Sala mare a Primăriei s-a dovedit neîncăpătoare pentru asistenţa numeroasă care s-a înghesuit să participe la evenimentul moderat de realizatoarea emisiunii "Memorialul durerii", Lucia Hossu Longin, care a avut-o ca invitată specială pe beiuşanca Aurora Dumitrescu, fost deţinut politic condamnat în anii '50 în lotul beiuşenilor.
"Cartea pe care o prezentăm acum este o istorie a ororii şi a rezistenţei la oroare. Oamenii care apar în acest volum au supravieţuit cu demnitate şi nu au fost învinşi de sistem. Ei reprezintă un batalion al luptei anticomuniste", a declarat Lucia Hossu Longin.
Realizatorea emisiunii "Memorialul durerii" a spus că la nivel naţional în vremea terorii roşii au funcţionat nu mai puţin de 250 de închisori. "La Aiud, în perioada de vârf au fost închişi 8.000 de oameni. Un calcul aproximativ arată că prin puşcăriile comuniste au trecut cam două milioane de români, din care nu mai puţin de 500.000 au fost exterminaţi în temniţe", a declarat Hossu Longin.
Potrivit mărturiilor foştilor deţinuţi politici citaţi în cartea jurnalistei orădene, regimul de încarcerare de la Oradea era unul de exterminare. "Domna Dumitrescu mi-a povestit de spaţii înguste în care aerul era irespirabil. Securitatea Oradea, de pe strada Republicii, avea o carceră. "Neagra", cum i se spunea, era o cavernă din beton de doi metri pătraţi cu podeaua de beton acoperită de apă", a spus autoarea.
Deţinuţii penitenciarului Oradea erau ţinuţi în frig, foame şi frică. Bătăile, umilinţele, abuzurile de tot felul constituiau regimul zilnic la care erau supuşi condamnaţii.
"Toţi securiştii erau o apă şi un pământ, de la ultimul paznic, sergentul Şereş care o bătea pe colega mea Zita cu cismele şi o izbea cu capul de pereţi de câte ori o scotea la anchetă, până la şefii cei mari, toţi erau nişte sadici", a declarat Aurelia Dumitrescu.
Femeia a fost condamnată la şase ani de închisoare, în anii '50, când avea doar 19 ani, împreună cu alţi 22 de concitadini, fapt pentru care grupul a şi fost botezat "lotul beiuşenilor", pentru vina de-a fi uneltit împotriva regimului comunist. "România a fost singura ţară din răsărit care a avut o rezistenţă armată în munţi. Chiar şi noi am vorbit să mergem în munţi, dar n-am apucat", a povestit femeia.
Întregul grup, format din tineri, din care trei fete, a fost condamnat la pedepse între 6 şi 25 de ani. Aurelia a primit şase ani de închisoare pe care i-a executat la Oradea, Jilava şi Mislea, iar după eliberare a primit domiciliu forţat în Beiuş.
"Cea mai mare durere a noastră nu este ce am făcut, ci ce le-am făcut părinţilor noşti. Nu blestem, iert, dar lacrimile mamelor noastre de acolo din cer nu se răzbună oare?", a încheiat fosta deţinută, acum la vârsta senectuţii.
Poveştile de viaţă ale foştilor deţinuţi politici au impresionat vizibil asistenţa. "Dacă toată această rezistenţă nu ar fi existat, nu ştiu unde am fi fost noi acum. Celor care aţi suferit nu ştiu dacă nu ar trebui să vă sărutăm urmele picioarelor", a spus episcopul greco-catolic Virgil Bercea, la rândul său descendent din familie de foşti deţinuţi politici. Episcopul este nepotul cardinalului Alexandru Todea care a slujit în clandestinitate după scoaterea Bisericii Greco-Catolice în afara legii de către autorităţile comuniste.