Nu mă mir că Alexandru Kiss nu mai iubeşte Oradea. În ura lui nemăsurată faţă de Bolojan ar face orice ca să demonstreze că fără UDMR nu se poate face nimic în Bihor. Nici din partea domnului Ioan Mang nu mă aştept să dea cadouri adversarilor politici, aşa că va fi extrem de reţinut în a sprijini propunerile liberale.
Dar să ai un preşedinte de Consiliu Judeţean şi un primar de municipiu reşedinţă de judeţ din acelaşi partid, iar cei doi să-şi scoată ochii în public - parcă e prea mult. Noua dispută între cei doi pune cap în cap ideea lui Ilie Bolojan de a extinde centura municipiului şi proiectul lui Cornel Popa de a face drumul Şuşti-Moneasa.
După ce dom' Cornel a pus Bihorul pe primul loc (cum zicea sloganul electoral), că deja zumzăie avioanele pe aeroportul modernizat, turiştii colcăie prin Muzeu, iar gozurile din judeţ sunt parcate regulamentar în groapa ecologică de la Valea lui Mihai, probabil că a venit vremea să pună şi Aradul pe primul loc. Mai exact turismul din Arad.
Dacă era atât de mort după stimularea turismului, şeful CJ-ului dădea drumul la licitaţia pentru asfaltarea drumului de la Coada Lacului, blocată doar pentru că nu a câştigat cine trebuie. Poate că nici extinderea Centurii nu e cea mai strălucită idee, dar nimeni nu-i împiedică pe capii administraţiei locale să se aşeze la masă şi să se ridice doar când ajung la o concluzie comună.
Aşa că vinovaţi sunt amândoi. O dată că Popa ţine de un proiect ridicol, apoi că Bolojan îl tratează pe şeful de la Judeţ ca pe un politician expirat şi lipsit de idei. În afară de faptul că ei nu câştigă nimic, noi, bihorenii, pierdem foarte mult.