Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins plângerile unor judecători români nemulțumiți că Guvernul le-a eșalonat plata unor restanțe salariale de peste 1 miliard euro, cu penalități și dobânzi, stabilind că măsura a fost justificată de situația bugetară a țării. Decizia vine la doar câteva zile după ce Înalta Curte câștigase definitiv procesul cu Guvernul, iar CCR îi dăduse satisfacție.
Mai mult, judecătorii europeni semnalează riscul unui conflict de interese în cazul magistraților care prin propriile hotărâri au acordat majorări salariale de care au beneficiat chiar ei.
Guvernul a procedat corect
Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) a fost dezvăluită de G4Media.ro, care subliniază că instanța de la Strasbourg a respins cererile formulate de cinci judecători români ce reclamaseră că eșalonarea de către Guvernul Bolojan a plății unor drepturi salariale obținute prin hotărâri judecătorești definitive le-ar fi încălcat dreptul de proprietate.
În decizia adoptată pe 13 octombrie și comunicată joi, în cauza Pușcașu și alții împotriva României, CEDO a constatat că Guvernul a avut motive întemeiate să amâne plata integrală a sumelor, în condițiile în care achitarea imediată a acestora ar fi afectat grav bugetul țării.
Judecătorii europeni au reținut că România se confruntă cu dificultăți economice și bugetare excepționale, iar Executivul a încercat să găsească un echilibru între obligația de a respecta hotărârile judecătorești și necesitatea protejării finanțelor publice.
În plus, CEDO a subliniat că stabilirea priorităților bugetare și distribuirea resurselor publice sunt atribuții ale puterilor executivă (Guvern) și legislativă (Parlament), instanțele naționale neputându-se substitui acestora în luarea deciziilor de politică economică.
Curtea a concluzionat că măsurile Guvernului nu pot fi considerate un refuz arbitrar de executare a hotărârilor judecătorești și nici o întârziere nejustificată a executării acestora, așa cum au susținut reclamanții, cinci judecători din Deva și Sibiu.
Salarii suficient de mari
Un alt argument important reținut de CEDO privește nivelul veniturilor magistraților români.
În paragraful 157 al deciziei, care poate fi consultată pe site-ul Curții, judecătorii europeni arată că veniturile reclamanților sunt mult mai mari decât salariul sau pensia medie din România, depășind chiar indemnizațiile celor mai înalte autorități ale statului.
De asemenea, niciunul dintre reclamanți nu a demonstrat că amânarea plății integrale a restanțelor i-ar fi afectat nivelul de trai.
În consecință, instanța europeană a considerat că magistrații nu reprezintă o categorie vulnerabilă, care să fie lipsită de mijloacele de subzistență prin eșalonarea unor sume suplimentare veniturilor lunare.
CEDO a ținut cont și de faptul că statul plătise deja o parte dintre restanțe, iar sumele datorate erau actualizate cu inflația și, în anumite cazuri, purtătoare de dobânzi.
Plângerile celor cinci judecători au fost declarate inadmisibile, în unanimitate, ca vădit nefondate.
Judecători cu interese
Cea mai dură observație a CEDO privește, însă, chiar mecanismul prin care magistrații români au obținut, în ultimele două decenii, majorări salariale succesive, a subliniat G4media.ro, care arată că instanța europeană a pus în discuție posibilul conflict de interese al judecătorilor care au soluționat procese privind salariile și sporurile colegilor lor, în condițiile în care hotărârile favorabile puteau produce efecte pentru întreaga magistratură.
În paragraful 139 al deciziei, CEDO arată că situația în care instanțele soluționează litigii referitoare la avantaje salariale ale căror efecte se pot extinde asupra tuturor magistraților poate fi percepută ca prezentând un risc de conflict de interese.
Curtea arată că drepturile salariale acordate inițial unor judecători sau procurori au fost extinse ulterior, prin alte hotărâri judecătorești și prin decizii ale CCR și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, asupra unor categorii tot mai largi de magistrați.
