În organizarea Prefecturii şi Consiliului Judeţean Bihor, a Primăriei şi Garnizoanei Oradea, a Episcopiei Ortodoxe şi Teatrului Regina Maria, a Asociaţiei Tradiţia Militară şi Asociaţiei Cultul Eroilor, sâmbătă dimineaţa a fost aniversat un moment glorios al istoriei românilor şi mai ales a bihorenilor şi orădenilor: intrarea în oraş, la 20 aprilie 1919, a armatei române comandate de Generalul Traian Moşoiu, cea care a eliberat această parte a ţării de sub regimul terorist bolşevic ungar al lui Kun Bela.

Despre istorie ca despre sport

Şirul festivităţilor a început, după tradiţie, în Sala Mare a Primăriei, ce poartă numele Generalului Moşoiu. În faţa unei audienţe formate mai puţin din politicieni şi mai mult din ofiţeri şi subofiţeri, profesori şi elevi, primarul municipiului, Ilie Bolojan, a adus un omagiu personalităţii celui al cărui portret a şi fost de altfel instalat pe un perete al încăperii, alături de icoana Maicii Maria, ocrotitoarea Oradiei, şi de bustul Reginei Maria.

În scurtul său discurs, primarul Ilie Bolojan a amintit importanţa zilei de 20 aprilie 1919, când în prima zi de Paşti locuitorii români ai Oradiei, prezenţi în cele două biserici din centrul oraşului, Biserica cu Lună şi Catedrala Greco-Catolică, au ieşit în stradă să-l întâmpine pe Generalul Moşoiu, avându-i în fruntea lor pe vicarul, viitor episcop, Roman Ciorogariu.

O adevărată lecţie de istorie vie a oferit apoi profesorul Viorel Faur, care a spus că însemnătatea acestei zile se apropie de cea a sărbătorii naţionale, 1 Decembrie. Remarcând că din nefericire majoritatea românilor încă nu-şi cunosc propria istorie din pricina deceniilor de comunism, şi că despre trecutul naţional se vorbeşte mai puţin decât despre sport, profesorul Faur a făcut o pledoarie pentru recuperarea memoriei, mai ales de către tineri, pe care i-a numit "mesagerii noştri către viitor".

Vive la Roumanie!

Istoricul a descris apoi în detaliu cronologia zilei de 20 aprilie, când Generalul Moşoiu intra în Oradea la ora 11.30, după ce fusese primit în dreptul Uzinei de Apă, pentru a-i înmâna cheile oraşului, de către primarul Karoly Rimler, cel care cu o zi înainte mersese până la Tileagd, unde erau încartiruite trupele române, pentru a le chema mai degrabă în Oradea. "Ostaşii români, fiind în uniforme inspirate după modelul francez, au fost confundaţi în oraş cu militari francezi, aşa încât aceştia au fost întâmpinaţi cu strigătul "Vive la France!" de către locuitorii maghiari. Locotenentul Teodorescu, care comanda un pluton de roşiori, a răspuns cerând ostaşilor să scandeze "Vive la Roumanie!"", a povestit istoricul, adăugând că apoi s-au auzit strigăte în ungureşte: "Trăiască armata română!".

Profesorul Faur a amintit, de asemenea, că Generalul Moşoiu a intrat, după retragerea din armată, în viaţa politică, astfel că personajul care a reinstaurat după atâtea secole administraţia românească în Oradea a devenit şi primul preşedinte al organizaţiei Bihor a Partidului Naţional Liberal, partid în care continuă să activeze şi unii dintre descendenţii săi.

De altfel, unul dintre aceştia, profesorul Cantemir Moşoiu, a luat şi el cuvântul pentru a vorbi despre străbunicul său, dar şi pentru a prezenta cartea "Răsboiul nostru", scrisă sub pseudonimul Neculai Cibin de aghiotantul şi ginerele generalului, Nicolae Popescu.

Cinstire personalităţilor

Un al doilea moment al festivităţilor de sâmbătă a avut loc la Biserica cu Lună, unde a fost oficiat un Te Deum la care au asistat oficialităţi, dar şi poporeni de rând care însoţiseră alaiul oficial din faţa clădirii Primăriei, apreciind mai cu seamă inedita prezenţă a unor pasionaţi de istorie care au alcătuit, în uniforme de epocă din primul război mondial, un pluton istoric.

De la Biserica cu Lună, coloana s-a îndreptat, sub privirile orădenilor ce locuiesc sau lucrează pe strada Avram Iancu, la statuia Generalului Moşoiu din apropierea fostei Garnizoane Oradea, unde a avut loc, graţie artiştilor Teatrului Regina Maria, un spectaculos şi emoţionant spectacol-reconstituire a zilei de 20 aprilie.

