E scandal mare cu colectarea gunoaielor, chit că, prin comparaţie cu alte judeţe, noi deja suntem în secolul XXII. Dar când vine vorba de scumpiri, chiar dacă e vorba de contravaloarea unui pachet de ţigări, tot omul se revoltă.
În schimb, nu am văzut nicio revoltă a şefilor de asociaţii care au tolerat ca mii de cetăţeni să declare că stau singuri în locuinţe, ca să plătească o taxă de salubritate mai mică. Dacă ar fi să ne luăm după clienţii operatorului de salubritate, Oradea nu are nici 150.000 locuitori.
Să luăm exemplul unui cetăţean care plătea 11 lei pe lună fiindcă a declarat că locuieşte singur. Acum, când plata se face după cantitatea de gunoi produsă, ajunge să plătească poate 60 lei. Dar diferenţa nu este de 49 lei în plus dacă în casă locuiesc 4 persoane, ci doar de 16 lei. La fel e şi la ţară, unde o mulţime de gospodari pur şi simplu nu încheie contracte cu operatorul. Oare ce fac cu gunoiul? Îl ard? Îl îngroapă? Îl mănâncă? În primele două cazuri ne aduc şi nouă prejudicii, pentru că poluează.
E grea tranziţia de la epoca de piatră a comunismului la cea civilizată a capitalismului. Ne trece conducta de canalizare prin faţa casei, dar noi folosim fosa septică. Gazul la fel, dar preferăm lemnele şi cărbunii. Mulţi nici la apă nu se racordează, că-i mai ieftin să bei carcalaci din fântâna plină cu nitriţi.
Mai ţineţi minte ce revoltă a stârnit şi taxarea locurilor de parcare? A fost suficient ca doar o lună să fie abrogată şi ne-am trezit în centru cu toate junghiurile de maşini aduse de afară pe 500 euro, de nu mai aveai unde parca.
Democraţia costă, curăţenia e scumpă, canalizarea tot din buzunarul nostru se întreţine. Dar, dacă tot am intrat cu încălţările pline de noroi în Uniunea Europeană, poate că ar fi timpul să ne decidem: ascundem gunoiul sub preş sau lăsăm opincile la barieră?