De asemenea, CEDO a reținut că în unele litigii au fost acordate drepturi salariale pentru perioade mai lungi decât cele vizate de hotărârile inițiale, ceea ce a sporit considerabil obligațiile financiare ale statului.
Judecătorii europeni nu au stabilit că aceste hotărâri ar fi nule sau că magistrații care le-au pronunțat ar fi săvârșit ilegalități, dar au semnalat explicit problema imparțialității în asemenea litigii.
Cum s-au adunat restanțele
Restanțele salariale ale magistraților au început să se acumuleze încă de acum aproximativ 20 de ani, pe fondul unor procese în care judecătorii și procurorii au cerut să beneficieze de aceleași sporuri și coeficienți de salarizare ca alte categorii din sistemul judiciar.
Invocând principiul nediscriminării, numeroși magistrați au obținut în instanță majorări salariale, inclusiv retroactive, ale căror efecte au fost extinse ulterior și asupra colegilor aflați în situații similare.
Un rol important l-au avut deciziile prin care s-a majorat valoarea de referință sectorială folosită la calcularea indemnizațiilor, precum și cele privind sporurile sau diferențele de salarizare față de procurorii DNA și DIICOT.
Potrivit datelor prezentate în decizia CEDO, obligațiile de plată aferente anului 2024 ajunseseră la peste 9,15 miliarde de lei. În plus, în 2023, Ministerul Finanțelor era implicat în 847 procese inițiate de 3.749 reclamanți din sistemul judiciar.
Creșterea permanentă a sumelor datorate a determinat Guvernul Bolojan să stabilească plata acestora în tranșe, de regulă pe cinci ani, iar ulterior să reeșaloneze unele dintre plățile ajunse la scadență.
Savonea câștigase în România
Decizia CEDO vine într-un moment deosebit de important al confruntării dintre fostul Guvern Bolojan și conducerea Înaltei Curți și Justiție a României.
În primăvara acestui an, după ce Executivul a redus prin Legea Bugetului de Stat pe anul 2026 fondurile destinate achitării restanțelor salariale ale magistraților, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, a declanșat un proces împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor.
Pe 5 mai, Curtea de Apel București i-a dat câștig de cauză, obligând autoritățile să asigure banii, inclusiv printr-o rectificare bugetară, miza procesului fiind de aproximativ 4,8 miliarde de lei, echivalentul a aproape un miliard de euro, la care se adaugă penalități și dobânzi până la plata efectivă.
Guvernul a contestat hotărârea și a sesizat inclusiv CCR, invocând un conflict juridic de natură instituțională între Executiv și ÎCCJ, cu argumentul că instanțele nu-l pot obliga să modifice alocările bugetare, deoarece această atribuție aparține exclusiv Guvernului și Parlamentului.
Pe 7 octombrie, însă, CCR a respins sesizarea, dând satisfacție astfel ÎCCJ și în general magistraților care vor mai mulți bani.
Ulterior, pe 15 octombrie, Înalta Curte a respins definitiv recursul Guvernului, menținând hotărârea Curții de Apel București prin care acesta fusese obligat să asigure fondurile pentru plata restanțelor.
Înfrângerea în țară, victorie la Strassbourg
După o săptămână, decizia CEDO aduce Guvernului un argument juridic major în disputa privind plata restanțelor, căci instanța europeană, invocând Convenția Europeană a Drepturilor Omului, validează eșalonările și reeșalonările, considerând că acestea au urmărit un scop legitim și nu au impus judecătorilor reclamanți o povară individuală excesivă.
Hotărârea CEDO nu anulează, totuși, decizia definitivă a ÎCCJ în procesul împotriva Guvernului și nici nu desființează drepturile salariale deja recunoscute prin hotărâri judecătorești. Cu toate acestea, decizia de la Strasbourg contrazice argumentul potrivit căruia amânarea plăților ar constitui, prin ea însăși, o încălcare a drepturilor fundamentale ale magistraților.
Mai mult, decizia ridică o problemă incomodă pentru sistemul judiciar românesc, cea a situațiilor în care judecătorii decid asupra unor majorări salariale de ale căror efecte financiare beneficiază tot ei.