Unii orădeni ar vrea ca în oraşul acesta să nu se facă nimic. Alţii ar vrea ca tot ce se face să crape, şi iată că evenimentul de la Ciuperca le-a venit în întâmpinare. Dar sunt şi orădeni care cred că oraşul se mişcă mult prea încet. Ca de pildă în ce priveşte renovarea faţadelor...
În plin centru, din patru clădiri monumentale, la doar două se munceşte. O firmă a stopat lucrările după ce a făcut o treime din faţadă şi nu dă semne că s-ar grăbi, deşi până în vară trebuie să termine. Cealaltă nu s-a învrednicit nici măcar să pună schele pe clădire, chit că are deja autorizaţia de construcţie de mai bine de o lună.
Mi se pare aberant ca Primăria să le dea 18 luni la dispoziţie constructorilor pentru renovarea unor clădiri care, acum mai bine de un secol, au fost ridicate de la zero într-un an. Le place slujbaşilor să fim veşnic cu şantierul în casă?
Ştiu că există tendinţa constructorilor de a se angaja la mai multe lucrări decât pot duce. Se pare că nu se tem nici de faptul că ies din termenul de execuţie, poate pentru că penalităţile sunt simbolice. Dacă nu cumva sancţiunile se "evaporează" de tot, ba pe motiv că a fost iarnă grea, ba că vara a fost toridă şi primăvara hormonii au dereglat ritmul de lucru al zidarilor.
Edilii ar trebui să pună zilnic presiune pe şantierişti, nu să vină doar la recepţii şi să constate atunci că lucrarea nu e bună. Atât timp cât banii sunt la tine, a nu-i forţa pe constructori să lucreze înseamnă ori că nu-ţi pasă de oraş, ori că ai prea multe pe cap, ori că ai căzut la pace cu ei.