Din când în când, medicii sunt duşmanii poporului. Duşmanii de serviciu. Acum, însă, nu doar în mentalul colectiv, grav suferind de egalitarism ("cu ce-s ei mai presus de noi?") şi de invidie neaoşă ("să moară şi capra vecinului!"), ci chiar şi "pe lege": instanţa supremă a ţării tocmai a decis că, fiind funcţionari publici, medicii pot fi inculpaţi oricând, pentru luare de mită, dacă primesc de la pacienţi "plăţi suplimentare şi donaţii", la fel ca şi "cobreslaşii" lor cu mânecuţe pentru "foloase necuvenite".
Am fost necruţător de fiecare dată când am descoperit un medic condiţionând îngrijirea bolnavului de achitarea unor sume de bani, falsificând studii clinice pentru a obţine vacanţe exotice de la companii farmaceutice ori comiţând, din neglijenţă sau incompetenţă, un malpraxis cu urmări pe viaţă. Nu i-am găsit nicio scuză neavenitului cu stetoscop, fie profesor universitar, director de spital, şef de secţie. Şi credeţi că-i floare la ureche un proces de calomnie ori gândul că poţi ajunge tu însuţi pe-un pat de spital, la cheremul celui pe care îl aşezaseşi la stâlpul infamiei?
Transformarea medicului din spitalul de stat în infractor încă neprins, dar oricând gata de încătuşare pentru că primeşte plată de la bolnav este, totuşi, nu vina judecătorilor, care doar au interpretat în litera legii încadrarea doctorilor în rândul funcţionarilor. E vina politicienilor, căci ei au amestecat halatele albe în aceeaşi oală cu birocraţii.
Sistemul sanitar a supravieţuit în comunism datorită "ciubucului" primit de medici de la pacient. Nu numai pentru că aveau "remuneraţie" mică, ci şi fiindcă în schimbul ei şi a Kentanelor căpătate pe sub mână, doctorii le procurau bolnavilor, tot la negru, medicamente pe care statul refuza să le importe din Occident pentru a economisi "valuta forte" rezervată strict "sectorului productiv". În ciuda nobleţii profesiei lor, doctorii erau precum frizerii, cu buzunarele halatelor deschise umilitor pentru "ciubuc".
Ce-a făcut democraţia originală cu ei? I-a (mal)tratat chiar mai rău decât pe chelneri. Fiscul era gata să impoziteze bacşişurile ospătarilor, dar statul tot nu acceptă ca medicii să realizeze şi să declare "venituri informale", necum să le transforme salariile indecente în onorarii onorabile.
Dacă medicii vor fi arestaţi pentru "mita" de la pacient, în condiţiile în care statul adună banii pacienţilor şi lasă spitalelor doar firimituri din ei, vor suferi crâncen nu numai doctorii, care în cele din urmă pot evada din "sistem", dar mai ales pacienţii. În spitalele publice, deja în criză cronică de personal, vor rămâne cârpacii cu diplome de Sorbonica, la fel cum la catedre au rămas cei mai slabi profesori.
Poate chiar ar fi bine ca asta să se şi întâmple. Poate doar aşa muribunda noastră societate se va lepăda de ipocrizie şi, revenită dintr-o moarte clinică, şi-ar pune viaţa în curat şi fiece lucru la locul cuvenit. Inclusiv respectul şi răsplata datorate medicilor.