Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bihor, Traian Bodea, a venit cu o găleată de cenuşă pe care şi-a pus-o în cap. După trei ani şi jumătate de şefie, şi-a dat seama că la instituţia pe care şi el o conduce sunt fel de fel de loaze de partid care nu fac nimic. Aflăm că în 2018 au rămas necheltuiţi aproape 100 milioane lei, iar anul trecut 52 milioane.
În contextul foamei de bani, când Judeţul nu are gaz, nu sunt parcuri industriale, iar viitorul sediu al instituţiei este o ruină, să rămâi cu bani la final de an înseamnă să fii un gospodar jalnic. De altfel, ceea ce se întâmplă acum la CJ este o regulă valabilă de 25 de ani, indiferent de culoarea şefilor.
Nu mă mir că rezultatele sunt egale cu valoarea şefilor, din moment ce preocupările lor principale sunt de a-şi face zece concedii pe an sau de a umbla pe sub lenjeria intimă a activistelor de partid. Iar opoziţia cea incisivă este populată cu fel de fel de tepe, lepe prin urzici.
E clar că o astfel de instituţie nu poate fi reformată decât prin desfiinţare. La ce bun să trimită bani Guvernul la Consiliul Judeţean? Ca acesta să-i împartă după bunul plac? Aşa s-au născut baronii locali, care i-au obligat pe primari să vină în genunchi, la cerşit.
Păcat că domnul Bodea a avut nevoie de mai bine de trei ani să-şi dea seama că e părtaş la conducerea unei instituţii inutile şi bugetofage!