Gheorghe Pasc: "Fără Aeroport, ajungem ca Zalăul"

Gheorghe Pasc, directorul Aeroportului Oradea, e considerat de unii o "venitură" pentru simplul fapt că a aterizat de la Bucureşti. În meserie, însă, nimeni nu i-a spus că ar fi străin, construindu-şi cariera atât la Comandamentul Aviaţiei Militare din Ministerul Apărării, cât şi la Departamentul Aviaţiei Civile din Ministerul Transporturilor.

Acum, la 60 de ani, fostul ofiţer spune că mai are un singur vis: să vadă Aeroportul modernizat. Ideal ar fi, consideră el, să-l administreze o firmă privată, întrucât Consiliul Judeţean nu va avea niciodată banii. Altfel, Aeroportul se va închide fără speranţa că altul va fi construit într-o perioadă care să nu depăşească o viaţă de om.

- Cum aţi devenit aviator?

- M-am născut şi am făcut şcoala în comuna Brusturi, dar am ajuns în Capitală când tata, subofiţer de Miliţie, a fost repartizat acolo. Am făcut Liceul Militar la Breaza, iar apoi Şcoala de Aviaţie Bobocu (Buzău), specializarea Comandă, conducere şi dirijare a avioanelor. Pilot nu am ajuns pentru că, fiind minor, ca să pot zbura îmi trebuia acordul părinţilor. Ai mei au refuzat, din cauza accidentelor. Da, şi atunci mureau piloţi şi paraşutişti, numai că nu se mediatizau cazurile! După absolvire, am fost repartizat la Comandamentul Aviaţiei Militare, datorită mediei mari. Am făcut şi Academia, la Facultatea de Aviaţie, iar apoi am fost repartizat la Baza 51 Transport Aerian, unde am ajuns locţiitor de comandant până în 1986, când Baza a fost comasată cu Flotila care deservea Preşedinţia şi Guvernul. Pe unii ofiţeri ne-au luat la Departamentul Aviaţiei Civile, unde am lucrat ca şef de serviciu până în 1990, când militarii au fost din nou mutaţi la MApN.  

- Cum aţi ajuns la Oradea?

- Din februarie 1992, prin ordin al ministrului Apărării, am fost numit membru în consiliile de administraţie ale aeroporturilor Oradea şi Satu Mare. Director la Oradea am devenit în decembrie '93. M-am adaptat repede, datorită celor 4 ani lucraţi anterior la Aviaţia Civilă.

Contestat pentru furt

- Când a intrat Aeroportul în "parohia" Consiliului Judeţean?

- În 1997 Ministerul Transporturilor a dat 13 din cele 17 aeroporturi la judeţe. Le-a păstrat doar pe cele două din Bucureşti, Otopeni şi Băneasa, plus cele din Constanţa şi Timişoara, care sunt strategice, suprapuse cu aeroporturi militare. Restul le-a pasat ca să nu mai dea bani. Principiul a fost: "Cei care nu vor avea bani de aeroporturi n-au decât să le închidă!".

- N-a fost un şoc?

- Formaţia cazonă te râcâie, mai ales când vezi că unii sar calul. Un militar de formaţie nu putea accepta sindicalismul. E obişnuit ca atunci când primeşte ordine să le execute, iar când dă el ordine altora aceştia să le execute. Au fost multe frământări în acea perioadă.

- Aţi fost şi foarte contestat...

- Am fost, pentru că am dat afară 17 angajaţi, pentru consum de alcool. Eu le-am spus de la început că nu vor fi prietenii mei beţivii, hoţii şi puturoşii. Unii n-au crezut, şi am fost nevoit să-i elimin. Conflictul s-a ascuţit după ce am descoperit un furt mare, de 193 milioane de lei, echivalentul câtorva zeci de mii de dolari. Deşi trecuseră controale ale Curţii de Conturi care nu depistaseră nimic, eu am decis să sesizez Poliţia, dar oamenii, pe la spate, ziceau că eu aş fi vinovat. La anchetă şi la proces s-a stabilit că responsabilitatea a aparţinut fostei contabile şi fostei casiere, şi că neregulile s-au făcut când eu eram plecat în delegaţii. Respectivele au şi fost condamnate.

Aeroportul are teren destul. Bani nu

- Cum v-aţi descurcat cu politicienii, care riscau să termine Aeroportul, din nepricepere sau interes?

