greşit, au arătat însă şi judecătorii Curţii de Apel Timişoara, unde a continuat procesul până anul acesta pe 29 iulie, când s-a dat verdictul final.

„Destinatarii celor două Hotărâri de Consiliu Local se încadrează într-una din cele două zone unitare de încălzire, care sunt concret delimitate, conform aceloraşi hotărâri. Prin urmare, este evident că actele administrative contestate sunt individuale, şi nu normative, pentru că nu formează reguli de drept generale şi impersonale”, au arătat judecătorii.

Aceştia au considerat că Tribunalul Bihor a avut dreptate şi când a considerat că Regulamentul are prevederi ilegale, juriştii Primăriei nereuşind să demonstreze contrariul. „Constatările nu au fost infirmate efectiv de recurenţi (n.r. - municipalitatea), care susţin în continuare în mod generic că situaţia de monopol a operatorului serviciului de alimentare cu energie termică este permisă de mai multe acte normative”, se arată în sentinţă.

Mergem înainte!

Deşi a rămas definitivă, aceasta nu va putea folosi, totuşi, altor orădeni care vor să se debranşeze de la CET pentru a se racorda la alt furnizor, decât dacă la rândul lor vor intenta procese împotriva municipalităţii, pentru a le aproba cererile. „Excepţia de nelegalitate invocată produce efecte doar în cadrul acestui litigiu şi în beneficiul acestor reclamanţi”, explică directoarea juridică a Primăriei, Eugenia Borbei, precizând că niciun alt orădean nu a deschis un proces similar. Deocamdată.

Avocatul Ioan Cigan spune, însă, că aceasta e doar o chestiune de timp. „După ce s-a aflat despre procesul meu am primit zeci de telefoane de la orădeni aflaţi în aceeaşi situaţie. Tuturor le-am spus să aştepte până când se dă o soluţie definitivă”, spune Cigan. Acum, că s-a dat, probabil că vor începe procesele. Dacă altfel nu merge...

CONTROVERSĂ
Monopol protejat

În 2013, când Consiliul Local Oradea a adoptat HCL 517 şi 518, prin care s-au delimitat zonele unitare de încălzire, prefectul Claudiu Pop a criticat decizia, susţinând că aceasta nu lasă orădenilor posibilitatea de a renunţa la serviciile CET. Mai mult, el a solicitat municipalităţii să revizuiască „în cel mai scurt timp” ambele acte normative, avertizând că în caz contrar va lua în calcul atacarea lor în justiţie.

Ulterior, însă, prefectul a renunţat la idee, în urma unor explicaţii primite de la primarul Ilie Bolojan, conform cărora sistemul centralizat de termoficare trebuie protejat tocmai în interesul consumatorilor. Potrivit edilului, în cazul în care debranşările de la sistem vor fi însemnate numericeşte, consumatorii rămaşi vor trebui să plătească facturi mai mari.