Înainte, însă, primarul Ilie Bolojan, invitat de reprezentanţii Garnizoanei să se adreseze orădenilor, a ţinut din nou să aducă un omagiu armatei române, dar şi personalităţilor "fără de care astăzi nu am vorbi româneşte în această parte": Regele Ferdinand Întregitorul, Regina Maria şi premierul Ionel Brătianu, cei care la Conferinţa de Pace de la Paris au contribuit decisiv la recunoaşterea Marii Uniri, precum şi, fireşte, Generalul Traian Moşoiu.

Un discurs deosebit de înflăcărat a avut şi colonelul în rezervă Grigore Bartoş, fost comandant al Brigăzii 11 Mecanizate Carei, acesta amintind cum, "la ordinul Regelui Ferdinand, Generalul Moşoiu a scos sabia pentru a tăia nodul gordian al stăpânirii străine asupra Neamului". De asemenea, colonelul Bartoş a evocat personalitatea Generalului, povestind despre cel ce îşi începuse cariera militară în armata austro-ungară, dar a trecut de partea naţiei sale atunci când ceasul istoriei a vestit Marea Unire. Un episod bine gustat de public şi răsplătit cu aplauze a fost cel în care Bartoş a amintit despre cum Generalul Moşoiu l-a făcut să îngenuncheze, la propriu, pe un comandant militar ungur, care se lăudase că ar fi putut recuceri Transilvania pentru Ungaria, dar şi despre prăpastia existentă între marile figuri luminoase ale istoriei românilor şi politicienii nevolnici de acum.

Teatru istoric

Foarte apreciat de orădeni a fost, apoi, şi momentul dramatic pregătit de regizorul Andrian Locovei împreună cu colegii săi de la Teatrul Regina Maria, George Voinese, Emil Sauciuc şi Sebastian Lupu, care i-au întrupat din nou pe primarul Oradiei din 1919, Karoly Rimler, pe dr. Aurel Lazăr, reprezentant al Consiliului Dirigent al Românilor din Transilvania, şi pe Generalul Moşoiu.

Interpretând discursul Generalului rostit pe 20 aprilie 1919, Sebastian Lupu, îmbrăcat în uniformă de gală albă, a intrat perfect în rol, declamând: "Cu ziua de astăzi, Regele Ferdinand al României a pus stăpânire asupra acestui oraş şi a judeţului Bihor. De azi încolo Domniile Voastre sunteţi cetăţeni ai României Mari. Aceasta nu este numai o vorbă spusă într-un moment de elan, ci o realitate vie. (...) Vă mulţumesc pentru buna primire şi vă rog să strigaţi împreună cu mine: Trăiască Măria Sa Regele Ferdinand! Trăiască România Mare!".

La rându-i, "primarul Rimler", alias George Voinese, a spus, la fel ca în urmă cu 94 de ani: "Domnule General, vă asigur de concursul devotat al tuturor organelor orăşeneşti şi vă cerem ocrotirea oraşului", pentru ca în final cel mai consistent discurs să aparţină dr. Aurel Lazăr, interpretat de Emil Sauciuc: "Vă felicit că aţi trecut cu bine peste zilele grele pe care le-a adus dominaţia bolşevică şi mă face fericit gândul că Armata Română a sosit la Oradea ca armată eliberatoare, nu ca armată de ocupaţie. Armata Română nici nu a avut această intenţie după Declaraţia de la Alba Iulia prin care s-a hotărât Unirea cu România. Poporul român nu a dorit niciodată să ocupe Oradea şi judeţul Bihor cu puterea armelor, ci numai în baza drepturilor sale istorice".

Paradă şi muzică populară

După alocuţiunile celor trei personaje, oficialităţile au depus coroane de flori pe soclul statuii Generalului Moşoiu, iar o gardă de onoare formată din militari ai unităţii de transmisiuni, ai Inspectoratului Judeţean de Jandarmerie, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, elevi ai Şcolii de Pregătire a Agenţilor Poliţiei de Frontieră Avram Iancu şi, fireşte, din plutonul istoric al Asociaţiei Tradiţia Militară a defilat în faţa asistenţei care i-au răsplătit cu aplauze pe toţi bărbaţii în uniforme.

La final, interpreţii Leontin Ciucur şi Cornel Borza, precum şi dansatorii Ansamblului Focloric Crişana au oferit un spectacol de muzică şi dansuri populare, iar Corul Traian Moşoiu condus de profesorul Ionel Fluieraş un recital de cântece patriotice.

După festivităţile de la statuia Generalului Moşoiu, la iniţiativa elevilor de la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu, plutonul istoric şi fanfara Şcolii Poliţiei de Frontieră Avram Iancu s-au deplasat şi la statuile Reginei Maria din faţa Teatrului şi dr. Aurel Lazăr de pe Corso, unde au lăsat, de asemenea, jerbe şi coroane de flori.