Politicienii bihoreni aflaţi la putere au găsit, în sfârşit, reţeta sigură pentru a obţine promovarea în funcţii!
Săptămâna trecută, după ce BIHOREANUL dezvăluise că un an întreg, de la începutul lui 2009 până acum, n-a muncit absolut nimic, ci a tăiat frunze la câini din postura de inspector guvernamental plătit cu un salariu gras, fostul deputat PDL şi prefect PSD Gheorghe Sârb a fost promovat din această funcţie, unde nu avea nicio atribuţie, într-una şi mai mare, plătită încă şi mai gras: secretar general la Ministerul Sănătăţii.
Concluzia PDL-iştilor ar fi clară: ca să urce în ierarhie, ca să primească funcţii plătite "nesimţit", n-au altceva de făcut decât să apară în paginile BIHOREANULUI, musai la rubrica "Aşa nu!", şi să spună: Uite, acesta e păcatul meu! Luaţi de mă promovaţi!
Unii colegi de breaslă au şi făcut haz de necaz după această întâmplare şi chiar m-au rugat să mă ocup, cu aceeaşi necruţare, de câte un cunoscut care are fie o funcţie prea neînsemnată, fie o leafă neîndestulătoare. În felul acesta, autorii şi utilizatorii infamei etichete de "tonomate" pe care au lipit-o pe numele celor ce le dau în vileag porcăriile ar putea ajunge la culmea corupţiei pe care o tot acuză: să plătească jurnalişti care să scrie despre ei "de rău"!
Dincolo de hazul deprimant al situaţiei, e limpede că, atunci când a luat decizia să-l promoveze pe fostul politruc pedelisto-pesedist, premierul Emil Boc a aplicat zicala "cine nu munceşte, nu greşeşte". Deci, pentru că omul nostru n-a greşit, l-a avansat! De aici, însă, o altă consecinţă: avem o guvernare a cărei deviză este: cu cât mai prost, cu atât mai bun!
Eşti o loază care doarme în Parlament? Păi, ai atunci tot dreptul ca Partidul să-ţi mai dea un mandat şi, dacă îţi mai treci în CV şi nişte porcării, poate capeţi şi vreo funcţie de lider de grup, de vicepreşedinte ori preşedinte al Parlamentului. Sau, dacă păcatele sunt penale, poate un post de secretar de stat ori de ministru. Nu vedem că Berceanu e ideal la Transporturi tocmai fiindcă zice ferm să ne lingem pe bot nu doar de la autostrăzi, ci şi chiar de la plombarea gropilor din drumurile naţionale? Sau că Vlădescu e optim la Finanţe fix pentru convingerea lui că nu statul trebuie să scoată ţara din criză? Guvernarea atinge, astfel, culmile absurdului, pe care Kafka sau Urmuz n-ar fi îndrăznit să le imagineze.
Sunt convins, totuşi, că binele astfel făcut trepăduşilor politici va fi nu de foarte lungă durată. În cazul Ghiţă Sârb, cred că "camdeodată", vorba lui, a înregistrat de fapt nu o victorie, ci o înfrângere. O fi fost el cocoţat la Minister, dar acolo nu va mai fi la fel de lipsit de atribuţii cum era ca inspector guvernamental. Aşa că ceva-ceva tot va trebui să muncească. Sau, dacă nu, măcar să mimeze, ceea ce deja va fi un efort care s-ar putea să-l depăşească până la epuizare.