- Pe atunci am fost puţin naiv, nu credeam că politicul va avea o influenţă aşa mare. Credeam că fiecare îşi va vedea de meseria lui. Cert e că prin '98 am prezentat la CJ un raport ce demonstra necesitatea reabilitării Aeroportului, care fusese construit în 1967 şi nu mai fusese modernizat. Domnul Mihai Bar a aprobat începerea reparaţiei pistei, care este chiar inima Aeroportului. N-ai pistă, degeaba ai toate celelalte. Pista e, spun eu, o bucată de şosea care te poate duce oriunde în lume. Din păcate, însă, n-am reuşit mare lucru.

- Totuşi, la Oradea au aterizat ulterior şi avioane grele...

- Prin 2007 au venit vreo şase Airbus 320, aparat de 70 de tone, care au adus câte 170 de pasageri germani la Felix. Au aterizat ca la carte, nici nu le-a trebuit toată pista. Nu vă spun ce emoţii am avut, însă, la decolare. Căci nu aterizarea e cea mai grea, ci decolarea, pentru care trebuie să ai o anumită viteză ca să desprinzi aparatul de sol.

- Ce concluzie aţi tras atunci?

- Că se poate. Că nu atât lungimea pistei - care e de 1.800 de metri - ar fi un impediment pentru cursele mari, ci rezistenţa. Şi că, dacă rezolvăm aspectul, putem opera şi aparate mari. Din astea se scot bani, nu din chartere, dovadă existenţa companiilor low-cost, care folosesc numai aparate mari. Acum avem un proiect ce prevede consolidarea pistei, dar şi prelungirea ei la 2.400 metri. Dacă îl punem în aplicare, vom putea primi aparate gen Airbus şi Boeing.

- Are Aeroportul teren pentru asta? Şi bani?

- Teren are, în total 165 hectare. Se puteau construi mii de vile pe el. Deci, cu cât avem, nu încurcăm pe nimeni şi nici nu trebuie să cumpărăm teren pentru extindere. Bani nu avem. Iar pentru o pistă nouă, cu toate cele necesare, ar trebui cam 35 de milioane euro.

Aradul - terminat, Debreţinul - mic. Putem profita

- Câţi pasageri operaţi într-un an? Cifrele sunt în scădere?

- Poate o să vă mire, dar anul acesta, cu 50.000 de pasageri, suntem peste 2009, când au fost 38.000, şi peste 2008, când erau 32.000. În'97 erau două curse de Bucureşti pe zi, cu AN-uri foarte solide, puteau ateriza şi pe piste înierbate. Acum operăm pentru Tarom ATR-uri franţuzeşti. Trei zile pe săptămână - lunea, miercurea şi vinerea - avem câte trei curse dus-întors, cu program excelent pentru cei care vor să se şi întoarcă în aceeaşi zi din Capitală. În celelalte zile avem câte două curse. Nu fiindcă nu ar fi necesare mai multe, ci pentru că Taromul nu are destule nave. În prezent, de pildă, Tarom nu operează la Arad, care din cauza asta e terminat.

- De şanse ca asta ar trebui să profităm, nu?

- Absolut. Cine profită acum va avea de câştigat atât pe cursele interne, cât şi pe externe.

- Este Debreţinul o concurenţă?

- Nu. Acolo au moştenit o pistă extraordinară de la baza militară sovietică, dar nu au aerogară şi alte facilităţi. În plus, e cam îngrămădit de dealurile din jur. E un aeroport sezonier, mai mult pentru chartere spre Tunisia. Noi trebuie să profităm de poziţia noastră, ca şi de faptul că am fost declaraţi aeroport de interes european. N-ar fi păcat să pierdem oportunitatea? Am putea aduce grupuri mari de turişti germani şi israelieni, interesaţi să vină, dar nu cu autocare, am putea aduce oameni de afaceri, care acum vin cu chartere (sunt zile în care sosesc câte patru), ofiţeri NATO la Centrul de excelenţă... Judeţul ar avea doar de câştigat. E la mintea cocoşului că dacă am opera aeronave mari am câştiga cu adevărat. Chiar şi agenţiile de turism ne spun că au clienţi care ar pleca de aici cu avionul, nu din Budapesta. Ca să nu mai zic de terminalul pentru mărfuri, pe care l-am putea face uşor...

Gargară de politicieni

- Ce s-a făcut pentru Aeroport sub cei trei şefi ai CJ pe care i-aţi prins?

- Pe vremea domnului Bar am început, cum spuneam, reparaţii la pistă, dar am fost nevoiţi să le oprim pentru că firma care le executa şi-a pierdut licenţa de la Autoritatea Aeronautică, datorită unei lucrături politice, fiind luxată de o altă firmă căreia n-a vrut să-i dea în subantrepriză lucrări câştigate la licitaţie. Apoi CJ n-a mai avut bani. Pe vremea domnului Seremi s-au făcut rapoarte, documentaţii... Probleme au fost acum câţiva ani, când preşedinte era domnul Kiss şi vicepreşedinte domnul Seremi. S-a dat o Hotărâre prin care se împuternicea conducerea CJ să studieze găsirea altei amplasări pentru Aeroport, în nordul judeţului. Noi n-am fost întrebaţi de nimeni în prealabil. Am fost total surprins, am aflat din ziar şi am crezut că a greşit fata care semnase articolul, că nu a înţeles ea ce s-a discutat la CJ. Era total anapoda să duci Aeroportul la 30-35 km de oraş, când toată partea turistică şi de afaceri a judeţului e în zona opusă, ca să nu mai vorbim de alte multe lucruri. Pentru un Aeroport nou trebuie să ai banii, vreo 100 milioane de euro, să faci studii 5 ani consecutiv, să pui în noul loc o staţie meteo, ca să măsoare non-stop vântul şi ceaţa, să măsori soliditatea solului, umiditatea aerului, să faci studii de obstaculare zonală. Nemaivorbind că ar dura minim 10 ani, cât ai fi tu de harnic şi de tehnologizat. Ceea ce la noi, să recunoaştem, nu e cazul. De ce credeţi că nu s-a făcut niciun aeroport nou în ultimii 20 de ani? Şi nici n-o să se facă prea curând, vă asigur...

- Acum totuşi se modernizează Aeroportul?

- Da. Va fi cea mai spectaculoasă modernizare de la construire. Se modernizează aerogara, pentru a îndeplini standardele Schengen, ca să existe circuite separate pentru turişii din ţările Schengen şi non-Schengen. Ne grăbim cu aerogara fiindcă altfel pierdem statutul de aeroport internaţional. Concret, aerogara va avea o sală de tranzit, o sală de acces Schengen, spaţii pentru persoane cu probleme consulare, separat pentru femei şi bărbaţi, cu dormitoare şi băi. Fostul restaurant va fi spaţiu de primire cu scară rulantă spre sala de tranzit, vor fi două săli de tip mama şi copilul, se vor pune benzi pentru bagaje. Se vor amenaja mai multe spaţii sanitare, inclusiv pentru persoane cu handicap. Aerogara va fi extinsă cu câte 2 metri spre şosea şi spre pistă, şi vor fi montate copertine. Toate le facem cu 2,1 milioane de lei.

6 companii mari interesate

- Dar pista?

- Dat fiind costul mare şi faptul că CJ nu are bani, am făcut un proiect pentru fonduri europene, numai că stă de peste un an la Ministerul Transporturilor, fiindcă nu s-a întocmit Ghidul Solicitantului. Cele 74 milioane de euro de la UE stau şi ele în conturi degeaba. Eu cred, deci, că singura soluţie viabilă e concesionarea Aeroportului către o companie privată, prin licitaţie. CJ îi poate impune concesionarului să facă în 2 ani şi jumătate pista, iar în 3 ani încă un terminal. Există cel puţin 6 companii mari din străinătate care au venit la CJ şi care sunt interesate. Ar fi varianta cea mai bună pentru că, în loc să dea judeţul câte un milion de euro pe an pentru cârpeli, o companie ar face modernizarea pe banii ei şi ar plăti şi Consiliului taxe de redevenţă. Probabil că asta va fi şi recomandarea pe care o va face firma de consultanţă pe care au cerut-o consilierii judeţeni, care se vor pronunţa în decembrie sau cel mai târziu în ianuarie. Sunt sigur că toţi vor fi de bună-credinţă, căci niciunul nu va mai putea spune că n-a ştiut care ar fi consecinţele dacă ţin aeroportul pe loc. Dacă se va moderniza, vor veni, spun încă o dată, companii mari. Banii, repet, nu vin din avioanele mici, singurele care vor mai putea ateriza dacă, în schimb, nu se face modernizarea.

- Cum ar arăta Oradea fără aeroport?

- Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar am fi ceva de genul Zalăului. Izolaţi de investitori, de turişti, de lume, în secolul vitezei. Am fi ca unii care zic că vor musafiri, dar nu au decât o garsonieră ca să-i primească.

Gheorghe Dobre - Nu ne-a făcut nici rău, nici bine

Radu Berceanu - Le-a spus şi alor lui din PDL că dacă vor aeroport să-l dezvolte pe acesta, nu să încerce să-l mute

Ludovic Orban - A avut uşa deschisă mereu, dar a condus puţin